De fiecare data cand iau o decizie, aleg, constient sau inconstient, in sensul maximizarii avantajelor.
De pilda, vreau sa fac o calatorie. Mi se pare ca sunt liber sa aleg sa o fac ori nu.
Insa cand se pune problema realizarii ei, ma vad in fata unor alternative.
Pot sa merg cu avionul, trenul, automobilul, bicicleta sau pe jos.
Aleg sa merg cu automobilul, pentru ca daca as merge pe jos o mie de kilometri mi-as eroda fortele rapid, si poate chiar as da coltul din cauza surmenajului.
Alegand sa merg cu masina, pot decide intre o masina noua, cu incalzire, usi etanse, sau una veche de 30 de ani, care scoate fum la deal, si sufla vantul prin ea. Daca aleg aia cu usi prin care poti baga degetele desi sunt inchise, ma voi raci din cauza curentului, ma voi imbolnavi, si nu voi mai fi apt pentru posibilitatile viitorului. Cine are nevoie de unul care boleste? Boala iti limiteaza posibilitatile.
Prin urmare, orice alegere pare doar la suprafata libera, insa daca o segmentezi vezi ca se compune din mici decizii care toate sunt dictate de maximizarea avantajelor.
De unde vine aceasta misterioasa lege a maximizarii avantajelor?
Din faptul ca genele ne impun prin complicatele mecanisme biochimice si neurologice sa alegem ceea ce este in folosul perpetuarii lor, adica reproducerea individuala care serveste replicarii genelor in ultima instanta.
Aleg sa fac calatoria pentru imi aduce un avantaj pe viitor, ma apropie cu un pas de obiectivul reproducerii: urmasi cat mai sanatosi, in care genele sa se perpetueze cat mai ferice. Ele sunt libere sa se replicheze la nesfarsit, pentru ca astfel sunt nemuritoare.
Mie unde mi-e liberul arbitru?
). Nu poti iubi pentru ca vrei si ai ales, ea te-a ales pe tine, tu doar consimti.