Început de Amarena, Dum 20 mar 2011 · 57 răspunsuri · 7.292 vizualizări · închis
Acum o sa fiu iar foarte serioasa si o sa f... deranjez atmosfera topicului. 
Oracolul, in sensul propriu al cuvintului, este ala de-ti pune intrebari care sa-ti lumineze viata, nu?
Asa ca oracolele pe care le tineam noi, si erau diferite de caietele cu amintiri, erau niste caiete cu cite o intrebare pe pagina si numere de la 1 la cit incapea, pe fiecare rind sau tot al doilea rind, ca sa poata raspunde colegii la intrebare.
Editat Dum 20 mar 2011 14:49
white.way a scris:Sigur nu le confunzi cu caiete de amintiri?Imi amintesc cum faceam modele picurind ceara si tot felul de chestiute dragute, decupaje din felicitari lipite pe acolo.
Ma intreb daca mai exista caietele astea in podul casei alor mei....
mai tii minte intrebarile?
eu o invidiam pe sor-mea, ca e intr-a cincea si m-am apucat serios de atletism.
da cel mai mult ma-nerva invatatoarea ca nu ma lasa la olimpiada la istorie.
S.M.Poupincourt a scris:Da' io nu cu tine vorbeam, Fernand.. o intrebam pe fustita.
Nu mai sint fustita. 
Stiu ca este cam greu sa accepti asta.
in clasa a IV-a m-am indragostit de o pereche de sandale.
DidaJames a scris:mai tii minte intrebarile?eu o invidiam pe sor-mea, ca e intr-a cincea si m-am apucat serios de atletism.
da cel mai mult ma-nerva invatatoarea ca nu ma lasa la olimpiada la istorie.
Da, chiar le tin minte, culmea.
Ultimul oracol l-am avut in clasa a 8-a, mai exact in vacanta dinainte de primul an de liceu. Era mult mai serios, sa zic asa, cu intrebari existentiale deja , si era exclusiv pentru gasca mea de prieteni de la sat, de la parinti de acasa. Am fost o gasca tare faina, cu multi copii care avusesera de suferit in familii destramate si pentru care, cumva, casa parintilor mei era un mic paradis unde nimic nu-i deranja.
Umilire maxima sa-ti ia cravata.... Mie nu mi-a luat-o niciodata, ca eram o ingramadita si eram cuminte. Chiar daca invatatoarea ar fi vrut, ca nu i-am dus nici un plocon, niciodata si trebuia sa-mi dea premiul I moaca.
Da' apropo de cravate, in clasa a patra s-a incheiat cariera mea de stegar, ca la scoala noua, intr-a cincea, m-au promovat comandant de grupa. ( Si, pentru ca eram ingramadita, dupa cum ziceam, colegu' de steaguri m-a prostit si mi l-a dat pe ala rosu.. ca tricoloru' era mai misto.)
Editat Dum 20 mar 2011 14:54
buleala a scris:in clasa a IV-a m-am indragostit de o pereche de sandale.
cu sau fara picioare in ele?
buleala a scris:in clasa a IV-a m-am indragostit de o pereche de sandale.
Da-te-n pisici, Bulescule.
Detalii?
Stiu ca esti cam scump la vorba in ultima vreme, dar acum chiar te trag de limba, cu camionu' daca-i nevoie.
white.way a scris:erau niste caiete cu cite o intrebare pe pagina si numere de la 1 la cit incapea, pe fiecare rind sau tot al doilea rind, ca sa poata raspunde colegii la intrebare.
si alea de care zic eu erau la fel, numai ca erau groase, aveau maxim 30 de intrebari, dupa care urmau paginile cu amintiri de la cei care raspunsesera la intrebari.
S.M.Poupincourt a scris:Umilire maxima sa-ti ia cravata.... Mie nu mi-a luat-o niciodata, ca eram o ingramadita si eram cuminte. Chiar daca invatatoarea ar fi vrut, ca nu i-am dus nici un plocon, niciodata si trebuia sa-mi dea premiul I moaca.
Io cu cravata nu prea aveam treaba. Venind dintr-o familie de preoti, cu un spirit anticomunist care plutea in atmosfera de acasa fara echivoc, ma cam durea in cur...
Stiu ca am intrebat-o pe bunica o data ce-i cu toata prostia asta cu conducatorul iubit si ea, ca sa previna cumva sa ma ia gura pe dinainte pe la scoala, m-a convins ca asa-i normal, ca oamenii care conduc tara sa fie iubiti de popor.
Desi am cistigat un premiu al III-lea pentru poezie la Cintarea Romaniei, n-am avut nici un vers pentru conducatorul iubit. Era un concurs tematic, pe tema "universului eminescian", cum ar veni. Medalia de tinichea am tinut-o intr-o cutie de tinichea, de bomboane de git chinezesti, pe un strat de vata. De fapt, bunica a pus-o la conservat asa.
S.M.Poupincourt a scris:si alea de care zic eu erau la fel, numai ca erau groase, aveau maxim 30 de intrebari, dupa care urmau paginile cu amintiri de la cei care raspunsesera la intrebari.
La noi nu, caietul de amintiri era una, oracolul era alta.