Si...doar de aia sunt impreuna pentru ca au multe in comun si pentru ca se inteleg bine?si atunci dragostea ce este?Si cand sunt probleme..de gelozie,financiare,sau de alte cauze?atunci nu poti spune ca se inteleg bine..dar sunt care raman impreuna..si infrunta toate greutatile?alea ce sunt?nu suflete pereche?
suflet pereche -- intre mit si adevar
Început de raduc, Joi 2 sep 2004 · 295 răspunsuri · 67.060 vizualizări · închis
nu pereche, imperecheate :8):
L_i_g_i_u_s a scris:nu pereche, imperecheate ::band::[snapbacca]54408[/snapbacca]
profund 8) :Pe
8) ...e greu cu voi.... :Pe
greu cu rau dar mai greu e fara rau... 8)
nu neaparat dragoste.o femeie sta cu un barbat pentru bani.vine alta si se da la el.prima e geloasa ca el ii da atentie.unde e dragostea pentru barbat?nu e pentru bani?in fine, fiecare cu parerile lui...
nu stiu ce sa-a mai scris inainte dar mi-a placut subiectul... si vroiam sa-mi spun si eu parerea... da... daca este adevarat(nu zic da nu zic nu) atunci nimeni nu ne asigura ca este nascut in aceeasi era cu noi si in aceeasi galaxie...
i-m crayzy?! 
stiti ce..eu cred ca fiecare avem suflete pereche..care sa ecauta reciproc...si..nu se gasesc intotdeauna..poate nu in viata asta asta..nu in cealalta..dar..pana la urma tot se gasesc..pentru ca doar asa pot forma un intreg...intelegeti ceva...din ce zic
Andradada intelegem poate mai mult decat crezi tu pentru ca multi dintre noi am cunoscut durerea profunda de a ne pierde din viata materiala persoane pretioase.Ai scris foarte clar ceea ce ai vrut sa exprimi.Este practic ceea ce spuneam si eu mai devreme.Daca gandim la fel de ce ai afirmat intr-un mesaj ca suntem ciudati?
allyssa_19,mai conteaza cand si unde e nascut cand toti simtim nevoia acuta sa ne gasim jumatatea sufletului ca sa ne simtim impiniti? 
Nu am crezut niciodata in suflete-pereche. Mi se parea opoveste frumoasa si atat. Toate astea pana cand... am simtit ceva ce nu am mai simtit niciodata pana acum. Nu stiu cum pot descrie sentimentul, pentru ca e destul de greu sa explic, insa... pot spune ca atunci cand l-am intalnit pe EL, a fost o senzatie de durere, de fericire, de dragoste profunda si pura, de regasire, de armonie cu Universul... Si asta e cea mai mica parte din ceea ce am simtit. Am stiut ca l-am gasit, ca exista suflete-pereche si ele se cheama, se cauta si, uneori, se si gasesc. A fost o secunda in care am stiut ca pe EL l-am cautat inca dinainte de a deveni constienta de existenta mea ca entitate a acestei lumi. Nu, nu e vorba de dragoste, pentru ca dragostea, in comparatie cu acest sentiment care mi-a inundat sufletul, este un sentiment infim si lipsit de forta - stiu, pentru ca am iubit cu adevarat. Cand mi-am dat seama ca l-am gasit pe cel pe care il cautam de o vecie si ceva am simtit ceva mai presus de fire, care nu isi gaseste corespondentul in realitatea pe care o cunoastem noi, e... altceva, mai puternic, mai frumos, mai dureros decat orice exista in lume.
Nu, povestea mea nu are happy-end, deocamdata. Stiu ca exista, ca l-am gasit, stie si el asta, dar... ne continuam vietile, fiecare alaturi de altcineva, stiind ca vom fi intotdeauna acolo, undeva, unul pentru celalalt si ca, intr-o zi, ne vom regasi. Pana atunci, eu sunt parte din el, iar el este o parte din sufletul meu. Si exista, si e real, si... e acolo: sufletul meu pereche, pe care nu credeam sa-l gasesc vreodata.