Început de Elabina, Mie 19 ian 2011 · 36 răspunsuri · 7.922 vizualizări
Elabina a scris:Sunt mamica unei fetite de 7 ani.Ori de cate ori deschid subiectul sau vorbesc de greselile pe care le-a facut sotul meu fetita imi spune ca o doare si ca nu ma poate ierta ca eu am deschis divortul.
Da' de ce nu vorbesti despre greselile pe care le'ai facut tu ?
Copilul ala deja sufera prin lipsa unuia dintre parinti, de ce'l invinovatesti in prezenta ei ?! Nu este corect nici fata de tine, nici fata de copilul tau !
Elabina a scris:Sunt mamica unei fetite de 7 ani.Ori de cate ori deschid subiectul sau vorbesc de greselile pe care le-a facut sotul meu fetita imi spune ca o doare si ca nu ma poate ierta ca eu am deschis divortul.
Sa nu mai vorbesti niciodata cu fetita ta despre tatal ei, nici de bine nici de rau. Doar strictul necesar, eventual s-o intrebi daca s-a simtit bine cat a stat la taica-su,ce a mancat, pe unde s-a plimbat, etc., in caz ca aveti custodie comuna. Oricat de matura sau inteligenta ar parea, o fetita de 7ani nu poate intelege exact ce simti tu acum, cu experienta de viata pe care o ai. Mai ales ca din ce spui tu, fetita isi iubeste tatal. Sau, ar mai fi o varianta, tatal procedeaza exact ca tine , se plange la fetita ce ***** ai fost tu ca i-ai distrus viata si ce nefericit e el acum si cat de nefericita va fi ea, copil dintr-o familie destramata, vaaai,vaai,vaai!!! Adica ta-su manipuleaza mai bine decat tine. Copilul la 7 ani nu are cum sa stie si sa asimileze termeni precum "ai deschis tu divortul". E clar ca e indoctrinata ori de tata ori de bunici....
Tu incearca sa ajungi la sufletul ei si sa-i oferi foarte foarte multa dragoste. Doar asta poate vindeca traumele pe care e evident ca le are si nu neaparat din cauza divortului....
Elabina a scris:Sunt mamica unei fetite de 7 ani.Ori de cate ori deschid subiectul sau vorbesc de greselile pe care le-a facut sotul meu fetita imi spune ca o doare si ca nu ma poate ierta ca eu am deschis divortul.
Inteleg ca treci printr-o perioada grea si poate ca ai nevoie de sprijinul emotional al copilului tau. Si in locul acestui sprijin, primesti ostilitate si condamnare.
Nu o invinui ca te condamna, accepta asta si integreaza. E doar un copil, nu te astepta sa te inteleaga pe deplin. Poti sa ii spui: "cand vei fi mare, vei intelege mai bine ce s-a intamplat".
Despre greselile sotului poti vorbi cu o prietena la o cafea, daca simti nevoia sa te descarci. Fetita nu trebuie sa fie confidenta ta, pentru ca astfel o vei transforma intr-un copil adultist, care va simti nevoia sa se ingrijeasca de confortul tau emotional, va prelua responsabilitatile unor probleme de adulti si isi va pierde astfel copilaria.
Vreau sa ating inca o chestiune: multi parinti nu isi mai refac viata dupa un divort (recasatorie), crezand ca "se sacrifica" de dragul copilului si traiesc ca niste calugari. Sunt copii care inconstient vor prelua rolul partenerului ca sa isi vada parintele multumit, sa ii umple vidul emotional. Deci pentru un copil este infinit mai bine ca parintele sa se recasatoreasca.
Iti recomand cu caldura cartea lui Francoise Dolto - "Ce sa spunem copiilor" (cand sunt foarte mici, cand sunt tristi, cand sunt bolnavi, cand se bucura). Acolo psihanalista Dolto raspunde multor intrebari de genul: "ce sa ii spun copilului meu in legatura cu divortul?", "ce sa ii spunem copilului a carui mama s-a sinucis?", "ce sa spunem copilului al carui tata e in inchisoare?", "ce sa spunem copilului in legatura cu venirea pe lume a fratelui sau?", "ce sa ii spunem copilului in legatura cu moartea fratilor sai?" etc.
Asteptam sa revii cu detalii.
Elabina a scris:Sunt mamica unei fetite de 7 ani.Ori de cate ori deschid subiectul sau vorbesc de greselile pe care le-a facut sotul meu fetita imi spune ca o doare si ca nu ma poate ierta ca eu am deschis divortul.
Voi relata povestea mea asa cum este cu bune si rele. Sunt cosatorita cu sotul meu din 1989 si problema noastra principala era ca nu aveam casa noastra asa ca am stat o perioada la soacra mea in casa impreuna cu toata familia sotului meu.In casa eram 13 la numar si doar 5 persoane cu venit si ne era foarte greu asa ca am hotarat sa ne ducem separat cu chirie.Sotul meu avea un defect cand era vorba de bani,cand trebuia sa plateasca chiria nu o platea integral isi insusea acea suma de bani si mie imi zicea ca a platit.Din acest motiv am schimbat multe locuinte si el a schimbat foarte multe locuri de munca si bani nu dadea in casa.Am continuat casnicia asa,eu munceam plateam chiria si el era mereu in cautarea unui loc de munca stabil dar in zadar.In 2003 sa nascut fetita noastra am crezut ca de dragul fetei o sa vad o schimbare la sotul meu in schimb nu a fost asa.A inceput sa devina violent fizic si verbal,consuma bauturi alcolice a inceput sa aiba te a face cu persoane rau famate.Sa angajat la o firma ca instalator dar tot aceiasi firma avea si o tipografie unde se tipareau bilete de autobuz unde sotul meu falsifica bilete si le vindea soferilor de pe autobuz asa avea un venit in plus dar nu stiu ce facea cu banii.Precizez ca de la firma am avut si o locuinta la care nu plateam chirie.Cand patronul a aflat de ceea ce facea sotul meu la dat afara de la munca si din locuinta si a facut plangere penala impotriva lui.Patronul firmei a zis ca isi retrage plangerea daca fiecare din cei implicati vor plati o suma de 8 mil(e vorba de acum 5ani si jumatate).Asa ca eu personal am facut un acord scris cu patronul sa ii achit acea suma pt sotul meu in 3 rate unde am semnat amandoi.Am achitat suma respectiva dar sotul meu tot la fel a ramas.Cuvantul divort era des repetat din ambele parti,ne certam mereu ca el nu reusea sa gaseasca un loc de munca,era mereu violent fizic si verbal.In decembrie2005 eram deja hotarata sa divortez.Eram asa de trista ca nu stiam incotro so iau si ca prin vis imi zice cineva ca sunt chemata la telefonul din sectie unde lucram si aflu cu stupoare ca mi sa repartizat o locuinta de la DAFIS si trebuie sa vin sa imi predea cheile(dosar depus cu cateva luni in urma)dar trebuia sa ma prezint cu sotul meu pt a avea cheile apartamentului.Pt a avea acel apartament m-am impacat cu sotul meu.Deci ca sa fiu mai explicita acel apartament este de fapt o locuinta sociala pt persoane cu venituri mici si faptul ca eu am fost crescuta in orfelinat am avut prioritate fata de alte persoane deci in concluzie
noi suntem doar chiriasi dar chiria este foarte mica.In ianuarie 2006 o prietena care era deja in italia ma putea ajuta sa plec in italia dar eu nu am vrut sa plec ma gandeam la fata cu cine o las avea doar 2 ani si 8 luni si aveam deja o locuinta ce as fi vrut mai mult de atat,dar cearta a inceput din nou.Sotul meu imi repeta in fiecare zi chiar si noapta"ai posibilitatea sa pleci si nu vrei,macar pt 3 luni sa putem cumpara mobila pt apartament".In final am cedat si am plecat in italia,fetita a ramas cu el dat fiind ca el nu lucra.Cand eram in italia sotul imi zice ca trebuie sa faca contractul la lumina pe numele nostru si ii trebuie 3,8 mil,ca are nevoie de bani pt fata etc.In concluzie primele 3 luni am trimit bani si pachete acasa asa ca am mai ramas 4 luni.Dupa 7 luni m-am intors acasa si am promis fetitei ca o duc la mare la mama mea,am fost toti dar cand ne-am intors a inceput din nou scandalul pt ca sotul meu nu a platit nimic din ceea ce mia zis,nici chirie la DAFIS nici nu a facut contractul la lumina,absolut nimic nu a achitat,am reusit sa cumpar doar mobila in casa dar datoriile trebuiau achitate asa ca am plecat din nou in italia de data asta doar pt 3 luni.Am reusit sa achit acele datorii dar eu in rom nu mai aveam un loc de munca el nici atat si am hotarat de comun acord sa mai plec in italia dar nu stiam pe ce perioada.In schimb acum nu mai eram de acord ca fata sa stea cu el nu imi inspira incredere consuma bauturi alcoolice exagerat era mereu la baut cu vecinii si niciodata acasa.Am vorbit cu soacra-mea sa stea ea cu fata in casa noastra si eu voi asigura un venit fetitei si voi plati chiria si intretinerea pt toti trei.Si ca sa nu mai fiu amenintata de catre sotul meu ca nu a fost de acord ca eu sa plec in italia,a semnat o hartie in care este de acord ca eu sa plec si ca fata va ramane in grija soacrei mele.Lunar trimiteam bani la fata si am achitat intretinerea pt toti 3 si bineinteles vorbeam cu fata la telefon aproape in fiecare zi.In decembrie 2007 sotul meu a folosit telefonul meu ca al lui nu mai functiona si inainte de plecare in italia i-am zis sa mil dea.Cand bag cartela in telefon am gasit salvate in telefon mesaje trimise de catre sotul meu unei alte persoane.Mesajele erau scrie in felul urmator:ca eu plec si ca de abia asteapta sa o vada si ca ii este dor de ea,el mai scrie:ma crezi?ea raspunde:nu stiu.Am sunat la acel nr cu nr ascuns si mi-a raspuns o fata.In acel moment am inlemnit nu stiam cum sa procedez,ce sa fac,sa ii zic sa nu ii zic.Atunci am hotarat sa muncesc doar pt fetita si pt mine sa ii ofer fetite ceea ce el nu ii poate oferi si in acelasi timp sa pun niste banuti deoparte sa pot cumpara o casa doar pt noi.Nu am spus nimic sotului meu de mesaje si in vara lui 2008 m-am intors in tara si i-am luat cu mine in italia in vacanta pe amandoi.Lucram la o batrana care isi dorea sa imi vada familia si am locuit cu toti in casa batranei.Ziua lucram si dupa amiaza plecam cu sotul si fata la mare,nu va inchipuiti bucuria fetitei avea doar 5 anisori,era fericita ca era impreuna cu tata si mama in italia la mare.Cand a venit ziua sa se intoarca in rom fata a inceput sa planga ca vrea sa ramana cu mine dar sotul meu nu a vrut sa o lase cu mine.Dupa ce au plecat ei batrana sa simtit rau si a cazut la pat,a fost internata in spital si acolo si-a dat ultima rasuflare.Batrana inainte sa moara a zis cate cuvinte care ma lasat fara grai"acum pot sa mor in pace ca ti-am cunoscut familia".Deci in august 2008 am ramas fara servici,dupa o saptamana am gasit un alt loc de munca la o familie si mia zis ca daca voi lucra bine imi vor face contract de munca si ma vor pune in regula,voi avea dreptul la concediu,al 13 lea salar,concediu platit cand voi fi in rom(unde am mai lucrat nu am avut contract de munca),cine ar refuza asa ceva...nimeni.I-am explicat situatia sotului meu si el nu a fost de acord dar nu puteam renunta la o astfel de sansa.In februarie 2009 a trebuit sa fiu prezenta in rom pt a semna din nou contractul de inchiriere de la DAFIS.Fetita era mereu in grija soacrei mele,eram multumita de ea ca avea grija de fata.In schimb sotul meu nu era multumit de mama lui si mereu se certa cu ea si eu trebuia sa ii impac.Un ex:sotul meu ii cerea socoteala soacrei mele ce face cu pensia ei si dece nu plateste si ea chiria,eu ii spuneam sotului ca nu e treaba lui ce face cu pensia pt ca chiria eu o plateam si nu el,intretinerea la fel(apa,gas,lumina,caldura).Certurile erau mereu in casa privind banii,inca nu si-a gasit un loc de munca,lipsea noptile de acasa si intr-o zi nu am mai rabdat si i-am zis soacrei mele de mesajele de pe telefon si ca el are o relatie.Bineinteles ca el a negat si am continuat asa ca si cum nimic nu s-a intamplat.In vara lui 2009 sotul meu si fata au venit din nou in italia si au stat cu mine la familia unde lucrez dar eram in concediu asa ca am fost mai libera si am putut iesi cu ei la mare.Au ramas cu mine11 zile.Fata din nou a vrut sa ramana cu mine dar sotul meu nu a vrut sa o lase.In septembrie 2009 am fost din nou in rom ca fata incepea prima ei zi de scoala,clasa 1,nu am vrut sa pierd acest moment important din viata fetitei.La fel am facut si cand fetita a terminat clasa 1.Vreau sa precizez ca intre mine si fetita era un fel de complicitate.Ea imi zicea la telefon ceea ce se intampla in casa fara ca sotul meu sa afle de discutia noastra.Un lucru care ma uimit la fetita este ca ea se considera vinovata de faptul ca eu si sotul meu nu ne intelegem si ca nu stie pe cine sa aleaga dintre noi doi ca atunci cand tata ii spune ca o iubeste ea este confuza.Cand am auzit ce imi spune fata am incercat sa o calmez pt ca incepuse sa planga la telefon si i-am spus cu calm ca nu trebuie sa se simta vinovata de neintelegerile dintre noi si ca amandoi te iubim si nu te pune nimeni sa alegi.Fata tine la tatal ei dar in acelasi timp ii este frica de el.Sotul meu nu a ridicat mana asupra fetei niciodata(dupa cate stiu eu)in schimb o injura sau tranteste un obiect din casa cand nu vrea sa manance,sau cand nu isi face temele,sau cand face vreo pozna etc.OK acum sa revenim ca m-am intorc acasa in mai 2009 pt ziua fetitei si pt sfarsit de an scolar.Dat fiind ca neintelegerile dintre noi erau din ce in ce mai grave ca nici nu vorbeam unul cu altul,la un moment dat am deschis subiectul ca vreau sa iau fata in italia dar fara el.Atunci a inceput tunete si fulgere in mintea sotului meu si mi-a zis ca nu accepta,a doua zi imi lipsea din casa valiza cu hainele mele,l-am intrebat unde sunt,a zis ca lea dus la cineva ca eu sa nu mai plec.Dupa aceasta discutie bineinteles aprinsa,nu stiu cum a facut dar sotul meu mia luat din geanta mea portofelul cu 10 mil si telefonul mobil si a disparut cu fata din casa.Am sunat la politie de pe telefonul mobil a unui taximetrist si mi-a zis sa vin la sectie.De la sectie am venit cu o patrula acasa dar sotul meu nu era de gasit.Incercati sa va imaginati nu aveam un ban,nici telefon,nu stiam unde sa ma duc sa il caut.Sfatuita de prietena mea sa merg acasa la ea,am refuzat pe motiv ca daca se intorc sa ma gaseasca acasa.Tarziu pe la 11-12 noaptea am coborat la un prieten de familie sa ii cer o tigara si nu am vrut sa intru acasa dar discutand pe hol aud vocea sotului meu in casa la acea persoana.Daca el nu s-ar fi simtit vinovat nu ar fi avut motiv sa se ascunda.Bineinteles nu a recunoscut ca mi-a luat tel si banii.A venit acasa in acea noapte dar nici a doua zi nu a recunoscut ca mi-a luat tel si banii,atunci sfatuita de un avocat am depus la sectia de politie din zona o plangere penala impotriva sotului meu si in acelasi timp si actiunea de divort.Fetita a vazut tot ce s-a intamplat in acea perioada,3 saptamani cat am stat in rom,3 saptamani de cosmar.Am plecat in italia fara sa zic nimic sotului sau fetitei de divort.Pe data de 25 iunie sotul meu primeste citatie sa se prezinte la tribunal pt divort,primul termen pe 28 noiembrie 2010.Ma suna si imi vorbeste fata plangand de mi se rupea inima in mii si mii de bucati si imi zice "mami nu te mai iubesc pt ca divortezi de tata"acestea au fost ultimele cuvinte ale fetitei pt o perioada.Sotul meu a inceput sa injure,sa ma blesteme ca nu imi va acorda divortul s.a.m.d.Dar gandul meu a ramas la fetita ca nu am vazuto niciodata plangand cu atata durere,ce..... nu am cuvinte cum sa va explic aproape urla de durere si sotul meu era aproape de ea si nu reusea sa o calmeze sau mai bine zis nu ii statea gandul sa o calmeze el avea grija sa ma ameninte si sa ma injure.Aici nu pot descrie mai mult decat plansul dureros al fetitei.Sotul meu incercand sa ma pedepseasca pe mine ca am cutezat sa deschid divortul a pedepsit fetita....LACRIMI DE DURERE IMI CURG SI ACUM PE OBRAZI.... - PRIMA PARTE -
Diela a scris:pe acest forum oricine are dreptul să deschidă orice topic privind experienţe de viaţă şi să ceară sfaturi
Nu vreau sa par dura, insa ti-ai asternut singura acest drum. De ce spun asta? Pentru ca ai fost prea indulgenta cu sotul tau. A avut dosar penal? Trebuia sa-l lasi sa primeasca ce merita, nu sa platesti tu pagubele si toate celelalte.
Sunt prea multe mizerii ca sa incarci un copil de 7 ani cu ele. Insa poti sa o asiguri ca nu e ea de vina de cele intamplate, ci pur si simplu oamenii ajung sa nu se mai inteleaga si atunci e mai bine sa se desparta. restul le va intelege mai tarziu. Si nu mai aduce tu vorba de problemele si mizeriile pe care ti le-a facut tatal ei. O vei pierde. Si nu vrei asta.
Trebuie sa o faci pe copila ta sa inteleaga ca si tu ca mama, esti tot om si oamenii nu sunt perfecti. Parintii fac si ei ce pot ca nu se nasc invatati. Au greselile lor si alegerile lor in viata.
Ii explici ca tu nu mai erai fericita langa taticul ei, dar relatia ta cu taticul ei nu trebuie sa umbreasca cu nimic relatia ei cu taticul ei.
Cat despre vinovati si nevinovati, sa invete de acum, ca nu e prea mica, sa lase timpul, sa creasca, si apoi, va judeca dupa mintea ei cine a fost vinovat in toata povestea asta. Tu esti deocamdata mama ei si te ganedesti la binele ei, asa cum smti tu ca e mai bine. Nu cred ca i-ar fi bine sa adoarma in fiecarea seara cu voi certandu-va in bucatarie, si ea stand pe la usi sau acoperindu-si urechile cu perna sa nu mai auda urletele si amenintarile cu divortul.
Spune-i ca nimic nu e batut in cuie, ca daca tu si taticul ei vreodata veti mai putea sa petreceti timp impreuna fara sa va dati in cap, poate o veti face. Important ea sa stie ca voi amandoi o iubiti indiferent de orice pe lumea asta. Si apoi intreab-o pe ea, asa la 7 ani cum e, sa zica cum crede ca e mai bine.
Ai sa ramai uimita de ce iti va raspunde si ed cate poate intelege un copil la 7 ani. Mai ales un copil ai carui parinti nu se mai inteleg de ceva vreme.
Dar atentie, nu discuti DE CE tatal ei e vnovat sau de ce TU esti vinovata...doar prezinti situatia in care s-a ajuns si faptul ca tu cu tatal ei nu mai puteti sta in casa fara sa va enervati reciproc.
Editat Joi 20 ian 2011
si te mai intrebi de ce te condamna?
nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul ei...
In loc sa te intrebi de ce te condamna, mai bine incepe sa te intrebi cum poti sa o faci sa uite prin ce a trecut. Fetita ta e mai matura si mai inteleapta decat alti copii de varsta ei si lucrul asta nu e bun, pentru ca a venit in urma prostiilor pe care le-ati facut tu si sotul tau.
flori de camp a scris:Nu vreau sa par dura, insa ti-ai asternut singura acest drum. De ce spun asta? Pentru ca ai fost prea indulgenta cu sotul tau.
Amarena a scris:si te mai intrebi de ce te condamna?
eu am fost crescuta in orfelinat am avut prioritate fata de alte persoane
Elabina spune ca a crescut la orfelinat. In conditiile astea, fara indrumare parentala, e greu sa nu dai gres cu oameni rai, profitori.
Elabina, macar de acum sa iti serveasca de lectie, sa nu mai faci aceeasi greseala, sa fii vigilenta pe viitor in alegerea unui partener de viata. Sa il testezi mult inainte de casatorie.
da, e adevarat.
uitasem de orfelinat.
doua vieti chinuite...