Omul se auto-desconsidera si auto-umileste. A inventat un concept de divin care chipurile ia dat reguli si morala de urmat, iar daca le urmeaza este resplatit ( rai, viata vesnica, chestii bune) iar daca nu le urmeaza este pedepsit ( iad, foc vesnic, chinuri, etc).
Omul se situeaza singur in postura asta infantila unde daca primeste batzul sau morcovul depinde de cat asculta de stapan.
In loc ca omenirea sa se elibereze din jocul asta si sa realizeze ca moralitate exista si fara a fi sugerata sau impusa de un parinte imaginar, ca moralitatea e un concept uman care exista doar pentru ca homo sapiens a devenit de sine constient si a ajuns la un anumit nivel de gandire si explorare emotionala, ca ne putem auto-guverna la capitolul asta fara premii si pedepse de la " tata din cer " ...ea continua cu incapatanare sa-si continue existenta cu capul plecat in anticiparea unei anumite zile de judecata in care toti aplaudacii for fi rasplatiti si toti ceilalti pedepsiti.
Cineva zicea odata ca nimic nu e mai tragic decat sa fii sclavul propriei minti.

