Atunci cand iubesti incerci tot felul de senzatii si sentimente, ti se pare ca totul e roz, nu mai tii cont de parerile celor din jur ( IN CAZUL UNEI IUBITI INTERZISE), simti ca zbori, etc. Acum un an si cateva luni m-am indragostit nebuneste de o colega de serviciu. A fost ceva extraordinar mai ales in primele 5-6 luni. La un moment dat, in urma unei neintelegeri banale a spus ca ma priveste cu alti ochi, sa nu o mai caut, sa o las in pace. Nu mi-a venit sa cred dar am incercat sa-i ascult dorinta. Dupa cateva zile, a venit la mine si mi-a spus ca nu poate sa traiasca fara mine, ca eu sunt totul pentru ea, ca viata ei fara mine nu poate sa mai continue. Am acceptat-o si relatia noastra a continuat, desi in sufletul meu aparuse un semn de intrebare; dar o iubeam ca si inainte. Au urmat alte momente in care ea nu vroia sa ma mai vada, nu mai raspundea la telefon sau mi-l inchidea cand o sunam. Dupa o zi, doua revenea. Chiar acum sunt intr-un astfel de moment in care si-a dat seama ca este "impietrita", ca nu ma mai vede ca inainte, desi acum o saptamana eram amandoi de parere ca nimeni si nimic nu ne poate desparti. Apoi am aflat despre instabilitatea emotionala. mi-am dat seama ca sufera de asa ceva. Si am mai citit ca e bine sa te feresti de astfel de persoane pentru ca alaturi de ele nu poti avea niciun viitor, nu te poti baza pe ele in anumite "momente de criza". Ati intalnit si voi astfel de persoane? Ati avut parte de astfel de relatii? Eu am inceput sa o consider ca pe o persoana cu "handicap". Si atunci ce sa facem? Sa le lasam in "nevinovatia" lor? Sa fim alaturi de aceste persoane "imperfecte", stiind ca pana la urma se vor intoarce?
Dar cu viitorul cum ramane? Haideti sa vorbim? Poate ceea ce discutam va fi de ajutor altora care citesc randurile noastre.
