Magia unei cepe degerate

Am si eu o parere, care se asemana cu ceea ce s-a mai scris. Pai eu am constatat ca daca nu ai grija si de lucrurile marunte, ma refer la dulap, masa, usa, o scama etc, nici ele nu vor avea grija de tine cand vei avea nevoie si te vei simti singur.

Eu asa am simtit, de cand am decis sa fac ceva pentru mine, si m-a ajutat.

E important sa te apleci si asupra lucrurilor marunte, cu drag.

De aceea era parca o poveste cu Fata babei si Fata mosului parca, in care ea curata o fantana plina de lut, sau curata un par de omide, iar cand se intoarce din drumul ei bea apa limpede si mananca pere coapte.

Ba pot spune ca de multe ori m-a ajutat mai mult asta, decat toti oamenii din lume.

Asa ca inteleg punctul de vedere.

Bineinteles ca aceste lucruri marunte nu sunt ale tale, dar nu se cade sa le uiti totusi, pentru ca sunt folositoare, prin menirea lor.

"Sa fi inceput odata cu aventura a ceea ce a ajuns acum sa fie, acest om care ma constat eu?

Sa fie vorba de aceeasi esenta care a ajuns om dar si ceapa (degerata).

E aberant sa respect intro ceapa degerata esenta care ne experimenteaza si pe mine si pe ea?

Sunt frate in esenta cu prapadita asta de ceapa degerata?"

Ma intreb ce te-a determinat pe tine sa te compari tocmai cu o ceapa degerata? De la ce ai pornit? De la ideea ca o ceapa, asemeni unui om, nu poate fi apreciata decat facand suma foitelor sale (calitati, parti componente, aspecte etc. la om). O singura foaie nu iti spune nimic sau iti spune prea putin. Cautam mereu sa ne descoperim profunzimea, dar ea, profunzimea, cred eu, reprezinta capacitatea noastra de a realiza ca nu suntem scindati ci ne vedem asa doar pentru ca, separandu-ne in bucati vom reusi, credem noi, sa intelegem mai usor intregul.

Si de ce degerata? Te simti cumva "inghetat" in neputinta de a reusi sa te intelegi si sa te faci inteles celorlalti si constatand asta ai ajuns la concluzia ca neputand sa fii pe intelesul tau si al celorlalti nu vei reusi sa dai vietii tale sensul dorit?

The_Blake a scris:

Important e că trebuie să

Deschiderea acestui topic s/a datorat faptului ca am fost trimis sa cumparat un kg. de ceapa si ma temeam sa nu fie degerata.

In timp ce curatam o ceapa mi/au venit unele idei (inclusiv denumirea) care m/au determinat sa deschid topicul.

Am crezut ca dialogul meu cu ceapa degerata a inceput in timp ce curatam ceapa.

Culmea, doua persoane de pe acest topic au sesizat ceea ce eu inca nu percepusem, posibilul potential dar si ceapa din mine (nu le numesc ca sa nu le trimit gratuit in orgoliu, nu ca am puterea, daca le/ar fi de folos as face asta).

Ei bine dialogul a inceput de cand ma stiu (aproape), dar nu imi dadeam seama.

Oamenii ma intrebau, la ce te gandesti? iar eu raspundeam: la nimic. nu se poate ziceau ei, si toti uitam. Treptat insa tot repetanduse fenomenul, am luat seama la el, fara nici o edificare insa (dar ceapa degerata vorbea tacand).

Trecand peste o perioada lunga a vieti, ajung la evenimente din urma cu vreo 3 ani, cand ceapa degerata a rupt tacerea si a inceput sa/mi vorbeasca inspirativ.

De atunci dialoghez cu ea, in fond cu mine, dar nu am stiut pana nu mi/ati deschis voi ochii.

Ba mai mult, nu ceapa degerata vorbeste cu mine, o nu, eu sunt ceapa degerata cu care vorbeste sinele, adica eu cel mai profund (orice asemanare cu ceva spiritual cunoscut sau nu, e o fictiune, e doar un dialog inspirativ cu mine insumi, nici macar o dedublare nu e).

Multe mi/a mai spus ceapa mie sau eu ei, cum vreti voi.

Am scris vreo 2 mii de pagini (lauda), aproape ca nci nu mai stiu ce nu am scris, dar mai ales ce am scris

Ce m/a surprin e ca totul se cam leaga, mai sunt scapari, dar in principiu ceapa ma conduce catre .....???

Una din invataturile cepei degerate cu care ma batut la cap toata viata fara sa stiu (asa cum scriam mai sus), este intelegerea acelui "nimic", in care mereu ma tot aflam cand eram intrebat la ce ma gandesc.

Nimicul in care ma aflam, de la o vreme am inceput sa/l numesc "sunt", cand ei ma intrebau la ca ma gandesc, eu raspundeam foarte firesc si natural, "la nimic", deoarece, in "sunt" fiind, nu ai cum sa gandesti la ceva.

Tot ce nu e "sunt", e "exist".

-De ce e important ca "sunt" sa fie "cel ce sunt", si atat?

-Deoarece asa e, si pt. ca totul poate sa dispara, totul ti se poate lua dar nu "sunt".

Ca e sau nu nemuritor, asta nu stiu, dar e singurul ce nu ti se poate lua, adica pe "a fi".

Poti pierde statutul, averea, pe cei dragi, sanatatea, increderea si credinta, concepte, patimi si virtuti, orice poti pierde, evenimentele, viata, ti le poate lua f. usor (o stiu prea bine), dar nu si pe "sunt", atata timp cat 'sunt" nu e confundat cu un substitut impodobit conceptual, afectiv, sau in oricare alta forma.

o ceapa degerata daca o pui in pamant va incolti si vei manca o ceapa verde, gustoasa...plus ca din coaja unei cepe degerate poti face un ceai foarte bun pentru tuse.....

Salvie a scris:

o ceapa degerata daca o pui in pamant va incolti si vei manca o ceapa verde, gustoasa...plus ca din coaja unei cepe degerate poti face un ceai foarte bun pentru tuse.....

De unde vine ceea ce o anima sa continue, dar toata informatia ei?

Eu sunt de acord, nimeni nu iti poate lua fiinta. Si asa daca te ai pe tine, esti cel mai bogat, numai cu atat.

Nu te gandesti la nimic, asa zic si eu, cand sunt intrebata. Dar de fapt ma gandesc si nu vreau sa spun. Ma gandesc la ce nu poate fi spus. Dar acum am invatat sa ma dedublez, si spun multe si marunte, o buna parte adevarate, dar partea pe care o expun e varful icebergului.

Athmy a scris:

Eu sunt de acord, nimeni nu iti poate lua fiinta. Si asa daca te ai pe tine, esti cel mai bogat, numai cu atat.

Nu te gandesti la nimic, asa zic si eu, cand sunt intrebata. Dar de fapt ma gandesc si nu vreau sa spun. Ma gandesc la ce nu poate fi spus. Dar acum am invatat sa ma dedublez, si spun multe si marunte, o buna parte adevarate, dar partea pe care o expun e varful icebergului.

Ba eu chiar nu gandeam, nativ (a nu se confunda cu redusa mea capacitate de a gandi profund, asta e altceva).

Numenume a scris:

Ba eu chiar nu gandeam, nativ (a nu se confunda cu redusa mea capacitate de a gandi profund, asta e altceva).

Of, stiu ca nu gandeai. Lumea te forteaza sa o faci.

Asa ca ai inceput sa vorbesti singur, cu ceapa ta. Nu e asa?

Athmy a scris:

Of, stiu ca nu gandeai. Lumea te forteaza sa o faci.

Asa ca ai inceput sa vorbesti singur, cu ceapa ta. Nu e asa?

Nu.

Asta cu ceapa e o metafora introdusa de cateva zile.

De trei ani, ma pocnit inspiratia, la inceput scriam f. mult, acum mai rar, am trecut pe dialoguri la indemnul sorei mele.

Nu pot sa scriu daca "nu vine inspiratia".