Un vis...
Ma visez ca eram la tara cu parintii mei.(In spatele gradinii mele de la tara sunt dealuri pe care le cutreieram cu mare placere in copilarie si acum ori de cate ori am ocazia,imi place sa privesc cerul de acolo).Era o zi frumoasa din luna august si am pornit spre dealuri.Urcand dealul am ajuns in fata a ceva care semana cu o gura de tunel.Nu aveam niniun sentiment de teama si am pasit inauntru sa vad ce este.Inauntru era o lumina difuza care razbatea de afara. Prin mijlocul acelui tunel curgea o apa si eu priveam spre adancimea tunelului sa disting cat mai multe lucruri.Icercand sa zaresc cat mai departe vad ceva venind pe apa.Fara sa stau pe ganduri grabesc pasii spre acel ceva.Cand ma apropii vad o covatica in care era asezat un copil mic infasat;nici nu stiu cand am prins covatica si am luat copilul in brate. Incercam sa-l tin cat mai lipit de mine pentru a-l incalzi(aveam senzatia ca ii este frig),cand nu departe vad un grilaj care bara accesul mai departe,iar in spatele grilajului erau niste porci foarte mari iar printre ei niste oamani in halate albe care parca se izbeau in acel grilaj pentru a-l darama si veni catre noi.Vazand asta,cu copilul strans tinut la piept fac cale-ntoarsa fugind cat puteam de repede spre casa.Ajunsa acasa povestesc parintilor despre copil cautand in acelasi timp hainute ramase de la copii mei pentru a schimba copilul care era aproape inghetat de frig.Eram uimita de faptul ca era foarte mic,cat o papusa,iar hainutele care erau de nou nascut ramase de la copiii mei erau mari pentru el.Dupa ce l-am imbracat am iesit cu el in brate la poarta pt ca acolo soarele era mai puternic si puteam incalzi mai repede copilul.De cand l-am luat in brate hotarasem sa-l pastrez,simteam ca-l iubesc.Stand cu el la pieptul meu si dragalindu-l nu am bagat de seama ca oprise o masina in dreptul portii ;din ea au coborat un barbat si o femeie in halate albe care imi cereau copilul fara a-mi da vreo explicatie in legatura cu el.Nu l-am dat chiar daca nu incetau cu amenintari de tot felul,m-am simtit linistita cand au urcat in masina si au plecat.Din partea opusa se apropiau trei barbati.Au traversat soseaua si se indreptau spre mine,au cerut o cana cu apa.Cat timp ei au baut ,eu le examinam fizionomiile si tinuta;purtau toti o tinuta lejera de vara si pe mainile lor am vazut mici zgarieturi care sangerau.Chipurile lor exprimau o inteligenta aparte si ceva nobil radia pe fetele lor.I-am invitat in curte si i-am rugat sa ma lase sa le curat ranile.In timp ce eu ii pansam ei ma intrebau despre starea recoltelor(la noi nu plouase in acel an de aproape doua luni,era o seceta care anunta compromiterea tuturor culturilor).Eu le explicam ca pana la acea data totul arata bine dar daca nu va ploua totul avea sa fie pierdut. Ascultau fara a spune ceva. Cand am terminat de pansat m-au intrebat despre copilul din bratele mele.Le-am povestit toata intamplarea.Atunci unul dintre ei s-a apropiat de mine si m-a cuprins in bratele sale spunandu-mi ca,,orice s-ar intampla sa nu dai copilul caci noi vom fi cu tine tot timpul si te vom ajuta ori de cate ori ai nevoie''.In momentul in care acel barbat m-a cuprins in brate am simtit o stare de bine,de liniste, de ocrotire,de dragoste si fericire cum nu mai simtisem niciodata pana atunci.As fi vrut ca acea imbratisare sa nu aiba sfarsit.Ma simteam nepamantean de bine.
Cand m-am trezit inca simteam acea stare si eram fericita.
Nu a plouat inca mult timp dupa acel vis dar in toamna pe timpul recoltatului toata lumea spunea ca numai printr-o minune a lui Dumnezeu s-au facut atatea roade,mai multe decat in anii in care ploua la timp.
