Dragostea o comoara sau un blestem?

Ai facut foarte bine. Si eu daca as fi avut un prieten si nu mergea relatia, mi-ar fi placut sa ramanem prieteni buni. E trist ca oamenii se racesc.

Athmy a scris:

Ai facut foarte bine. Si eu daca as fi avut un prieten si nu mergea relatia, mi-ar fi placut sa ramanem prieteni buni. E trist ca oamenii se racesc.

Mia venit sa plang cand am auzit de la ea cand a spus "tu din durerea ta ai facut fericirea mea" si ca ea ar fii fost prea egoista sa renunte la persoana iubita ca sai fie acelei persoane bine....si ca atunci nu ia fost bine a plans se simtea vinovata dar acum sia dat seama ca am renuntat la ea ca sai fie iei bine ca sa poata sa-si termine facultatea si sai ofere alcineva fericirea si iubirea pe care o merita dar ca toata viata voi ramane iubirea vieti ei:((

Eu am vazut un film, Cinema Paradiso, despre cum pentru a deveni faimos si a-si realiza visurile, cineva a fost 'impins' sa renunte la singura iubire, si din punctul asta de vedere niciodata nu s-a realizat, dar pe plan profesional a devenit o somitate. Eu nu prea inteleg genul asta de 'iubire' si de sacrificiu, dar este poate o incapacitate a mea. Ce pot insa sa iti spun, unele relatii seamana asa de bine a iubire, incat ti-ai da viata pentru ele. Dar apoi viata va desparte, ca iubirea nu este a voastra, ci a urmasilor vostri , daca ma intelegi ce vreau sa iti zic, si tot universul lucreaza sa va fie bine. Deci daca este mai bine sa fiti despartiti, asa era mai bine oricum, si nu se face sa te pui de-a curmezisul, pentru ca e in van. Nu sunt fatalista, poate putin realista, si nu cred in ce nu e langa mine sau e imposibil de obtinut sau necesita sacrificii enorme. Pur si simplu n-a fost sa fie, sau n-a fost pentru mine, iar sa prelungesti o agonie cand celalalt poate fi fericit cu altcineva sau altceva, este pacat.

Dragostea este o comoara in adancuri infundata pe care unii nu o gasesc niciodata sau un blestem etern.