Suntem unul pentru celalalt sau NU?

Dragii mei,

Si iata-ne mutati impreuna, cu chirie...stiti ca va mai povesteam eu ca ne certam...aflati ca acum e mai rau decat cand eram doar prieteni. Stam impreuna, eu am devenit o sclava cu care doar se culca si care spala, calca, face curat, mancare, merge la serviciu etc., iar el un obraznic, un dezordonat, nu aduce un leu in casa (eu nici nu stiu macar cati bani castiga pe luna si ce face cu ei). La cumparaturi merg singura, in oras tot singura, eu fac rezervari la teatru, la film, vacante etc.

E adevarat ca privesc din perspectiva mea, dar e normala o astfel de relatie? Suntem facuti unul pentru altul sau nu? Relatia e de 5 ani, stam impreuna de 6 luni, eu am fost deja plecata la mama, iar el m-a adus inapoi si dupa ce ma face sa plang, isi cere scuze. Are vreun rost sa mai continuam?

M-ar ajuta mult niste sfaturi, pareri, comentarii d-ale voastre, orice. Multumesc din suflet!

Inca mai stai cu el? :roll:

Sa-mi spui daca vrei incurajari sau sa iti zic ca nu e bine ce faci, ca am chef de vorba, dar nu prea mult, altfel imi iau iar suspend pentru ... se va gasi pentru ce. D-aia ma abtin sa scriu prea mult p-aici, dar in cazul tau fac o exceptie, ca ti-am citit povestea si mai demult.

Evident ca eu nu am o parere buna, deci spune-mi varianta pe care o doresti.

Da, inca mai stau. Si stau ca proasta si acum sa-l astept...nu e acasa, vine numai tarziu...se intalneste cu diversi amici, se duce la sala, numai asta face. Eu umblu disperata pe la banci sa caut cea mai buna oferta pentru un credit, el e reticent, e zgarcit, imi lasa impresia ca nu vrea, visul lui ar fi sa ne mutam cu toata familia lui si cica sa fim fericiti.

Fugi cat mai poti!

cocky12 a scris:

... visul lui ar fi sa ne mutam cu toata familia lui si cica sa fim fericiti.

Daca mai stai, o sa-ti meriti soarta. :roll:

Pentru scorpionul rosu: spune ce vrei tu, poate imi vine mintea la cap, ca m-am saturat. Anul asta fac 25 de ani si a trecut tinererea pe langa mine, eu numai am plans si acum am devenit o sclava nerespectata. Culmea e ca nu il inteleg: e constient ca sunt diferente mari intre noi, greseste, ma face sa plang, sa fac crize de nervi, dupa care isi cere scuze. Doamne fereste...daca acum e asa, peste 10 ani ce va mai fi? Ma bate???

cocky12 a scris:

Doamne fereste...daca acum e asa, peste 10 ani ce va mai fi? Ma bate???

Ce fel de relatie au parintii lui?

Tie ce iti place asa mult la el ? Zi-mi ceva de bine despre el, ca pana acum am citit destule de rau. Doar nu stai cu el ca iti place ca se poarta aiurea cu tine, tre sa fie vreun motiv bun. Esti dependenta emotional de el ? Ti s-a pus pata sa il iei de nevasta (ca la cum se poarta, de sot n-o sa-l iei niciodata) ? E vreun zeu al sexului si nu te poti lipsi de el ? E vreun jmecher, vreo vedeta ceva si vrei sa faci si tu parte din viata lui, sa fii jmechera sau vedeta pe post de femeia lui ? Ce-ti ofera tie tipul asta de nu te poti dezlipi de el ? Fi cinstita, zi-ne ce parti bune are.

Haideti sa va spun: am fost la psiholog, crezand ca eu am o reala problema. Acolo mi s-a spus clar sa renunt, ca un om nu se poate schimba decat singur si daca vrea, nu reusesc eu sa il schimb. Am constatat ca avem conceptii distincte despre viata si tot ce inseamna ea. Eu ador vacantele, teatrul, filmul, plimbarile in parc...el ar merge la ai lui si s-ar uita cu ei la TV toata ziua, band Cola si mancand prajeli. Sunt exagerata, nu? E foarte zgarcit...pana scot o masa in oras de el trebuie sa lupt vreo 3 luni. Vrea copil, in conditiile in care noi stam cu chirie si EU vreau sa ne luam o casa, sa stam singuri, fara familii, ca asa mi-am dorit de mica, sa am eu familia mea, sa stim doar noi despre noi etc. El a fost crescut altfel si probabil de aici diferentele de gandire intre noi. Ceea ce m-a socat cu adevarat este ca i-am spus ca vreau sa imi continuu studiile si mi-a zis: "parca vroiai casa, noi nunta nu mai facem? inveti toata viata?" Horror.............