Bun ....
Iar ma faceti sa fiu serios.
Cu multi ani in urma m-am dus la un psiholog si am vorbit cu el (era o ea. O cheama Cristina)
Printre alte discutii ... am facut afirmatia ca sunt handicapat. Eram uimit ca nu puteam sa iubesc. Cel putin asa intelegeam eu atunci. Ideea era ca pe toata lumea o iubeam la fel. Imi iubesc parintii la fel de mult cum imi iubesc colegii de serviciu ... la fel de mult ca pe toata lumea. La mine nu era acel ... "ceva" care sa faca diferenta. IN urma discutiilor am aceptat ca asa sunt eu. Si punct.
Acum vorbiti despre suflet pereche , despre iubire.
Eu ma bucur ca nu exista suflet pereche. Probabil daca ar exista , iubirea s-ar concentra intr-un singur punct... si nu s-ar revarsa asupra a TOT. ...
Nu pot sa scriu mai mult.
