Nu am sentimente

Defapt ceea ce ai facut tu este un comportament responsabil si matur. Ai decis sa iti asumi responsabilitatea asupra propriilor fapte, ganduri chiar cu riscul de a nu te alege doar cu reactii pozitive. Alegerea ta este una corecta si vei observa in timp mai multe beneficii, vei observa ca desi acum poate te doare sau ii doare pe cei pe care i-ai mintit, sentimentele vor reveni in timp, poate chiar se vor imbunatati.

Gandurile lor fata de tine nu ar trebui sa se modifice prea mult pentru ca iti sunt apropiati, doar ca au fost luati prin surprindere. Sentimentul de vina ar trebui sa il indepartezi.

Care este motivul pentru care ai decis sa arati o alta fata decat cea pe care o ai in mod normal?

Poate ai incercat sa te protejezi de ceva sau poate ai vrut sa te faci placuta, poate nu ai vrut sa "ramai singura". Actiunile tale au fost indreptatite si pe masura ce vei accepta aceste lucruri iti va fi mai usor sa te apropii din nou de cei din jur.

Ce intentionezi sa faci de acum incolo in relatie cu ei si cu tine? Chiar vrei sa pleci din viata lor? E ca si cum ti-ai asumat riscul de a suporta consecintele doar pentru putin timp... Consider ca asa cum ai spus ai avut nevoie de mult curaj pentru a le marturisi aceste lucruri si probabil ca nu ai fi facut-o daca aceste persoane nu ar fi insemnat ceva pentru tine.

Iris_Lulea a scris:

Defapt ceea ce ai facut tu este un comportament responsabil si matur. Ai decis sa iti asumi responsabilitatea asupra propriilor fapte, ganduri chiar cu riscul de a nu te alege doar cu reactii pozitive. Alegerea ta este una corecta si vei observa in timp mai multe beneficii, vei observa ca desi acum poate te doare sau ii doare pe cei pe care i-ai mintit, sentimentele vor reveni in timp, poate chiar se vor imbunatati.

...

Ce intentionezi sa faci de acum incolo in relatie cu ei si cu tine? Chiar vrei sa pleci din viata lor? E ca si cum ti-ai asumat riscul de a suporta consecintele doar pentru putin timp... Consider ca asa cum ai spus ai avut nevoie de mult curaj pentru a le marturisi aceste lucruri si probabil ca nu ai fi facut-o daca aceste persoane nu ar fi insemnat ceva pentru tine.

Eu simt ca gandurile lor s-au schimbat radical...Sunt dezamagiti de mine. Tocmai pentru ca imi sunt apropiati, le vine greu sa accepte faptul ca i-am mintit. Ii mint de cativa ani, doar.

Adevarat, am aratat alta fata pentru ca nu voiam sa raman singura. Este dificil sa gasesc persoane care sa vrea sa-mi fie aproape, desi, sa-i citez pe altii, "n-am inima".

Nu stiu ce sa fac in continuare. Nu am idei. Eu nu vreau sa plec, dar vad in asta un lucru necesar pentru binele lor. Cum spuneam, daca raman in viata lor, mai devreme sau mai tarziu voi face iar ce este in interesul meu. E ceva ce nu pot controla. Cred ca am nevoie de timp sa-mi rezolv problemele, conflictele interioare, la fel cum au si ei nevoie pentru a ma accepta asa.

Eu consider ca poti trai si fara oameni un timp, pana sa iti pui in ordine sentimentele. Uneori ele sunt de-a dreptul sufocate de cei din jur, si ti se pare ca nici nu mai simti ceva, sau ca esti traita fara sa dai ceva in schimb.

Eu am avut asa o perioada, nu imi era dor de nimeni, nu mergeam pe acasa cu lunile decat cand simteam nevoia, efectiv ma lasam in voia instinctelor de conservare. Si mie mi-a prins bine, am aflat ca pot si singura, si nu am suparat prea rau pe nimeni, fiecare are ceva mai important pentru care traieste, si nu suntem noi centrul universului.

Cu timpul, facand asa, am reinceput sa simt si sa imi doresc sa fiu din nou in preajma celor pe care ii indragesc, intai putin, apoi cat sa imi fie si mie mai bine cu ei. Iar ei au invatat sa ma accepte si nu sa sara in sus de cate ori nu le convenea ceva. Pana la urma avem nevoie de independenta emotionala in mai toate relatiile.

Si cum zicea cineva, daca te iubesti pe tine te vor accepta si ceilalati pentru ca se simte, razbate starea de bine.

Observi ca s-au schimbat, dar este un pas prin care relatia voastra se dezvolta. Ti-ai asumat intr-un mod responsabil acest lucru. Fie ca relatia se schimba in bine, fie ca se schimba mai putin pe placul tau ai de invatat foarte multe despre modul in care ar trebui sa te porti pe viitor fata de tine si fata de cei din jurul tau.

Daca nu vrei sa pleci, atunci alege sa ramai asa cum iti doresti. Stii ceea ce este bine pentru ei? I-ai intrebat vreodata in ce fel le faci rau daca ramai? Ai prefera mai degraba sa alegi tu sa pleci decat sa iti spuna ei sa pleci, cam asta se intampla cu tine, e mai usor de suportat varianta aleasa de tine, pentru tine... dar tu iti doresti sa ramai. Ce ar insemna sa iti asculti instinstele, nevoile ?

A trecut ceva timp de cand am facut ce-am facut... Din vietile unora am plecat, altii ma accepta asa cum sunt. Desigur, mai sunt si ceilalti care inca nu stiu cum sunt cu adevarat. Problema mea e urmatoarea, acum...

Din nou, m-am gandit ca poate de data asta chiar o sa imi pese. Mi-am pus increderea, speranta in X (o sa-i numesc asa). Dar cum minunile nu tin mult, am sfarsit dezamagita, abandonata. Ma simt folosita. Stiu ca de aici vine si problema mea, pentru ca sunt revoltata ca lucrurile nu au iesit cum am vrut eu, iar eu sunt cea care a pierdut "jocul" de asta data. Tocmai de aceea sunt dezamagita de mine, mi-e rusine de faptul ca am avut incredere in X si mi-am luat "teapa".

Si da, sunt ultima persoana care ar trebui sa se planga de asta, avand in vedere pe cati i-am ranit eu.

Dar chestia asta pur si simplu ma distruge... :( (Mentionez clar: NU ma doare faptul ca X s-a dovedit fals, ma scoate din minti ca nu-s tot eu cea care a plecat si de data asta) Ma trezesc plangand si adorm plangand. Am momente cand rad, apoi, din senin, incep sa plang. Apoi dupa 2-3 minute, rad iar. Daca inainte speram ca poate intr-o zi o sa-mi pese de oameni, acum stiu ca e ceva imposibil. Cum as putea sa simt orice fata de oameni, daca ei imi arata ca nu merita nici macar sa ii urasc? :) Pana la urma asta o sa fie drumul meu toata viata...

Si ma simt singura...

Totusi, am nevoie de oameni care sa tina la mine, chiar daca sentimentul nu e reciproc.

Chiar nu mai vad o cale de scapare pentru mine.

SkaterGirl a scris:

Ma simt folosita...................Mentionez clar: NU ma doare faptul ca X s-a dovedit fals, ma scoate din minti ca nu-s tot eu cea care a plecat si de data asta)

Totusi de data aceasta ai facut ceva diferit, incerci sa schimbi ceva in tine in asa fel incat sa iti fie mai bine. Rezultatele nu se vor vedea imediat, dar in timp vei observa schimbari. Din discutia de pe acest topic si din alte discutii de pe forum am observat ca ai nevoie de sustinere, apreciere, ca noi toti pana la urma.

Din ce cauza te deranjeaza ca nu ai fost tot tu cea care a parasit?

Pentru ca prin ceea ce afirmi te contrazici intr-o oarecare masura.

Asta cu cine pleaca primul e un joc de putere - cine a plecat primul este cel ce detine puterea. D-aia cineva obisnuit sa plece primul se simte oribil cand i se intampla asta - isi pierde ceea ce percepe ca fiind puterea, constient sau nu.

Intotdeaua eu am fost cea care a ales "ce" si "cum"; cea care a ranit, folosit, parasit. Acum s-au inversat rolurile; am pierdut controlul asupra situatiei, ceilalti l-au detinut. Daca as fi fost eu cea care alege sa plece, nu s-ar mai fi intamplat asta.

Viata mea este cladita in felul asta. Acum este zguduita si cred ca este normal sa ma simt deranjata.

SkaterGirl a scris:

Intotdeaua eu am fost cea care a ales "ce" si "cum";

In acelasi timp afirmi ca iti doresti sa ai parte de o relationare diferita, ca iti doresti sa simti mai mult, dar nu esti dispusa sa faci nimic in sensul asta. In continuare tu vei fi cea care isi va ghida propria viata doar ca de data aceasta dupa alte idei.

Cum te astepti sa apara schimbarea? De unde crezi ca ar trebui sa vina schimbarea si in ce fel?

SkaterGirl a scris:

Intotdeaua eu am fost cea care a ales "ce" si "cum"; cea care a ranit, folosit, parasit. Acum s-au inversat rolurile; am pierdut controlul asupra situatiei, ceilalti l-au detinut. Daca as fi fost eu cea care alege sa plece, nu s-ar mai fi intamplat asta.

Viata mea este cladita in felul asta. Acum este zguduita si cred ca este normal sa ma simt deranjata.

Schimba sau sufera, pentru ca din timp in timp vei da peste persoane care te pot citi(si care din nefericire sunt si foarte atragatoare, in general fiind oameni culti, cu scopuri clare in viata, siguri pe sine si... fun) si, evident, te vor abandona, sesizand rapid ca nu tii la ei ci doar ii folosesti. Si te vei simti iar violata(iar pierzi jocul puterii)... pana ce nu relationezi corect - adica bazat pe emotii autentice reale, indiferent care sunt acelea(pozitive sau negative).

Cunosc ca e mult mai simplu sa iti satisfaci nevoia de socializare fara a oferi nimic la schimb. Daca nu stii cum sa faci asta e nevoie sa inveti. Daca nu doresti sa inveti, renunta la nevoia de a socializa (desi structural, un om lipsit de contacte sociale mai devreme sau mai tarziu innebuneste).

Un prim pas in a invata asta este sa faci lucruri pentru ceilalti, ceva ce ei au nevoie(nu ce crezi tu ca au nevoie ci ce se vede ca trebuie) fara sa ceri nimic... adica altruismul. Un alt pas este sa cauti compania altor persoane, nu sa astepti mereu sa te caute altii (esti fata, daca nu arati prea rau, evident ca te vor cauta din ratiuni sociale si sexuale, dar asta va lua sfarsit mai devreme sau mai tarziu, deci trebuie sa iti dezvolti capacitatea de a relationa independent de sexul tau).

Fetele "rele", la fel ca si baietii "rai", atat timp cat sunt cautati, detin o forma de putere. Ei sunt cei care taie si spanzura. Cand sunt abandonati (dau peste persoane constiente de sine care ii citesc si observa vidul interior al acestora) se simt violati(isi pierd controlul asupra a ceea ce este in jur) si/sau retraiesc abandonul din copilarie din partea parintilor/bunicilor/altor persoane dupa a caror afectiune au tanjit intens dar nu au primit-o (de obicei e vorba de parinti, iar in cazul fetelor, de obicei ele tanjesc dupa afectiunea tatalui, dar nu e regula).