harald a scris:Viața noastră nu are un scop anume. Noi avem conștiință și inventăm scopuri, dar ne păcălim singuri. Deși poate că e și asta o strategie de supraviețuire, ne inventăm motive pentru a trăi. Altfel ar fi, probabil, mult mai multe sinucideri.
That's the bottom line!
:flowers:
Uneori ma intreb si eu daca tot ce cred si sau am crezut nu se va spulbera ca un castel de carti. Si cred ca sunt experiente in viata care nu prea tin cont de credintele tale, iar una din ele este moartea (sau o boala sau alta tragedie). Si ma intreb ce ar ramane dupa ce as fi confruntata cu ele (si voi fi la un moment dat). Ori o noua pacaleala, ca sa continui sa traiesti, ori pur si simplu aceste credinte te ajuta sa resimti mai putin dureros impactul realitatii. Asta ar fi de dorit, la urma urmei. Ce lasam in urma noastra e la fel de pieritor. Doar visul e inaltator si instinctul speciei :flowers:

:flowers:

. Impresia mea e că unele s-ar fi simțit mai bine să fie consolate după, decât să asiste la scene care să elimine nevoia de a fi ele consolate după. Dar chestiile astea se întâmplau demult, într-o altă viață. pe vremea când în RO femeile nu-și revendicau dreptul de a umbla noaptea dezbrăcate pe stradă.
