Jump to content
Forum Roportal
Guest Guest_Ana Popescu_*

Nu mai suport viata

Recommended Posts

Guest Guest_Ana Popescu_*

Buna ziua.

Nici nu stiu cu ce sa incep...Am 18 ani si sunt fata.

Am fost internata de 2 ori la spitalul de psihiatrie dupa ce am fugit de acasa,m-am taiat/ars pe corp si am stat inchisa in casa timp de 2 luni.Acolo am fost diagnosticata cu depresie severa si elemente de psihoza.Pe fisa de externare scrie personalitate schizoida.In fine,am luat medicamente si m-am facut un pic mai bine.Mai bine zis,mai amortita.

Inainte de asta am avut cateva episoade de anorexie (anorexie e foarte mult zis),dar nu am mancat timp de 12 zile,faceam multe exercitii si dupa ce am inceput sa mananc imi provocam voma.Dupa ce am luat medicamentele mi s-a facut o foame groaznica si am inceput sa mananc TOT ce gaseam.Am si furat din magazine mancare.Mancam cam 6000 de calorii pe zi,nu glumesc.Problema e ca nu puteam sa vomit prea bine si m-am ingrasat cam 15 kg in 3/4 luni,sau poate chiar si mai putin.A fost groaznic.Ma taiam din nou si luam supra doze.Apoi am fost internata pentru a doua oara.Din nou,m-am facut relativ bine,cu mancatul era tot nasol,dar macar ma mentineam (aveam imc-ul de 23,deci era foarte mare).

Apoi am inceput sa slabesc vomitand cam tot ce manacam.Acum sunt aproape sub-ponderala (mai am 3 kg pana ce ajung acolo),dar eu vad tot o persoana obeza in oglinda.Ma urasc din tot sufletul.Nu mai suport sa fiu asa grasa si urata si proasta si fara niciun talent.Vreau din tot sufletul sa mor,sa nu mai traiesc.Consum aerul degeaba.Tot ce fac toata ziua este sa mananc,sa vomit,sa fumez,sa iau pastile psihotropice.Zgomotele din casa (cand vorbesc parintii,cand dau drumul la apa,orice) ma fac FOARTE nervoasa (sunt pe punctul de a ma taia si stiu ca daca ma tai cand sunt nervoasa exista sansa sa nu mai apuc ziua de maine.pacat ca am aruncat lama...).anxietatea e groaznica,nu pot sa dorm noaptea.uneori am crize de paranoia (am impresia ca ma urmaresc politistii).Nu mai stiu ce sa fac.Daca ii zic psihiatrului crdeti ca ma interneaza din nou?As vrea foarte mult sa-mi dea Prozac pentru ca am citit ca ajuta la depresie si bulimie,dar nu stiu cum sa-i sugerez sa mi-l dea.O sa creada ca am intentii ascunse.

In fine...nu stiu ce vreau de la topic...doar cateva sfaturi?Gen...ce dumnezeu sa fac sa suport viata?Nu mai am niciun vis,vreau doar sa termin scoala si sa ma mut din casa parintilor si sa-mi iau o slujba care sa-mi permita mancare si pastile.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nici nu stiu cu ce sa incep...Am 18 ani si sunt fata.

Relaxeaza-te. La 18 ani e o perioada mai dificila, ai impresia ca orice fleac e o mare problema. Nu mai lua totul in serios.

Share this post


Link to post
Share on other sites

in primul rand ar fi bine sa intelegi faptul ca totul tine de tine.

Nimeni nu te poate ajuta daca singura nu te ajuti.

Nu uita ca nu te-ai nascut singura, poate ca sa mori singura e totusi impotriva firii..si apoi, gandeste-te cat gol si cata framantare ai sa lasi in urma..mai ales in sufletul parintilor tai care niciodata, dar niciodata nu se vor impaca cu gandul ca fetita lor s-a sinucis.

 

Nu ai dreptul sa faci asta nimanui, mai ales parintilor tai..

Ai nevoie de ajutor, in viata cu totii avem la un moment dat...accepta si primeste, cu daruire.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Buna ziua.

Nici nu stiu cu ce sa incep...Am 18 ani si sunt fata.

 

Buna Ana. Din tot ce ai scris tu, iti pot spune cu siguranta un lucru : ai un mare talent, te pricepi la literatura. Scrii cursiv, fara greseli gramaticale evidente, coerent, realist. Deci nu e adevarat ca nu ai niciun talent :)

Cat despre problemele tale, sincer cred ca e ceva de ordin fizic, nu psihic. Ti-ai facut vreodata analizele complete? Sau alte investigatii mai amanuntite? Nu sunt medic, dar as paria tot ce am ca totul porneste de la o boala nedepistata inca.

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Ana Popescu, tot ceea ce descrii aici sunt simptome. Pentru ca sa ne facem o parere clara asupra situatiei, ar trebui sa stim lucruri precum:

1. relatia cu parintii

2. atitudinea persoanelor semnificative din copilaria ta (parinti, rude) fata de grase si fata de slabe (le batjocoreau, le laudau).

3. daca ai avut probleme la scoala cand ai fost mica

4. daca ai fost un copil dorit

5. daca parintii se intelegeau in copilarie sau erau stresati

6. primele tale experiente cu baietii

7. daca te simti in siguranta in fata baietilor, atractiva sau respinsa, nebagata in seama

8. daca mananci ca recompensa sau ca mijloc de evitare a stresului

9. daca ai frati, relatiile dintre voi - rivalitate sau sustinere.

10. Daca in familia ta e comunicare directa sau indirecta, cu secrete, aluzii

11. cat timp petreci la televizor, la calculator.

12. bolile din trecut si daca ai dereglari endocrine, probleme de metabolism

13. daca mama ta e grasa sau slaba

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ana, nu sunt psiholog, am urmat facultatea de psihologie, insa nu m-a satisfacut din nici un punct de vedere, astfel incat am renuntat. Eu studiez, de ani de zile....Viata, astfel incat imi permit sa iti adresez cateva cuvinte, cateva idei.

Aceste idei poti fi in contradictie putin cu opinia psihologului, si a altor oameni, insa este ceea ce simt, si ceea ce stiu ca o sa te ajute.

 

In primul rand hai sa analizam putin. Tu esti un produs al sistemului, al mediului de incubatie socio-cultural. Ai fost crescuta pe baza unui sablon, acelasi sablon dupa care am fost crescuti toti ( din pacate ). Si anume : trebuie sa inveti bine in scoala, ca sa ajungi la un liceu bun, ca sa ajungi la o facultate buna, ca sa fii cineva in societate, ca apoi sa iti iei sot, sa tragi un copil si apoi sa te degradezi si in final sa mori, fericita de viata extraordinara pe care ai trait-o, iar apoi toata lumea isi va aminti de tine pentru gustul tau rafinat in a alege ce culoare sa vopsesti peretii si pentru iscusinta cu care vopseai ouala de pasti.

 

Cred ca 99% din populatia Pamantului este educata dupa acest sablon.

 

Problema intervine, cand apar oameni cu sclipiri ca tine de exemplu, care nu prea se satisface cu promisiunea de a fi elogiat dupa moarte pentru iscusinta cu care vopseai ouale de pasti. In adancul sufletului tau tu stii ca de fapt viata nu se refera la asta. Tu de fapt stii ca scopul vietii nu este sa consumi, sa mananci, sa digeri si sa aplauzi la meciuri de fotbal ori la emisiuni de divestisment ca foca.

 

Chestia este ca tie insa la nivel constient nu iti e clar...tu nu esti constienta de faptul ca tu de fapt esti nemultumita de imaginea falsa pe care parintii si sistemul in general ti-au creato asupra existentei, asupra Vietii. Incerci sa te incadrezi in sablon, te chinui chiar, iar cu cat te chinui mai mult cu atat devine mai frustrant si drumul mai anevoios si nu iti iese. Atunci vine momentul cand cei din jurul tau iti spun ca nu esti buna de nimic, ca nu o sa faci nimic toata viata, ca o sa ajungi un gunoier, etc, si asta doar pentru ca tu nu poti/nu vrei sa urmezi sablonul.

 

Cei din mass media se chinuie f tare sa sponsorizeze imagini feminie ideale. Imagini care sunt doar baloane de sapun, ele nu exista... Blonda perfecta cu sani mari, buze carnoase, picioare lungi, muuulti bani, iubit milionar, si fotomodel de succes desigur.

 

Ceea ce ei iti vand ca realitate este o iluzie. Iar iluzia asta este hranita de parintii tai ( no offence ), de apropiatii tai, de prietenii tai.

 

Ana, tu nu trebuie sa fii nimic din ceea ce ti s-a prezentat toata viata. NU! Nu trebuie sa ai o cariera de succes, nu trebuie sa fii o femeie de afaceri, nu trebuie sa fii fotomodel, nu trebuie sa fii nimic din ceea ce nu te face fericita.

Stai o clipa si analizeaza si vezi cate din aceste programe implantate cu succes in capusorul tau, sunt cu adevarat ale tale. Iti zic eu: NICI UNU!

 

Vrei sa gasesti un motiv pentru a trai? Tu! tu esti motivul! Cunoasterea este alt motiv, cunoasterea naturii umane, cunoasterea fiintei tale, cunoastere Vietii. Progresul tau interior!

 

Exteriorul este exact imaginea interiorului. Crede-ma pe cuvant ca ai pentru ce trai. Insa tu esti singura care le poate descoperi.

 

Nu ai nevoie de medicamente, problema ta nu este de ordin chimic, este de ordin sufletesc. Nu trebuie sa te anesteziezi, pentru ca Viata are atatea enigme nedescoperite, sunt atea lucruri care le poti face, lucruri care poate sfideaza imaginatia.

 

Si inca ceva --- Tu este tot ceea ce ai nevoie pentru a fi completa/fericita , inceteaza a mai cauta fericirea in exterior...nu o vei gasi! Adevarata fericire o vei gasi in tine si doar in tine!

 

Vrei un motiv ca sa traiesti? Povestea ta imi aduce aminte de povestea unui film --- downlodeaza "What the bleep do we know" , si citeste cate ceva de pe acest blog http://fymaaa.blogspot.com/ . O sa te ajute mult...zic eu...

 

Ceea ce ai nevoie tu este sa te DE-PRO-GRA-MEZI. In rest...nu e nimic in neregula cu tine, sunt convinsa ca esti frumoasa si desteapta! :)

Share this post


Link to post
Share on other sites
In fine...nu stiu ce vreau de la topic...doar cateva sfaturi?Gen...ce dumnezeu sa fac sa suport viata?Nu mai am niciun vis,vreau doar sa termin scoala si sa ma mut din casa parintilor si sa-mi iau o slujba care sa-mi permita mancare si pastile.

 

Buna,

 

Din ceea ce spui in ultimele cateva randuri inteleg ca iti doresti sa fii independenta si sa iti iei viata in propriile maini. Ideea de a te intretine singura, de a fi stapana pe ceea ce faci si pe ceea ce se intampla in jurul tau, te va ajuta sa mergi mai departe. Se pare ca tu CHIAR ai un vis: sa ajungi independenta, sa devii matura mai precis.

Ai putea incerca sa mergi din nou la psihiatru pentru a-i spune ceea ce se intampla cu tine, nu stiu care va fi decizia lui in legatura cu internarea ta, dar probabil ca va interveni in tramanetul pe care ti l-a dat. DAR tu mai poti face ceva: din moment ce simti ca starea ta nu se amelioreaza ai putea incerca sa iei legatura si cu un psiholog pentru a merge in paralel cu cele doua tratamente.

 

In prezent as vrea sa te gandesti la ceva ce iti place, la ceva ce iti face placere. Cum te simti cand faci acel lucru? Poate ca este chiar un lucru pentru care esti apreciata de unele persoane...

 

 

Asa cum spune si userul Kosmotro, pentru a iti fi si mai mult de folos as avea nevoie de cateva detalii despre ceea ce se intampla cu tine.

Care este motivul pentru care iti doresti sa pleci din casa parintilor?

Din ce cauza au fugit de acasa?

Care erau motivele pentru care iti faceai rau?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest Guest_Ana Popescu_*
in primul rand ar fi bine sa intelegi faptul ca totul tine de tine.

Nimeni nu te poate ajuta daca singura nu te ajuti.

Nu uita ca nu te-ai nascut singura, poate ca sa mori singura e totusi impotriva firii..si apoi, gandeste-te cat gol si cata framantare ai sa lasi in urma..mai ales in sufletul parintilor tai care niciodata, dar niciodata nu se vor impaca cu gandul ca fetita lor s-a sinucis.

 

Nu ai dreptul sa faci asta nimanui, mai ales parintilor tai..

Ai nevoie de ajutor, in viata cu totii avem la un moment dat...accepta si primeste, cu daruire.

Din cauza parintilor mai sunt acum in viata.Am mai incercat sa ma sinucid,dar nu mi-a iesit.Acum nu mai incerc pentru ca,desi sunt intr-o stare foarte proasta si as prefera moartea de 100 de ori mai mult decat sa traiesc in felul asta,parintii mei ma iubesc foarte mult.Daca m-as sinucide as distruge-o pe mama complet.E foarte atasata de mine,nu poate sa se duca nici la cumparaturi fara mine.Daca m-as sinucide,probabil ar face-o si ea.E ca si cum...nu ma omor doar pe mine,mai omor 2 vieti.As fi o criminala.Singura greseala pe care au facut-o parintii mei e ca m-au nascut.Nu merita totusi sa-i omor sufleteste doar pentru ca eu sunt fucked-up.

 

Ana Popescu, tot ceea ce descrii aici sunt simptome. Pentru ca sa ne facem o parere clara asupra situatiei, ar trebui sa stim lucruri precum:

1. relatia cu parintii

2. atitudinea persoanelor semnificative din copilaria ta (parinti, rude) fata de grase si fata de slabe (le batjocoreau, le laudau).

3. daca ai avut probleme la scoala cand ai fost mica

4. daca ai fost un copil dorit

5. daca parintii se intelegeau in copilarie sau erau stresati

6. primele tale experiente cu baietii

7. daca te simti in siguranta in fata baietilor, atractiva sau respinsa, nebagata in seama

8. daca mananci ca recompensa sau ca mijloc de evitare a stresului

9. daca ai frati, relatiile dintre voi - rivalitate sau sustinere.

10. Daca in familia ta e comunicare directa sau indirecta, cu secrete, aluzii

11. cat timp petreci la televizor, la calculator.

12. bolile din trecut si daca ai dereglari endocrine, probleme de metabolism

13. daca mama ta e grasa sau slaba

 

cand eram mica eram foarte ok.invatam foarte bine,aveam prieteni,dar aveam multa anxietate.daca nu invatam pentru a doua zi,de ex,nu puteam sa dorm ok,ma gandeam ca o sa-mi stric viitorul daca nu imi faceam o tema.dintodeauna am avut nevoie de obsesii,chestii care sa ma faca sa ma simt ok si sa aline anxietatea.cand eram mica era invatatul.acum sunt pastilele,mancatul,vomitatul,auto-distrugerea in general.am un frate vitreg care a stat in casa cu mine cat eram mai mica.era foarte rebel.nu prea dadea pe acasa,a ramas si corigent (nu e prost deloc),a plecat de acasa.parintii mei s-au certat de foarte multe ori din cauza lui.si cand zic cearta,zic tipete groaznice.l-au si batut in fata mea.imi aduc aminte perfect cum mama tinea cureaua in maini,cum s-au dus la el si l-au batut.tipa si plangea (cred ca avea vreo 17/18 ani pe atunci.) e foarte greu sa scriu despre chestiile astea (acum plang).cred ca toate astea m-au influentat mult la nivelul subconstientului.

parintii mei sunt obsedati cu mancarea sanatoasa.tata vorbeste incontinuu despre indicele glicemic din mancare si nu avem niciodata mancare nesanatoasa in casa.eu mananc pe ascuns pentru ca mi-e rusine.mama stie ca vomit,dar nu intelege nimic.stie de depresie,de tot,dar nu intelege pur si simplu.crede ca sunt doar o adolescenta normala si rasfatata.tata imi zice chestii de genu:''hai nu mai fi asa suparata.trebuie doar sa gandesti pozitiv si o sa vezi ce bine o sa te simti''.ma enerveaza groaznic lipsa asta de neintelegere,asa ca nici nu mai vorbesc cu ei despre asta.

Ana, nu sunt psiholog, am urmat facultatea de psihologie, insa nu m-a satisfacut din nici un punct de vedere, astfel incat am renuntat. Eu studiez, de ani de zile....Viata, astfel incat imi permit sa iti adresez cateva cuvinte, cateva idei.

Aceste idei poti fi in contradictie putin cu opinia psihologului, si a altor oameni, insa este ceea ce simt, si ceea ce stiu ca o sa te ajute.

 

In primul rand hai sa analizam putin. Tu esti un produs al sistemului, al mediului de incubatie socio-cultural. Ai fost crescuta pe baza unui sablon, acelasi sablon dupa care am fost crescuti toti ( din pacate ). Si anume : trebuie sa inveti bine in scoala, ca sa ajungi la un liceu bun, ca sa ajungi la o facultate buna, ca sa fii cineva in societate, ca apoi sa iti iei sot, sa tragi un copil si apoi sa te degradezi si in final sa mori, fericita de viata extraordinara pe care ai trait-o, iar apoi toata lumea isi va aminti de tine pentru gustul tau rafinat in a alege ce culoare sa vopsesti peretii si pentru iscusinta cu care vopseai ouala de pasti.

 

Cred ca 99% din populatia Pamantului este educata dupa acest sablon.

 

Problema intervine, cand apar oameni cu sclipiri ca tine de exemplu, care nu prea se satisface cu promisiunea de a fi elogiat dupa moarte pentru iscusinta cu care vopseai ouale de pasti. In adancul sufletului tau tu stii ca de fapt viata nu se refera la asta. Tu de fapt stii ca scopul vietii nu este sa consumi, sa mananci, sa digeri si sa aplauzi la meciuri de fotbal ori la emisiuni de divestisment ca foca.

 

Chestia este ca tie insa la nivel constient nu iti e clar...tu nu esti constienta de faptul ca tu de fapt esti nemultumita de imaginea falsa pe care parintii si sistemul in general ti-au creato asupra existentei, asupra Vietii. Incerci sa te incadrezi in sablon, te chinui chiar, iar cu cat te chinui mai mult cu atat devine mai frustrant si drumul mai anevoios si nu iti iese. Atunci vine momentul cand cei din jurul tau iti spun ca nu esti buna de nimic, ca nu o sa faci nimic toata viata, ca o sa ajungi un gunoier, etc, si asta doar pentru ca tu nu poti/nu vrei sa urmezi sablonul.

 

Cei din mass media se chinuie f tare sa sponsorizeze imagini feminie ideale. Imagini care sunt doar baloane de sapun, ele nu exista... Blonda perfecta cu sani mari, buze carnoase, picioare lungi, muuulti bani, iubit milionar, si fotomodel de succes desigur.

 

Ceea ce ei iti vand ca realitate este o iluzie. Iar iluzia asta este hranita de parintii tai ( no offence ), de apropiatii tai, de prietenii tai.

 

Ana, tu nu trebuie sa fii nimic din ceea ce ti s-a prezentat toata viata. NU! Nu trebuie sa ai o cariera de succes, nu trebuie sa fii o femeie de afaceri, nu trebuie sa fii fotomodel, nu trebuie sa fii nimic din ceea ce nu te face fericita.

Stai o clipa si analizeaza si vezi cate din aceste programe implantate cu succes in capusorul tau, sunt cu adevarat ale tale. Iti zic eu: NICI UNU!

 

Vrei sa gasesti un motiv pentru a trai? Tu! tu esti motivul! Cunoasterea este alt motiv, cunoasterea naturii umane, cunoasterea fiintei tale, cunoastere Vietii. Progresul tau interior!

 

Exteriorul este exact imaginea interiorului. Crede-ma pe cuvant ca ai pentru ce trai. Insa tu esti singura care le poate descoperi.

 

Nu ai nevoie de medicamente, problema ta nu este de ordin chimic, este de ordin sufletesc. Nu trebuie sa te anesteziezi, pentru ca Viata are atatea enigme nedescoperite, sunt atea lucruri care le poti face, lucruri care poate sfideaza imaginatia.

 

Si inca ceva --- Tu este tot ceea ce ai nevoie pentru a fi completa/fericita , inceteaza a mai cauta fericirea in exterior...nu o vei gasi! Adevarata fericire o vei gasi in tine si doar in tine!

 

Vrei un motiv ca sa traiesti? Povestea ta imi aduce aminte de povestea unui film --- downlodeaza "What the bleep do we know" , si citeste cate ceva de pe acest blog http://fymaaa.blogspot.com/ . O sa te ajute mult...zic eu...

 

Ceea ce ai nevoie tu este sa te DE-PRO-GRA-MEZI. In rest...nu e nimic in neregula cu tine, sunt convinsa ca esti frumoasa si desteapta! :lol:

 

ai dreptate.gandul ca o sa am o viata de genul ''trezit.mancat.serviciu.acasa.mancat.uitat la tv.dormit'' ma infioara.nu vreau si nu pot sa am o viata din asta.asa ca mi-am creat lumea mea proprie si majoritatea timpului traiesc in ea.uneori ma detasez de corp si ma uit la mine din afara corpului.e placut.in fine,am divagat de la subiect.

urasc rutina.fac orice sa scap de ea.am noroc ca viata mea nu e chiar o rutina.in fiecare zi ma simt diferit,incerc senzatii diferite.de asta si dependenta mea usoara de pastile.fara ele m-as simti seaca,amortita,fara suflet.un robot.nu stiu...imi place sa ma auto-distrug.simt ca fac ceva bine.la scoala sunt groaznica,nu am prieteni,nu am iubit.

mediocritatea ma infioara.prefer sa fiu total fucked up decat normala.cuvantul 'normal'imi face greata.evit oamenii care nu fumeaza,nu beau,nu iau droguri (nu ma refer la droguri de clasa A,ci chestii usoare),au o viata perfect normala.am o atractie ciudata pentru oamenii ''cu probleme''.in fine...fac orice,doar sa nu fiu mediocra.la scoala nu invat nu pentru ca nu inteleg,ci pentru ca,ori invat perfect (si nu pot din cauza depresiei si anxietatii) ori nu invat deloc.ori poate....chiar sunt proasta si nu inteleg.

 

Buna,

 

Din ceea ce spui in ultimele cateva randuri inteleg ca iti doresti sa fii independenta si sa iti iei viata in propriile maini. Ideea de a te intretine singura, de a fi stapana pe ceea ce faci si pe ceea ce se intampla in jurul tau, te va ajuta sa mergi mai departe. Se pare ca tu CHIAR ai un vis: sa ajungi independenta, sa devii matura mai precis.

Ai putea incerca sa mergi din nou la psihiatru pentru a-i spune ceea ce se intampla cu tine, nu stiu care va fi decizia lui in legatura cu internarea ta, dar probabil ca va interveni in tramanetul pe care ti l-a dat. DAR tu mai poti face ceva: din moment ce simti ca starea ta nu se amelioreaza ai putea incerca sa iei legatura si cu un psiholog pentru a merge in paralel cu cele doua tratamente.

 

In prezent as vrea sa te gandesti la ceva ce iti place, la ceva ce iti face placere. Cum te simti cand faci acel lucru? Poate ca este chiar un lucru pentru care esti apreciata de unele persoane...

 

 

Asa cum spune si userul Kosmotro, pentru a iti fi si mai mult de folos as avea nevoie de cateva detalii despre ceea ce se intampla cu tine.

Care este motivul pentru care iti doresti sa pleci din casa parintilor?

Din ce cauza au fugit de acasa?

Care erau motivele pentru care iti faceai rau?

motivul pentru care vreau sa plec de aici e sa pot sa fac ce vreau eu.sa am libertate deplina.sa am banii mei si sa pot sa-mi cumpar tot ce vreau eu.intr-un cuvant,sa ma auto-distrug fara sa inventez o gramada de scuze.sa fiu singura si izolata,sa nu dau explicatii nimanui.vreau liniste deplina.

am fugit de acasa deoarece voiam sa ma sinucid.voiam sa plec cu trenul la Bucuresti si de acolo sa decid cum si unde.dar m-au prins politstii,din pacate...a doua zi am fost internata pentru prima oara in sectia de psihiatrie si nu am iesit de acolo decat dupa 2 zile.

ma taiam sa simt ceva,sa simt ca sunt reala.ma concentram pe durerea fizica sa uit de durerea psihica.

 

 

multumesc mult pt raspunsuri.ma ajuta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ana, din tot ceea ce ai spus imi dau seama ca iti doresti sa fii diferita, iti doresti foarte mult sa fii altfel decat cei simpli si banali care te inconjuara iar daca asta inseamna sa te autodistrugi atunci o faci.

Inteleg ca dintotdeauna ti-ai dorit sa fii buna la ceva: cand erai mica la invatat, acum la a te autodistruge din interior. Din ceea ce spui inteleg ca cei din jur au avut si asteptari inalte de la tine motiv pentru care ai preferat sa te ascunzi si sa mananci pe furis, ai preferat sa fugi de acasa pentru ca nu iti observa altii greselile sau ai preferat sa te alaturi celor care fumeaza, beau sau consuma diverse substante pentru ca stii ca in acele grupuri vei fi acceptata indiferent de ceea ce va fi, indiferent de cum vei fi.

 

Totusi din modul in care prezinti lucrurile tu ai destul de multa energie interioara, ceea ce ar fi placut ar fi sa afli in ce loc sa o canalizezi, spre ce anume. O persoana care cauta mereu lucruri noi, careia ii displace rutina sau care isi doreste sa fie altfel are multa energie interioara...

Cum ai putea sa o reorientezi de la autodistrugere catre ceva constructiv pentru tine? (asta ar trebui sa fie o tema de gandire)

Cum ti se pare totusi ideea de a consulta un psiholog in paralel cu psihiatrul la care mergi?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.

×