Cum reusesti sa revii la viata?

[Roxana@ Elena 66]

Nu stiu exact acum daca titlul e chiar sugestiv sau e chiar potrivit dar cam asa simt eu.

Poate faptul ca am inceput sa vad ca toti prieteni pe care ii am,si care ii stiu de cand eram mica,au relatii de ceva vreme uni dintre ei s-au casatorit alti urmeaza in vara asta,si s-a discutat si pe aici cam mult de relati,ma face sa ma intreb eu oare cand voi reusi sa mai am o relatie. Am ceva timp de cand nu am mai vrut sa am vreo relatie. Poate ranile acumulate nu s-au vindecat.Nu stiu ,dar stiu sigur ca refuz in a cunoaste orice persoana noua-gen masculin acilea :) fiind vorba- doar din cauza ca m-as putea indragosti. Efectiv refuz asta de ceva vreme.Am un an de zile de cand nu mai vreau absolut nimic.Pana acum poate am ascuns situatia,m-am izolat dar nu mai pot ascunde asta. Una peste alta sunt presata de cei din jur.....mi se zice "fata da tu nu te gandesti sa te mariti? vezi ca trece viata pe langa tine ca acu ii vremea" culmea e ca ma deranjeaza ,eu nici nu am prin cap prea devreme.Am anumite dorinte ,planuri de viitor si toate cele. Ma simt presata si mai mult. Dar culmea e ca imi doresc o relatie,imi doresc sa traiesc o noua poveste doar ca imi este frica. Plus presiunea celor din jur. Mai am i faptul ca sunt de fel perfectionista,adica am devenit dezamagita ca nu am reusit sa fac absolut nimic cu viata mea.Vad cum am ramas blocata in trecut. Am ramas blocata in ceva si nu pot trece.Stiu unde am ramas blocata,stiu din ce cauza ma imt asa dar efectiv nu imi permit sa merg mai departe. As vrea sa pot lasa viata sa mearga mai departe,doar ca presiunea e mare de la cei din jjur,presiunea e mare si din faptul ca imi impun anumite standarde. Oricum intrebarile mele ar fi: cum sa imi pot permite sa merg mai departe ? si cum sa las pe cineva sa se apropie de mine.

Cand zic ca nu la.....refuz in a cunoaste si cand inevitabil mai cunosc pe cineva ii fugaresc...devin cea mai rea peroana din lume si acra. Si culmea e ca imi sochez prieteni pt ca stiu ff bine ca eu nu sunt aa.

[Lirio 3149]

Nu te mai lega de trecut!Foloseste greselile pe care le-ai facut in folosul tau!Invata din ele!

 

Chiar tu spuneai ca viata e un dar de care trebuie sa ne bucuram!

Nu ma pricep eu prea bine la lucrurile astea,dar iti spun ca se va apropia cineva de tine ca sa te invete sa lasi oamenii sa faca parte din viata ta.

Te mariti atunci cand te simti pregatita,nu cand altii ti-o impun.Rautatile o sa fie la tot pasul,iar de oameni care sa te raneasca o sa te tot lovesti,dar nu te lasa descurajata.

Chiar citeam intr-o carte despre perfectioniste;ele obisnuiesc sa vada numai partea goala a paharului.Concentreaza-te asupra persoanelor care te iubesc(clar,sunt multe )!

 

Hai,sa te vad cum ridici capul si zambesti citind mesajul meu!

 

Aaa,da.Era sa uit :doh: . Maine e o noua zi,deci ai motive de bucurie! :roll:

 

Te-am pupat! :)

[Iris_Lulea 6]

 

Buna,

 

De foarte multe ori ne simtim "incoltiti" de persoanele din jurul nostru pentru a face diverse lucruri. Unii ne preseaza sa urmam anumite facultati, desi noi nu avem inclinatie sau placere in a le urma; altii ne preseaza in a avea o relatie desi noi nu vrem a face acest pas din diverse motive; altii ne preseaza sa lucram intr-un anumit loc doar pentru a stii ca suntem angajati undeva, dar noi ne simtim obositi sau nervosi la finalul programului.

 

Este normal ca orice persoana sa simta nevoia de a fi singura, este normal ca ea sa fie cea care decide cand sa se termine aceasta perioada de solitudine. Faptul ca ei te preseaza in a incepe o relatie nu inseamna ca va fi si ceva bun pentru tine, atata timp cat tu nu iti doresti, ba mai mult este posibil sa iti creeze o stare de anxietate in a incepe o relatie.

Din cate inteleg desi tu iti doresti la nivel declarativ sa ai o relatie, concret nu faci nimic. Poate ca inca nu te simti pregatita sau poate ca inca nu esti disponibila in a investi intr-o relatie. Momentul in care tu te vei simti pregatita sa ai o relatie totul va decurge de la sine. Aminteste-ti cum era in trecut cand incepeai o relatie.... totul este simplu dar si greu in acelasi timp.

 

Ideea este ca totul sa porneasca din tine si nu sub presiunile celor din jur.

 

Dar mai concret ce anume soliciti prin acest topic?

[Roxana@ Elena 66]

Dar mai concret ce anume soliciti prin acest topic?

Nu inteleg eu exact intrebarea...ca parca vine cu tais.

 

Sunt mai multe intrebari care mi le pun eu....de exemplu cum sa trec peste blocajul care il am acum. Blocajul vine pe 2 directi.O parte e ca m-am inchis ,refuz orice relatie.

Iar pe de alta parte am ramas prinsa intr-un blocaj emotional incredibil de puternic. In mod normal as trece peste ceva mai simplu dar acum efectiv nu pot. De la ce a pornit? cred ca totul se leaga de o poveste ce incepe acum mai multi ani. Dar apogeul a fost atins acum 3 ani,avand acele tentative de SU. Deci in mod sigur nu as mai repeta ce am facut atunci doar ca acele evenimente s-a lasat si cu niste consecinte. Eram in anul 2 de facultate ,dar fiind in situatia in care eram ,scoala am lasat-o un pic mai departe si am ramas sa zicem cu tot ce inseamna examene nedate pe acel an.Adica tot ce era in semestru 1 si 2 nu au fost date. Am inceput eu de prin toamna sa dau cate ceva pt a nu fi exmatriculata. In principal pana la sfarsitul anului 4 mai aveam o singura restanta .Tot ce a insemnat examenele an3-4 au fost luate cu note chiar f mari,doar ca restantele cu note mici.Pana la urma nici asta nu a contat pt mine era important sa dau totul chiar de insemna 5 pe linie. Singurul meu plan ,singurul lucru care imi dadea gura de aer de care aveam eu nevoie era facultatea,mi-am zis sa las tot trecutul la o parte,tottttt si sa ma concentrez pe asta.Se pare ca nu a fost de ajuns. Am ajuns la sfarsit ,cu acea restanta,am incercat sa o dau.M-am dus o data la ex....mai putin pregatita,bazandu-ma ca sunt in an terminat cu liceenta si-o face profa mila sa dei5.Normal ca nu mi l-a dat,urmatoarea data invatasem doar ca la sfarsitul examenului vine profa si imi zice ca ea nu imi da 5 pt ca nu i-am scris in franceza 8) fiind la inginerie dar in limba franceza. si culmea era chiar inainte de licenta cu 2 zile. Eu atunci eram obligata a iau,mi-a zis ca de acum la toamna. Apoi eu sunt mai cu capul in nori cateodata,in ultimele 2 saptamani am pierdut licenta de 2 ori..mi-am stricat calculatorul,si laptopu am pierdut stikul de memorie...tot ce se putea. Am avut perioada respectiva ca stateam de dimineata pana eara si lucram la ea.materialele le aveam dar aveam totul in romana si eu trebuia sa am totul in franceza. Am ajuns sa termin acea lucrare,culmea ca stiam ca e una incredibil de buna.Facuta de la a la z de mine inclusiv partea de cercetare-pe cand colegi mei au facut cam toti simple simuri pe xl si au luat de la profi- Eu am tinut sa invat un program nou,stiam ca mai era un singur tip din cadru facultati care si-a sustinut lucrarea de doctorat pe partea asta,el ma ajutat sa invat sa lucrez cu acel program nou.Intr-un cuvant mi-am dat silinta incredibil de mult. Pana la urma m-am resemnat cu gandul ca dhhhh dau restanta in toamna si ex de lic in februarie. Am trecut peste. EEE ma cuprins o panica inainte de restanta ca nici nu m-am mai dus sa dau si pt asta am fost exmatriculata.cand zic panica,chiar panica,deja incepusem sa fac atacuri...simteam ca e prea mult. Sincer nu era poate cine stie ce dar pt mine era ingrozitor de mult. Totul s-a dat peste cap in momentul in care am aflat ca am fot exmatriculata. Efectiv s-a prabusit cerul pe mine. De atunci cuvantul trist a devenit ceva normal la mine. A inceput sa predomine starea de tristete de dezamagire,curajul de a mai lupta cu viata.De multe ori ma gandeam ca mai bine renuntam de tot la viata. Imi este frica pana la urma ca imi voi incalca acea promisiune care mi-am facut-o mie,ca niciodata da niciodata nu am sa ma mai joc cu medicamente sau chesti de genu.Da nu e atat de suor. Vreau sa trec peste starea asta,nu stiu cum,zailnic am eu program de plans,deloc placut ,efectiv totul s-a prabusit in jurul meu. Acum mai sunt si alte detali dar am eu impresia ca lumea s-ar cruci pe aici si mai bine nu mai zic decat ce se stia asa in mare. Deci problema e cum imi revin eu. Sincer vreau dar sincer nu pot.

@ Ana nu e vb ca traiesc in trecut,chiar nu traiesc in trecut. Ce zici tu acolo sunt doar niste simple supoziti.

Traiesc in prezent dar viata mea e un total haos. Nu m-am mai simtit asa nu mai stiu de cand.

[Iris_Lulea 6]

@ Ana nu e vb ca traiesc in trecut,chiar nu traiesc in trecut. Ce zici tu acolo sunt doar niste simple supoziti.

Traiesc in prezent dar viata mea e un total haos. Nu m-am mai simtit asa nu mai stiu de cand.

 

Nu am afirmat ca traiesti in trecut, ceea ce ai facut tu se numeste proiectie si este ceva obisnuit, ceea ce incercam sa iti comunic este ca uneori avem tendinta sa ii privim pe altii prin prisma propriilor experiente si intr-un fel este normal sa se intample asa pentru ca pana la urma experienta este cea care ne permite sa ne descurcam in viata de zi cu zi.

 

Nu inteleg eu exact intrebarea...ca parca vine cu tais.

 

Sunt mai multe intrebari care mi le pun eu....de exemplu cum sa trec peste blocajul care il am acum. Blocajul vine pe 2 directi.O parte e ca m-am inchis ,refuz orice relatie.

Iar pe de alta parte am ramas prinsa intr-un blocaj emotional incredibil de puternic.

 

Intrebarea are rolul de a-mi clarifica eu ce anume doresti sa afli sau sa rezolvi cu ajutorul acestui topic, intrucat era formulata doar o intrebare, iar raspunsul meu era posibil sa nu fi fost ceea ce tu asteptai.

 

Pentru partea cu relatia ti-am raspuns putin mai devreme. Refuzul tau s-a instalat probabil pe anumite suferinte si probabil pe ideea ca ai nevoie sa te si refaci. Psihicul nostru are uneori nevoie de a se relaxa, pentru unii din noi relaxarea vine cu o inchidere in sine, pentru altii cu un mers la munte, pentru altii muncind. Daca acum ar fi sa ai o relatie cum anume ti-ai dori sa se desfasoare?

 

Asa cum spui: esti o persoana care tinde catre perfectionism, iar cadearea aceea din facultate a vut ca urmare perturbarea stimei tale de sine. In scoala cum invatai? Imi imaginez ca iti placeau mai ales anumite activitati si ca aveai idei nastrusnice, din moment ce spui ca te-ai decis in facultate sa faci o lucrare atat de complicata.

Totusi observ ca in unele cazuri aveai tendinta de a te sabota "mai putin pregatita,bazandu-ma ca sunt in an terminat"; "urmatoarea data invatasem doar ca la sfarsitul examenului vine profa si imi zice ca ea nu imi da 5 pt ca nu i-am scris in franceza doh.gif fiind la inginerie dar in limba franceza"; "mi-am stricat calculatorul,si laptopu am pierdut stikul de memorie"

 

Cine isi doreste foarte mult ca tu sa reusesti in ceea ce faci sau cine isi dorea ca tu sa faci mereu totul bine?

Imi imaginez ca aceasta dorinta ca totul sa fie perfect o mai avea cineva de langa tine.

[Roxana@ Elena 66]

Nu am afirmat ca traiesti in trecut, ceea ce ai facut tu se numeste proiectie

stiu..si de acea raspunsul era adresat Anei :)

Intrebarea are rolul de a-mi clarifica eu ce anume doresti sa afli sau sa rezolvi cu ajutorul acestui topic, intrucat era formulata doar o intrebare, iar raspunsul meu era posibil sa nu fi fost ceea ce tu asteptai.

oki...da tocmai de acea intrebasem si eu pt ca mie neuroni merg prea departe :D)

 

Pentru partea cu relatia ti-am raspuns putin mai devreme. Refuzul tau s-a instalat probabil pe anumite suferinte si probabil pe ideea ca ai nevoie sa te si refaci. Psihicul nostru are uneori nevoie de a se relaxa, pentru unii din noi relaxarea vine cu o inchidere in sine, pentru altii cu un mers la munte, pentru altii muncind. Daca acum ar fi sa ai o relatie cum anume ti-ai dori sa se desfasoare?

Nu am idee prea mare,una normala si sanatoaa..cred,ca de la o vreme nu am mai avut vreo relatie mai sanatoasa asa.

Asa cum spui: esti o persoana care tinde catre perfectionism, iar cadearea aceea din facultate a vut ca urmare perturbarea stimei tale de sine. In scoala cum invatai? Imi imaginez ca iti placeau mai ales anumite activitati si ca aveai idei nastrusnice, din moment ce spui ca te-ai decis in facultate sa faci o lucrare atat de complicata.

Daca ne referim la clase 1-12 ce sa zic ca am avut tendinta de a fi prima,bine ideea a fost impusa de parinti la modul ca eu numai scoala trebuie sa fac,deci se intelege de ce am ajuns la un momendat sa nu pot lua eu singura decizi,sa tind catre perfectionism,tot timpul impunandumi-se ce sa fac.Astfel am ajuns la 19 ani i nu stiam ce sa fac,nu ca acu la 25 as sti mai mult..se pare.

Ca si materi da,imi placea doar matematica si sportul...se pare ca puteam sa chiulesc de la restul materilor pt a face niste ore de mate in plus sau ore de sport 8)

 

Totusi observ ca in unele cazuri aveai tendinta de a te sabota "mai putin pregatita,bazandu-ma ca sunt in an terminat"; "urmatoarea data invatasem doar ca la sfarsitul examenului vine profa si imi zice ca ea nu imi da 5 pt ca nu i-am scris in franceza doh.gif fiind la inginerie dar in limba franceza"; "mi-am stricat calculatorul,si laptopu am pierdut stikul de memorie"

Sincer nu o faceam cu intentie,de multe ori nu realizam asta. Stiu ca unt o persoana incredibil de ametita,cu capul in nori,visatoare. Si da in stres poate ma pierd. Dar nu stiu de ce......pt ca imi controlez emotile incredibil de bine,sunt la suprafata cea mai tare persoana din lume,fara probleme fara griji,mereu cu zambetul pe buze,mereu sar sa ii ajut pe cei din jur....atentie distributiva incredibil de bine pusa la punct si totusi....cand imi e teama de ceva incredibil de tare totu e duce pe rapa. Adica socul de a fi exmatriculata a fost unul enorm.

 

Cine isi doreste foarte mult ca tu sa reusesti in ceea ce faci sau cine isi dorea ca tu sa faci mereu totul bine?

Imi imaginez ca aceasta dorinta ca totul sa fie perfect o mai avea cineva de langa tine.

EEE...da aici e buba....EU,imi doream ,m-am axat pe asta,am zis ca daca reusesc sa fac acest lucru,sa trec cu brio peste tot ce a fost atunci voi face fata la tot ce va urma in viata. Mi-am indus ideea asta si am cazut prea tare.

Pe de alta parte luand pe rand pe cei din jur avem 2 categori familia...in special mama aici..care pt mine reprezinta acel "baubau" si pe de alta parte terapeutul meu. Si acum fac referire la el ,pt ca el cumva ma condus pe partea asta a nerenuntari la facultate.El a fost sg persoana din jurul meu care mi-a zis sa nu inghet anu 2,sa merg mai departe ca pot....a fot singurul care a crezut in mine.si cumva simt ca l-am dezamagit pe dansu. Culmea ca imediat dupa am si incetat terapia.Nu dupa ce am aflat ca nu pot da in vara liceenta ci dupa exmatriculare. Vina nu este a lui...dar influenta care o avea el in viata mea...era enorma. Am cateva luni bune si are influenta asupra mea. Culmea e ca mai mult buna,cateodata recitesc ce mi-a scris el in anumite mailuri...-ca eu de fel ma exprim mai bine in scris si ma punea sa trimit mail cu ce era important si nu reuseam sa vb ca apoi la sedinta sa vb,dar in anumite cazuri venea si raspuns scris ca pt cumva a face fata pana urmatoare saptamana....- si citind acele raspunsuri cumva imi dadeau o anumita energie pozitiva. E Stiu ca terapia pe mine ma ajutata mai mult decat si-ar fi putut inchipui cineva,dar ca simt ca pe dansu l-am dezamagit. Cumva a fost in viata mea la un loc..tot ce nu a fost familia mea....ma sprijinit..si ma ajutat de fiecare data si eu am ratat.

[Iris_Lulea 6]

Sincer nu o faceam cu intentie,de multe ori nu realizam asta. Stiu ca unt o persoana incredibil de ametita,cu capul in nori,visatoare. Si da in stres poate ma pierd. Adica socul de a fi exmatriculata a fost unul enorm.

 

Din cate inteleg pana la varsta de 18 ani tu ai fost indrumata de parinti: ce decizii sa iei, a cata sa fii in clasa, sa tinzi catre perfectionism; aceste lucruri au insemnat pentru tine o linie ce trebuia urmata clar si precis. In momentul in care ai ajuns in pozitia de a lua deciziile de una singura ti-a fost teama, exact asa cum spui sa nu fi exmatriculata... adica ti-a fost teama de esec, de a nu atinge perfectionismul dorit de tine si de parintii tai.

In cazul tau, bineinteles ca inconstient, te-ai sabotat oarecum: decat sa gresesc din nestiinta mai bine sa gresesc voit. Tu practic accepti perfectionismul, motiv pentru care ti-ai ales si o lucrare foarte buna pentru licenta, dar respingi esecul.

Ce parere ai despre greseala? Din greseli poti invata! Chiar daca nu vei atinge perfectionismul, prin greseala vei reusi sa inveti lucruri noi, dar pentru ca tu sa iti interiorizezi aceasta idee va fi necesar sa faci cateva modificari in stilul de gandire pe pana acum. Practic acest lucru se intampla in momentul in care dai alt sens anumitor experiente.

[S.R. 5188]

De ce nu te iubesti pe tine insuti ? Ce rau asa de mare ti-ai facut ? Ti-ai inselat asteptarile ? Sigur erau ale tale ? Sigur erau realiste ?

Cand zic sa te iubesti, nu ma refer la a-ti face o lista cu cat de buna esti la ceva anume, deci nu vorbesc de orgoliu... vorbesc de a te accepta pe tine, in realitatea ta, de a face ceva pentru tine, fara a lasa pe cei din jur sa strice. Asta nu inseamna sa dai in egoism, adica sa ii ignori pe cei din jur.

 

Vei observa ca oamenii ok sunt cei care te vor ajuta, iti vor oferi chestii, dar daca incerci prin vaiete continui sau prin auto-sabotare sa iti faci rau si sa ceri ca ei sa compenseze, iti vor intoarce spatele, nu te vor lasa sa le strici lor binele. Poti incerca sa fii si tu asa.

 

Cat priveste relatiile... Arunca-ti televizorul pe geam si cauta parteneri de calitate, mass-media iti da reteta sigura a singuratatii.

[Roxana@ Elena 66]

In momentul in care ai ajuns in pozitia de a lua deciziile de una singura ti-a fost teama, exact asa cum spui sa nu fi exmatriculata... adica ti-a fost teama de esec, de a nu atinge perfectionismul dorit de tine si de parintii tai.

Nu mi-a fost teama de a lau decizii singure.....asta e buba....

decizii singure nu prea am avut sana de a lua la viata mea.iar cele care le-am luat au fost total nepotrivite. Nu am avut sansa pt ca am o mama extraordinar de posesiva......nu cred ca am cunoscut pe cineva mai posesiva decat ea. Totul sa fie cum vrea ea,sa tie totul despre mine. Hai a iti povestesc ceva: cand am inceput eu sa merg pt inceput la terapeut mama imi tot zicea..vezi ca ai luat-o pe aratura a ma duc la un doctor.Cand i-am zis ca am mers la un terapeut ,ca de ce merg la el,ca ce pot sa vb cu el si cu ea nu pot. In momentulin care i-am zis ce se intampla cu mine:deci lucram numai noaptea,ziua la facultate devenisem obosita dupa un an si ceva,mi-a zis ce mare lucru ca ea a crescut 4 copii si ca nu se mai plange atat. Ca trebuie sa strang din dintii..ca menirea femei e sa sufere ca asa a fost dintotdeauna..si la partea asta e cat se poate de reala. Considera femeia sub barbat si ca trebuie sa se supuna lui. Inteleg de ce gandeste ea asa,si de ce respecta un astfel de trai dar eu nu prea accept asta. In fine cam orice fac eu,din hotararile mele nu o satisfac si e greu de ales ceva. Eu una singura nu stiu cum sa ma descurc. Culmea e ca am 25 de ani,si am resuit in ultimu an a imi pierd cam tot ce aveam mai drag in viata,o facltate,o relatie chiar si demnitatea pot zice. Increderwa in mine cred ca a fost primul pierdut i acum incerc sa imi caut o parte din cele pierdute dar nu prea am cum.

Tu practic accepti perfectionismul, motiv pentru care ti-ai ales si o lucrare foarte buna pentru licenta, dar respingi esecul.

Mi-am ales sa detin ceva dragut de licenta pt ca media mea pe cei 5 ani nu era decat injur de 7,5-8 ,iar pt a lua o nota mare,aveam nevoie de ceva deosibit.Plus ca imi face placere sa fac ceva care imi place si sa fie si mai deosebit. Ce am ales eu pt tema era legat de o materie din anul 3 de studiu,care mi-a placut atat de mult. Avea fff multa matematica,de fapt era matematica pura,totul se facea prin demonstrati,prin calcule .Si spresurprindea tuturor ingineri majoritatea fug de matematica. Dar eu nu,eram inclinata catre matematica. De asta mi-am ales ceva mai greu,ceva deosebit pt ca era un subiect care imi placea extraordinar.zambeam numai cand stiam ca trebuie sa lucrez la lucrare.Culmea.....

Ce parere ai despre greseala? Din greseli poti invata! Chiar daca nu vei atinge perfectionismul, prin greseala vei reusi sa inveti lucruri noi, dar pentru ca tu sa iti interiorizezi aceasta idee va fi necesar sa faci cateva modificari in stilul de gandire pe pana acum. Practic acest lucru se intampla in momentul in care dai alt sens anumitor experiente.

Stiu ca fiecare experienta din viata,are un rol .De la fiecare poti invata mereu ceva si cel mai important lucru e sa ramai cu ceea ce inveti,da parca sunt prea multe. Prima mea experienta care ma daramat la fel ca si asta a fost picatul bacului,da ce era mai misto ca nu maderanjat ca am picat bacul....sau materia unde am picat -fiind fiuzica- ma deranjat ca la matematica luasem mai putin de 9,5.De fapt stiam ca trebuia sa fie 10 suta la suta,dar apoi m-am trezit cu nite greseli de copil prost. Nu am plans dupa ce am iesit de la examen la materia unde eram sigura ca voi pica...ca m-am blocat acolo da am plans cand mi-am dat seama de greseala facuta la matematica. Nici bine nu mi-a picat ca am picat acel bac,dar a-2 oara a meritat a il dau si atunci cred ca a fost ultima oara cand am simtit acel sentiment de mandri.Ca nimeni nu mai era ca mine,un sentiment de viat ce ma cuprinsese cu totul.

[Roxana@ Elena 66]

Mi-am ales sa detin ceva dragut de licenta pt ca media mea pe cei 5 ani nu era decat injur de 7,5-8 ,iar pt a lua o nota mare,aveam nevoie de ceva deosibit.Plus ca imi face placere sa fac ceva care imi place si sa fie si mai deosebit.....

erata: 4 ani