Sinuciderea

Malkia a scris:

Se spune ca e cel mai mare chin pentru parinti sa isi ingroape copiii, cand ordinea fireasca a naturii e taman invers... :)

true..si atunci ma intreb eu daca nu cumva din snucigasi devenim si ucigasi?

cunosc un caz in care tatal a ajuns la nebuni..iar mama a murit de inima rea.

Z e r o a scris:

Acu' chiar nu e cazul sa mai glumesti. Si scoate si belitii.

Dar nu am glumit. Nu o cred.

De ce să scot beliţii ? :)

Obsoletus a scris:

De ce să scot beliţii ? :)

din respect pentru destinatia topicului?

nu e doar xylia aici..

Malkia a scris:

Ok, atunci am inteles eu gresit, no harm done. Sunt cam obosita, s-a acumulat de la serviciu. :)

Da, sunt convinsa ca multi dintre noi am trecut prin chestii foarte serioase, chiar daca nu o spunem. Ar fi interesant sa scrie toti aici, sa vada oricine are ganduri de sinucidere ca exista viata si dupa tristeti coplesitoare, dupa traume, ca intotdeauna se mai gaseste puterea sa pui un pas in fata celuilalt...

Intr-adevar, sinuciderea este mai mult o pedeapsa pentru cei din jur. Nu se stie daca cineva dupa ce se sinucide mai constientizeaza vreodata ceva, dar cei din jur vor trebui sa traiasca cu asta in fiecare zi a vietii lor. Cei care au iubit persoana respectiva. Se spune ca e cel mai mare chin pentru parinti sa isi ingroape copiii, cand ordinea fireasca a naturii e taman invers...

Stai linistita, nu m-am suparat. Ma temeam doar ca ai sa pleci fara sa citesti replica mea. Exista un topic referitor la sinucidere pe aria de psihologie, dar ai dreptate, poate interesant ar fi sa se mai deschida unul aici, sa aflam parerea oamenilor obsinuiti, care s-au confruntat cu asa ceva si care au trecut cu bine peste. Poate le-ar fi mai usor sa vorbeasca aici. Mie una nu mi-e rusine sa vorbesc despre asta. Ma bucur ca am avut sansa sa scap, mai exista si minuni. Cand m-am trezit mi-am promis sa traiesc ca si cand n-as mai avea nimic de pierdut, asa cum i-am spus Xyliei. Si, cum ai spus tu, parintii, prietenii, te pot ajuta, dar cel care te ajuta cu adevarat esti doar tu insati (insuti).

stupid_me a scris:

true..si atunci ma intreb eu daca nu cumva din snucigasi devenim si ucigasi?

cunosc un caz in care tatal a ajuns la nebuni..iar mama a murit de inima rea.

Nu toti innebunesc sau mor, la propriu. Dar simplul fapt ca trebuie sa traiasca cu chinul asta sufletesc e o tortura ingrozitoare. Esti ca si mort cand iti moare sufletul...

M-a intrebat odata : "Spune-mi tu, de ce as mai trai'.

Raspunsul meu a fost atat : 'Numai traind poti afla. Pana acum ai renegat viata, nu ai imbratisat-o ca sa poti spune ca i-ai mistuit esenta'.

Z e r o a scris:

Stai linistita, nu m-am suparat. Ma temeam doar ca ai sa pleci fara sa citesti replica mea. Exista un topic referitor la sinucidere pe aria de psihologie, dar ai dreptate, poate interesant ar fi sa se mai deschida unul aici, sa aflam parerea oamenilor obsinuiti, care s-au confruntat cu asa ceva si care au trecut cu bine peste. Poate le-ar fi mai usor sa vorbeasca aici. Mie una nu mi-e rusine sa vorbesc despre asta. Ma bucur ca am avut sansa sa scap, mai exista si minuni. Cand m-am trezit mi-am promis sa traiesc ca si cand n-as mai avea nimic de pierdut, asa cum i-am spus Xyliei. Si, cum ai spus tu, parintii, prietenii, te pot ajuta, dar cel care te ajuta cu adevarat esti doar tu insati (insuti).

Nuuu, eu ziceam sa vina aici sa povesteasca (si) cei care au trecut prin diverse lucruri foarte nasoale care i-ar fi putut aduce la gesturi extreme, dar peste care au trecut totusi...

Cand trecem printr-o suferinta, avem tendinta sa credem ca nu mai e nimeni ca noi, ca nimeni nu mai sufera atat de mult. Adevarul e ca sunt incredibil de multi care au trecut sau trec prin chestii asemanatoare si care ne pot intelege. Eu cred ca nu exista situatii fara iesire. Trebuie doar sa avem rabdare sa trecem prin tot... Chiar daca uneori e a naibii de greu...

Sa mai spun ceva si plec la culcare. E trist, dar e-adevarat ca, mai multi decat sinucigasii sunt cei cu sufletul mort.

Asta numai iubirea neconditionata poate vindeca. Eu am avut noroc cu carul in privinta asta, cand ai parte de iubire, restul problemelor ajung sa-ti para banale.

Sa aveti o noapte linistita! :)

Pai..e greu omului sa vina sa spuna lucrurilor 'prea' pe nume..dar de suferinte cu totii avem parte. Viata nu garanteaza ca vom avea parte de fericire, insa de suferinta da.

Daca treci prin viata fara sa iti pese, greu te vei putea bucura de ceva. Daca iti pasa, greu sa nu suferi..insa cand ajungi sa simti fericirea..greu sa nu iti mai doresti a trai.

Fericirea e un lucru marunt

E o aripa care vibreaza

Fericirea e-un lucru mic

Un pitic ce danseaza.

Merita sa traiesc pana in ultima clipa, doar ca sa nu fi trait numai fara speranta!

Ca sa imi prmesc 'rasplata' suferintelor..atunci cand imi regasesc curajul in mine, sa imi pese.

Eu unul am suferit mult, si totusi...nu regret nimic. Ar insemna sa ma regret pe mine, or iar, nu eu imi sunt propriul creator. As fi nedrept fata de mine.

Z e r o a scris:

Acu' chiar nu e cazul sa mai glumesti. Si scoate si belitii.