Un suflet trist

ousor a scris:

Singura ta vina a fost ca ti-a pasat mereu de parerea celorlalti :P

Ousor,probabil ai dreptate :) Ii pasa de parerea celorlalti,cu toate ca uneori nu e cea mai buna parere.Dar stiu din propria experienta ca de multe ori,chiar daca nu vrei sa tii cont de parerea lumii,cumva tot o auzi si cumva tot iti pasa,orice ai face...

ousor a scris:

Singura ta vina a fost ca ti-a pasat mereu de parerea celorlalti :P

Mi s-a spus mereu: "ce zice lumea daca faci asta...ne faci de ras"..cu toate ca nu am facut niciodata ceva rau astfel incat "sa-i fac de ras"...lor le-a pasat intotdeauna de ce zice lumea si la mine nu se gandeau...Nu am vrut sa-i dezamagesc si de aceea mi-a pasat atat de mult de parerea celorlalti.Trebuie sa fiu indiferenta si sa nu-mi mai pese.:)

Dreamer girl a scris:

chiar daca nu vrei sa tii cont de parerea lumii,cumva tot o auzi si cumva tot iti pasa,orice ai face...

Aici vorbesti despre tine, ce folosesti persoana a 3-a? cand o persoana vorbeste in felul asta arata prejudecatile pe care le are.

Nu e "chiar daca nu vrei sa tii cont de parerea lumii,cumva tot o auzi si cumva tot iti pasa,orice ai face..." e "daca nu vreau sa tin cont de parerea lumii tot ajung sa o aud si sa-mi pese".

ADINUTA_ADINUTA, pe scurt, ai avut parinti de rahat, nimic neobisnuit, dar vezi tu, esti om mare acum, nu mai esti un copil mic, parintii nu o sa vina sa te schimbe, s-a dus trecutul si nu il poti modifica, poti doar sa il faci sa nu te mai influenteze AICI si ACUM, daca nu te recladesti singura nu va veni nimeni sa o faca.

ADINUTA_ADINUTA a scris:

Pentru mine e important sa am linistea aceea sufleteasca.Nu stiu de ce sunt asa..probabil am pus prea multe nimicuri la suflet...probabil nu am primit atentia necesara in copilarie...tot timpul mi s-a spus ca sunt proasta...tot timpul am fost comparata cu alte persoane...nu vad mai nimic bun la mine...Repet,aparent nu as avea motive sa fiu asa,dar vine din interior.Ar trebui sa descopar sursa ce m-a facut sa fiu asa...M-am inchis in mine de-a lungul timpului,deoarece parintii mei nu m-au inteles si nu m-au acceptat asa cum sunt,crezand ca sunt rea...Ei au pus accent pe scoala..ceea ce e bine,dar pe celelalte parti sunt la pamant(emotional)...De aceea ma simt eu asa...Mai am momente cand trec peste asta,dar reapare.Ma simt si mai rau cand ceilalti spun ca eu sunt vinovata ca sunt asa.Am incercat si mai incerc sa trec peste perioada asta,dar vazand ca nu reusesc imi pierd increderea.Sper ca m-ai inteles cat de putin :P

Da , stiu ce zici , si la mine a fost tot asa ... N-am fost inteleasa am fost comparata cu sora mea si nu numai , am fost umilita , batjocorita de ai mei parinti si multa vreme nu am auzit ceva bun din gura lor ... Dar am discutat cu ei la modul cel mai serios si si-au dat seama cat de mult au gresit si de atunci totul s-a schimbat. Discuta cu ei si te-ar ajuta niste prieteni cu care sa discuti .

P.S: Daca vrei sa mai vorbim sunt la dispozitia ta :)

Ninja2 a scris:

Aici vorbesti despre tine, ce folosesti persoana a 3-a? cand o persoana vorbeste in felul asta arata prejudecatile pe care le are.

Nu e "chiar daca nu vrei sa tii cont de parerea lumii,cumva tot o auzi si cumva tot iti pasa,orice ai face..." e "daca nu vreau sa tin cont de parerea lumii tot ajung sa o aud si sa-mi pese".

ADINUTA_ADINUTA, pe scurt, ai avut parinti de rahat, nimic neobisnuit, dar vezi tu, esti om mare acum, nu mai esti un copil mic, parintii nu o sa vina sa te schimbe, s-a dus trecutul si nu il poti modifica, poti doar sa il faci sa nu te mai influenteze AICI si ACUM, daca nu te recladesti singura nu va veni nimeni sa o faca.

Ai si tu dreptatea ta aici da' crezi ca-i este usor sa treaca prin astea , si nu cred ca o ajuti prea mult pentru ca iti formulezi frazele cu un ton foarte aspru si s-ar putea sa-i faca si mai rau .

Jodelle a scris:

Da , stiu ce zici , si la mine a fost tot asa ... N-am fost inteleasa am fost comparata cu sora mea si nu numai , am fost umilita , batjocorita de ai mei parinti si multa vreme nu am auzit ceva bun din gura lor ... Dar am discutat cu ei la modul cel mai serios si si-au dat seama cat de mult au gresit si de atunci totul s-a schimbat. Discuta cu ei si te-ar ajuta niste prieteni cu care sa discuti .

P.S: Daca vrei sa mai vorbim sunt la dispozitia ta :)

Ai si tu dreptatea ta aici da' crezi ca-i este usor sa treaca prin astea , si nu cred ca o ajuti prea mult pentru ca iti formulezi frazele cu un ton foarte aspru si s-ar putea sa-i faca si mai rau .

Multumesc :P

Daca toti parintii ar fi ca doamna Placinta, toti copiii ar fi minunat de fericiti, la fel ca fiul acestei doamne.

Cum poate un satul sa rezolve problema unui flamand ? Cum poate un bogat sa rezolve problema unui sarac ? Cum poate un vazator sa inteleaga si sa rezolve problema unui orb ? Cum poate unul care aude sa inteleaga sau sa ajute un surd ? Exact ! :P Nu poti intelege si nici nu poti ajuta un om care sufera des de stari depresive daca tu esti vesel tot timpul, nu poti ajuta pe cineva care plange dupa un potential partener daca tu esti cuplat cu cine vrei tu - pentru ca nu ii poti intelege. Asa ca orice tentativa de genul "la toti ne e rau uneori, dar ne trece" ajunge sa fie doar condescendenta. Daca ai sarit peste o etapa a vietii, trebuie sa reconstruiesti acea etapa. Altfel nu rezolvi nimic, doar te minti singur. Daca ai 30 de ani dar ai ratat o etapa pe care altii de 30 de ani nu au ratat-o, ei, cu toate bunele intentii din lume, nu te vor putea ajuta, pentru ca nu te inteleg, oricat de mult ar vrea - simtiti diferit. Daca ai ratat lucruri pe care trebuia sa le faci la 15 ani si ai ajuns la 30, ghici ce - nu te vei integra intre cei cu 30, vei fi un outsider, pentru ca ei au facut acele lucruri la 15 ani, solutia pentru tine fiind imposibila: sa umbli cu cei de 15 ani si sa faci ce fac ei, ceea ce la 30 este inacceptabil. Si uite asa apar deprimatii sau ciudatii sau infantilii - oameni ocoliti de toata lumea, oameni pe care toata lumea vrea sa ii "ajute", insa nimeni nu ii intelege.

Si aici ma refer la emotii, nu la ratiune. Cei care au trecut prin toate etapele simt intr-un anumit fel, cei care au sarit niste etape simt altfel. Chiar daca rational ambii stiu aceleasi lucruri. Ce stii si cu ce simti nu e intotdeauna acelasi lucru.

Scorpionul_Rosu a scris:

Cum poate un satul sa rezolve problema unui flamand

Pune 2 depresivi pe acelasi loc si sa vezi ce intelegere minunata... sinucidere in masa.

Scorpionul_Rosu a scris:

Daca ai ratat lucruri pe care trebuia sa le faci la 15 ani si ai ajuns la 30, ghici ce - nu te vei integra intre cei cu 30, vei fi un outsider, pentru ca ei au facut acele lucruri la 15 ani, solutia pentru tine fiind imposibila: sa umbli cu cei de 15 ani si sa faci ce fac ei, ceea ce la 30 este inacceptabil.

Daca tu crezi ca la 30 de ani te mai atrag lucruri care le faceai la 15 ani... :P

mica_curioasa a scris:

Pune 2 depresivi pe acelasi loc si sa vezi ce intelegere minunata... sinucidere in masa.

Solutia este ca unul care a trecut prin toate etapele sa permita unuia care nu a facut asta sa evolueze alaturi de el si prin el. Dar cum nimeni nu isi pierde timpul cu infantilii, sau depresivii suficient de mult timp cat chiar sa le rezolve problema, s-a inventat psihoterapia - oameni care sunt platiti sa te treaca prin toate etapele vietii prin care nu ai trecut la timpul potrivit pana ajungi la nivelul de dezvoltare potrivit varstei biologice in termeni de maturitate emotionala.

florianb a scris:

Daca tu crezi ca la 30 de ani te mai atrag lucruri care le faceai la 15 ani... :P

Am dat un exemplu relativ extrem ca sa subliniez o idee.