România
Roportal.ro

Copilul interior!

Început de Andrea.a, Joi 17 feb 2011 · 26 răspunsuri · 6.801 vizualizări

Kosmotro3.443 mesaje#21
Scorpionul_Rosu a scris:

Si totusi e interesant sa studiezi reactiile celorlati atunci cand tu iti exprimi bucuria, joaca, veselia, copilul interior, lipsa de griji.

Daca nu se pot bucura CU TINE, atunci sunt intoxicati, fereste-te de ei.

Daca nu te poti feri de ei, atunci bucura-te in continuare, ostentativ, caci asta le va provoca suferinta (nu suporta ca altul sa se bucure), si in definitiv si-o merita.

Daca se pot bucura cu tine, atunci merita sa-i pastrezi in jurul tau.

Desigur, avand grija ca sa eviti pe cei care se bucura prin Copilul Nebun.

Athmy7.304 mesaje#23

Fiecare in functie de nebunia personala, bineinteles. :) Intere'

Copilul interior nu se manifesta ostentativ, nu se joaca atunci cand ceilalti plang, nu distruge ce altii cladesc cu greu, nu reduce totul la un simplu cliseu si nu se faleste cand nu are cu ce.

Copilul interior este cea mai buna parte a noastra, dar noi il fortam sa se epuizeze.

Scorpionul_Rosu16.455 mesaje#24
Kosmotro a scris:
Sunt de acord cu tine, fac o precizare: cred ca pentru a redescoperi autenticul Copil Interior trebuie sa scapam de Copilul Nebun (cel malefic, batjocoritor, rebel) care in Romania e extrem de dezvoltat la multe persoane, de ambele sexe.

Acestia cred ca Copilul nebun (hahaiala lui dispretuitoare si negativista, glumele lui groase, atacurile voalate, nesimtite, starnirea grupului contra unei victime, comploturile josnice) reprezinta creativitatea si joaca. E o atitudine nociva, extrem de deconstructivista la nivel de sociocultural romanesc.

Cum se poate insa inlocui Copilul Nebun cu Copilul Interior?

Copilul malefic este persoana care nu a vrut sa moara in absenta dreptului la bucurie ascordat de primele fiinte cu care a luat contact (parintii), prin urmare a cautat bucuria in lucruri malefice (adica in ce a vazut la ai lui).

Se poate inlocui prin mai multe moduri. Unul este cel utilizat de armata: distrugerea si reconstruirea personalitatii.

Celalalt e, teoretic prin integrarea subiectului intr-un mediu care sa il accepte asa cum e si sa il trateze ca pe o fiinta egala si demna, care are dreptul sa existe si sa se bucure, comportamentul sau urmand a se auto-ajusta atunci cand subiectul interiorizeaza faptul ca nu mai este respins.

Hahaiala dispretuitoare si negativista, glumele lui groase, atacurile voalate, nesimtite, starnirea grupului contra unei victime, comploturile josnice chiar reprezinta creativitatea si joaca, este ceea ce a fost invatat sa faca pentru a se distra.

Athmy a scris:
Copilul interior nu se manifesta ostentativ, nu se joaca atunci cand ceilalti plang, nu distruge ce altii cladesc cu greu, nu reduce totul la un simplu cliseu si nu se faleste cand nu are cu ce.

Copilul interior este cea mai buna parte a noastra, dar noi il fortam sa se epuizeze.

Un copil interior malefic va face asta pentru ca din asta isi obtine bucuria. Asta a fost programat sa faca, asta va face.

Copilul interior poate fi cea mai buna sau cea mai rea parte, in functie de programare.

Si copilul interior bun si copilul interior malefic sunt la fel de veritabili, niciunul nu e fals, la fel cum o moneda are doua fete, ambele reale.

Kosmotro a scris:
...

Daca se pot bucura cu tine, atunci merita sa-i pastrezi in jurul tau.

Desigur, avand grija ca sa eviti pe cei care se bucura prin Copilul Nebun.

In viata reala nimeni nu sta atata sa despice firul in patru, iar cine se aseamana se aduna. Un om nepotrivit pentru un grup se auto-exclude prin comportamentul sau, toti suntem responsabili de ceea ce facem, indiferent de cum am fost crescuti. Lipsa de instruire face ca multi oameni sa nu fie constienti de problemele pe care le au si sa isi urmeze programul pana la incetarea existentei.

Eu.a358 mesaje#25
Kosmotro a scris:
Eu am participat in Franta la sesiuni de terapie prin arta: pictura (se luau culorile cu mana, ca o pasta, si se intindeau pe panza), colaj foto, pantomima, teatru, dans, sculptura (adica modelaj in lut), musicoterapie, toate acestea fiind si in grup, si individual. Aveam un terapeut specializat pe terapie prin arta, si un psihanalist. Ambii ne ghidau in slalomul printre micile revelatii, ne ajutau in interpretarea celor descoperite. Aveam in grup persoane de pe toate continentele, culturi diverse. Socul cultural a fost mare. Africanii erau mai spontani, mai jucausi, mai dispusi sa se exprime liber, sa dea la o parte conventiile si inhibitiile sociale. Francezii si belgienii intrau in joc, desi mai rezervati. Sudamericanii se fortau. Cei mai inhibati si mai cartitori, mai inchisi erau romanii. Copilul lor interior se manifesta cumva ocolit, ca ironie, batjocura, carteala, respingere infantila a noului. Romanii aveau un haz al lor, amar-acid, bascalios, si nu au fost dispusi sa descopere si o alta cale de exprimare a copilului interior, si anume cea prin joaca pura, fara griji, singur sau impreuna.

Descoperirea copilului interior pentru mine a fost surprinzatoare. A fost ca o dimensiune uitata si scoasa din nou la suprafata.

Ce fain! Si eu vreau! :)

Sunt de acord cu tine, fac o precizare: cred ca pentru a redescoperi autenticul Copil Interior trebuie sa scapam de Copilul Nebun (cel malefic, batjocoritor, rebel) care in Romania e extrem de dezvoltat la multe persoane, de ambele sexe.

Acestia cred ca Copilul nebun (hahaiala lui dispretuitoare si negativista, glumele lui groase, atacurile voalate, nesimtite, starnirea grupului contra unei victime, comploturile josnice) reprezinta creativitatea si joaca. E o atitudine nociva, extrem de deconstructivista la nivel de sociocultural romanesc.

Cum se poate insa inlocui Copilul Nebun cu Copilul Interior?

Manifestarea "Copilului nebun" este des intalnita, mai ales in ziua de azi din cauza societatii actuale. Eu cred ca inlocuirea se face atunci cand "Copilul interior" este scos, readus din acel colt intunecat al uitarii, vindecat, eliberat de suferinta si incurajat spre manifestare indiferent de parerile contradictorii ce se vor ridica in jur si sunt sigura ca vor fi destule.

No, am facut o mica greseala in postarea de sus dar o sa intelegi tu Kosmo. Am scris tocmai in partea citata.

Lirio7.026 mesaje#26
Eu.a a scris:
Ce stim noi despre copilul interior? Cum sa-i acordam din nou atentie? Cum sa-l vindecam si odata cu el (ea) pe noi?

Eu personal nu am explorat acest subiect foarte mult, dar poate ati facut-o voi.

Eu,despre copilul meu interior,stiu ce stiu despre mine.Nu stiu daca l-am pierdut din vedere,nu cred ca l-am uitat...poate uneori nu ma bucur ca un copil,poate nu ma mai joc cu papusile,dar asta nu inseamna ca nu mai sunt copil.

Vreau sa am mereu inocenta unui copil,vreau sa ma bucur mereu de cele mai copilaresti jocuri si sa rad la glumele cele mai seci pe care le pot face eu sau prietenele mele.Nimeni nu poate sa ne ia ceea ce avem in interior,nimeni(nici macar anii,nici macar timpul,nici macar batranetea)nu ne poate rapi bucuria de a pastra in noi copilul interior.

Nevinovatia infantila nu ne impiedica sa ne maturizam,ci de ajuta sa ne dezvoltam o personalitate complexa ale carei gesturi pot atinge orice inima.

E dreptul meu sa imi apar copilul interior,sa il vindec oricand este ranit,sa-i acord o parte din timpul meu(un timp care,pentru el,nu va trece),sa-l las sa se bucure de o maturitate pe care putini o vor observa si sa iubeasca atat cat poate,ceea ce poate si cand poate!

Concluzia?Sunt copil dincolo de orice spune buletinul meu!(care deocamdata ma sustine in privinta asta :blink: )

Itsi Bitsi4.559 mesaje#27
Ravl a scris:
Eu trebuie sa recunosc ca'mi place "copilul din mine" , e mai amuzant decat mine , asa ca'l las sa'si faca de cap, ori de cate ori isi doreste .

si mie-mi place copilul din tine...de muuulte ori am raas alaturi de el :unsure:

Pa. a scris:
Deci, decit ca toti copii e interiori de gestante, pina e fatati, cind devine exteriori, adica pui

ce limba vorbesti? eu n-am inteles nimic

copilul din mine traieste intens si ma ajuta sa ma descurc in munca pe care o efectuez in prezent :roll:

← Înapoi la Psihologie