Uaa, multumesc! Florile sunt superbe si daca nu ma insala ochii...sunt lalele, nu? :)
Ana...?
Început de Lirio, Lun 14 mar 2011 · 1.505 răspunsuri · 114.020 vizualizări · închis
Da, ma bucar ca iti plac,
Ce mai faci, ce mai faci tu omul Ana? 
Omul Ana e in regula, e mai linistit, mai putin stresat, mai vesel, mai glumet, mai zambaret. Asta-i vacanta. 
Ma plimb, rad, sar, alerg, citesc...imi place.
Dar tu, Ana?
Si eu sunt bine, de fapt eu sunt Ana si omul Ana, nu 2 in 1, ci 1 in 1. Momentele proaste, precum si momentele bune, imi apartin, nu se impart la 2.
E chiar bine sa fii in vacanta. Dupa cel mai greu si stresant an de scoala, ma simt............linistita, debarasata, calma. Placute sentimente sa stii. 
Editat Lun 18 iul 2011 15:34
Anisoaraaaa..... esti la liceu?
Teoretic?
Eh, vacantele acelor ani nu se mai regasesc in vacantele acestor ani.
Placute sentimente, da.
Nu se impart la 2.........doi.................da.......neampartitul........nescindatul.....nefaramitatul......nefiindul/fiind: Ana.
Cred ca asa e, greutatile vietii insa pot contribui in al face pe "Ana" (oricine ar fi ea sau el) sa se identifice mai mult cu anumite aspecte ale fiintialitatii sale care tind sa ne doboare, e mare lucru sa mai reusim a da credit sentimentelor ce te anima acuma pe tine.
Vacanta placuta si racoarea padurii dimpreuna cu miresma de brazi!
Rodica` a scris:Anisoaraaaa..... esti la liceu?
Teoretic?
Exact! 
libertatea a scris:Eh, vacantele acelor ani nu se mai regasesc in vacantele acestor ani.
Placute sentimente, da.
Nu se impart la 2.........doi.................da.......neampartitul........nescindatul.....nefaramitatul......nefiindul/fiind: Ana.
Cred ca asa e, greutatile vietii insa pot contribui in al face pe "Ana" (oricine ar fi ea sau el) sa se identifice mai mult cu anumite aspecte ale fiintialitatii sale care tind sa ne doboare, e mare lucru sa mai reusim a da credit sentimentelor ce te anima acuma pe tine.
Vacanta placuta si racoarea padurii dimpreuna cu miresma de brazi!
Eu chiar vreau sa pastrez copilul din mine mereu pe care niciun necaz, nicio piedica sa nu il determine sa renunte la bucuria de a trai, la faptul de a se bucura pentru chestiuni minore; chiar am ramas surprinsa astazi cat de mult ma bucur inca pentru o vata de zahar. Nu stiu in ce masura va mai fi posibil asta peste cativa ani...
Editat Lun 18 iul 2011 21:41
Ana 1996 a scris:Eu chiar vreau sa pastrez copilul din mine mereu pe care niciun necaz, nicio piedica sa nu il determine sa renunte la bucuria de a trai, la faptul de a se bucura pentru chestiuni minore; chiar am ramas surprinsa astazi cat de mult ma bucur inca pentru o vata de zahar. Nu stiu in ce masura va mai fi posibil asta peste cativa ani...
Poate daca il cultivi si in viitor cu multa atentie si drag?! Dar tot nu stiu daca e deajuns.
Copilul nu dispare, nu moare, numai ca e mereu si mereu plesnit peste bot de crunta realitate si ajunge pana la urma de se ascunde in cel mai departat si intunecat ungher, iar daca indrazneste sa priveasca macar lumina, o si ia pe coaja, motiv pt. care nu mai indrazneste nici sa respire natural.
Bietii copii din oamenii mari!
Daca insa as fi "om", as zice, "vai de capul nostru de oameni mari, care ucidem micul print din noi".
:flowers:
PS
Eu nu am mai trait niciodata bucuria pe care o simteam atuci cand, copil fiind, observam ca a adus Mosul daruri la brad.
O asemenea bucurie, poate chiar fericire, traita din toata fiinta, la intensitate maxima, tiii, ce vise frumoase.
Editat Mar 19 iul 2011 09:35
Trece timpul, dar ce sa facem? Incercam sa ne pastram luciditatea si moralitatea in vremuri grele si lasam copilul din noi sa iasa la iveala (daca mai exista), atunci cand consideram ca este momentul potrivit, nu care cumva unii oameni sa ia asta ca pe un semn de vulnerabilitate. :)