Frica de schimbare, deci compromis?

white.way a scris:

Eu n-am zis nimic de genul asta.

Ori te adresezi pseudo-ghioceilor albi , imaculati, proaspat rasariti din zapezi de... ( si aici ma opresc)?

Da, ai dreptate, Sheeva.

Am obosit, prea multa incordare si negativitate a fost astazi pe forum.

Si uneori scuturile nu functioneaza perfect.

Ete na... noi (adica toata lumea) sa fim sanatosi.

Mi se pare un compromis cu efecte frumoase pe termen lung. :think:

Compromisul are conotatii negative, altfel i s-ar zice altcumva: intelegere, acceptare, negociere, puncte comune sau congruente, viziuni diferite etc. In general, in acceptiunea mea, compromisiul este incalcarea propriilor principii, fara sa iti insusesti cu adevarat alte principii, ci de complezenta sau pentru atingerea unui scop. Cum se zice, scopul scuza mijloacele. De multe ori faci compromisuri pentru ca vrei sa crezi ca isi vor atinge scopul, cu orice pret, e drumul cel mai usor. In realitate, compromisul ii usureaza altcuiva atingerea scopului. Pe termen lung, cred ca a face compromisuri e un mod de a te justifica.

Athmy a scris:

Compromisul are conotatii negative, altfel i s-ar zice altcumva: intelegere, acceptare, negociere, puncte comune sau congruente, viziuni diferite etc. In general, in acceptiunea mea, compromisiul este incalcarea propriilor principii, fara sa iti insusesti cu adevarat alte principii, ci de complezenta sau pentru atingerea unui scop. Cum se zice, scopul scuza mijloacele. De multe ori faci compromisuri pentru ca vrei sa crezi ca isi vor atinge scopul, cu orice pret, e drumul cel mai usor. In realitate, compromisul ii usureaza altcuiva atingerea scopului. Pe termen lung, cred ca a face compromisuri e un mod de a te justifica.

Ai dat o descriere aproape exacta a comprmisiului , cel putin in viziunea mea , dar eu cred ca un compromis nu este facut ca sa usureze altcuiva atingerea scopului .

Nu, am zis ca speri ca si scopul tau va fi atins, dar de fapt pe prim plan se afla alt scop. De cele mai multe ori sunt diferite, e ca si cum faci un joc dublu.

Adica te ghidezi ca daca mai lasi tu de la tine , mai lasa si partea ailalta de la ea /

Asta se cheama arta negocierii si cred ca in topicul asta s-a pus problema unui compromis total , pentru ca nu este vorba de o asociere in afaceri .

Nu e nici o arta ;) Pur si simplu lasi de la tine ca fraieru, in speranta sa te alegi si tu cu ceva, doar de tine stiut. Compromisul asa cum il vad eu exclude comunicarea. Altfel ar fi intr-adevar negociere, in care fiecare se alege cu ceva, declarat sau autodeclarat pozitiv. In negociere se dau cartile pe fata, sau se folosesc constient anumite tehnici si 'arme'. Compromisul e de multe ori o capitulare pentru una din parti, pe motive care il justifica, dar care nu implica intelegerea si comunicarea onesta.

Suz-ana a scris:

Credeti ca frica de singuratate ne impinge sa facem compromisuri intr-o relatie? Eu sper ca nu de asta se fac compromisuri. O relatie fara compromisuri nu cred ca se poate. Mai mult, nu frica ar trebui sa ne convinga sa facem compromisuri, ci respectul si iubirea fata de persoana iubita. Voi ce ziceti?

Nu exista compromisuri in Iubire.

Compromisul, cel putin in modul in care il vad eu, e o situatie ineficienta in care ambele persoane pierd.

El apare cand cei 2 sunt decuplati, cand conexiunea empatica lipseste, cand cei doi nu mai comunica la nivel de inima ci la nivel de creier.

Fiecare avem o serie de nevoi si daca exista conexiune la nivel de inima, pot fi gasite variantele in care ambele seturi de nevoie sa fie implinite si ambele persoane sa fie multumite.

Fara conexiunea asta, strategiile alese sunt, in cel mai bun caz, strategii care ii nemultumesc pe amandoi in egala masura.

De cele mai multe ori sunt strategii in care unul ramane cu nevoile neimplinite ceea ce duce la acumularea unei frustrari.

In timp, frustrarea asta acumulata, erodeaza relatiea si cel mai adesea... unul dintre cei doi daca nu amandoi, se satura de "compromisuri".

E adevarat.

Cand inima ta nu e intr-o relatie, compromisul nu face bine la niciunul.