Etichete

erena a scris:

Unde s-a zis eticheta=diagnostic.....

asta e cz traa de tine.Atat timp cat nimeni nu zice concret si in fata acest lucru,asta arata doar o cz trasa de tine,din felul in care privesti lucrurile.

Si pornind de unde privesc eu tot la concluzia asta ajung: Kosmotro a fost etichetat drept paranoic, paranoia fiind de regula un diagnostic. Sa fim doi paranoici? Sau sa nu fi citit tu cu atentie?

LongDistanceRunner a scris:

chiar asa. Unii se pare ca ascund multe fragilitati sub masca sarcasmului si a persiflarii. Poate vor reusi intr-o buna zi sa isi sparga mastile sociale.

Macar Kosmotro e autentic cu sine insusi si cu ceilalti. Si asta e o eticheta. :D

Lightsome a scris:

Daca tot intentionezi sa raspunzi cu aceeasi moneda, te sfatuiesc sa nu mai dai rapoarte, ca nu iti vor mai fi luate in seama.

Daca mai vad un mesaj offtopic pe acest subiect, inchid topicul si va sanctionnez pe toti. Laur, la tine ma refer in mod special.

Rosucer a scris:

Inevitabil, fie ca ne dorim sau nu, de-a lungul vietii primim o serie de etichete. Unele ne plac, ne gadila orgoliul, altele, dimpotriva, ne revolta, uneori ajungandu-se pana acolo incat ne zdruncina increderea in propria persoana.

Care sunt etichetele cu care v-ati pricopsit si cum v-au influentat ele viata?

Etichetele sunt de cel putin doua feluri

Unele verbale, altele comportamentale.

De cele verbale, ori nu prea au fost, ori nu/mi aduc aminte (cand eram in primele clase mi se zicea cintezoi deoarece eram f. slab).

Etichetarile pe care eu mi le/am atrebuit in sinea mea, psihic sa spun, ca si etichetarile pe care ceilalti mi le/au atribuit in sinea lor, acestea m/au influentat, m/au marcat.

A fost o vreme, ani si ani, in care ma consideram un prost, un tampit, ca nu sunt bun de nimic, neputinta era eticheta mea.

Sincer nu stiu cum de am reusit sa inlatur eticheta, dar totul a inceput prin faptul ca in sfarsit, dupa zeci de ani, cineva mi/a indreptat propria mea atentie catre mine si mi/a zis: "Te iubesti tu pe tine? Iubeste/te pe tine insuti".

:) Poftim? Nu mi/a trecut niciodata prin minte asa ceva nici ca ateu din nestiinta, nici ca si credincios (cat am fost, si mi se tot spunea sa iubesc pe aproapele), nici ca ateu al contextualitati vieti.

Multe etichete mai mi/am pus singur.............

Ref. la etichetarea din psihicul celorlalti vizavi de mine, na, ce pot sa spun, daca le aplic si lor masura pe care mi/o aplic mie zic:

E posibil sa aiba dreptate, asa ma percep ei si datorita statiei emitatoare care sunt eu dar si datorita antenei si receptorului care sunt ei.

Ceea ce conteaza e insa si altceva, anume, sa intelegem ca nici o eticheta nu merita sa ramana definitiva nici a noastra despre noi insine, nici a noastra despre ceilalti, deoarece un om e un multivers intr/o continua metamorfozare, stai cu omul in casa si nu il cunosti suficient, dar pe un strain si nu o spun numai intr/un sens (negativ), nici vorba.

Sa ne deschidem mintea si sa cunoastem, sa intelegem, sa constientizam, astfel etichetele trecute ni se vor parea copilarii, unilateralitati banale.

Un om e un dumnezeu in formare, cum sa il etichetezi?

Ai tu dreptul oricine ai fi sa consideri ca stii totul despre tot, dar mai ales sa consideri ca persoana in cauza si/a inchiat evolutia?

Asteas etichete ale naivitati perioadei respective.

Numenume a scris:

Ai tu dreptul oricine ai fi sa consideri ca stii totul despre tot, dar mai ales sa consideri ca persoana in cauza si/a inchiat evolutia?

Fiecare om are dreptul la o parere. In cele mai multe cazuri nu facem altceva decat sa proiectam parti ale noastre, pe care nu le recunoastem, in ceilalti... Plus ca uneori etichetele mai apar pentru vrei sa te pui tu intr-o lumina buna "uite ce prost e" echivalentul "uite ca eu sunt destept"