Acea pe care o am cand pot accepta momentul prezent,acceptarea unei situatii, fara sa le consider ca o problema sau ca un dusman, pentru ca asa ma va trata si Prezentul pe mine, ca pe un prieten (daca il accept) sau ca pe un dusman (daca ma impotrivesc), aici si egoul are rolul sau bine definit...
Dumnezeu nu lasa nimic la voia intamplarii si toate sunt oranduite la locul lor, cu o precizie si finete de ceasornic. Toate sunt incercari aduse prin faptele si oamenii ce ne apar in cale...
Nimic nu e vesnic, toate trec. Un Maestru buddhist spunea ca inainte sa cadem in neliniste, sa ne gandim daca problema cu care ne confruntam va ramane vesnic cu noi...daca va mai conta si va prezenta aceasi importanta peste un an...
Cu siguranta, nu !