Athmy a scris:De exemplu ma gandesc cat de bine a fost in copilarie, si nu aveam o familie nici pe departe perfecta, dar am fost un copil ca toti copiii si desi mai si sufeream, ma jucam si chiar si atunci simteam si gandeam, si sunt ceea ce sunt acum cu ajutorul parintilor, bunicilor.. si al meu, si le sunt recunoscatoare.
Si copilaria mea a fost super tare. Asta probabil in principal pentru ca nu gandeam. Pur si simplu creierul era liber sa zburde si sa faca ce vroia pentru a se simti bine. Pe urma cand am inceput sa gandesc, am inceput sa ii pun piedici. Cel mai mult mi-a placut magia care parea a fi reala cand eram mic. Locurile pline de vechituri de prin casa, pentru mine erau locuri magice in care gaseam tot felul de lucruri speciale. Cateodata se mai rataceau jucarii pe acolo, si cand le gaseam aveam impresia ca ar veni din cine stie ce lumi misterioase, ascunse acolo de cine stie ce creaturi magice. :) Presupunand ca si copiii mei vor gandi asa, as vrea sa le fac si mai magica viata.