Era seara , tarziu . Vantul suiera pe la giurgiuvelele situate la etajul noua, al blocului situat in strada .... na c'am uitat.
Nu , nu radeti , nu'i din lipsa lecitinei, doar ca... au trecut mai bine de 36 de ani de la intamplarea asta .
Eram copil si'mi rodeam unghiile asteptand'ul pe Mos Craciun, sper ca nu's singurul de pe forum care si'a ros unghiile, nu ?
Afara nu ploua ca'n povestirile din concurs, nici n'aveam pana de cauciuc si nici nu se punea problema de sex la vreo cabana, Vali Salam si Florin Vijelie lipseau din repertoriul international in acele vremuri .
Armosfera era incarcata, parintii erau nervosi ca nu dormeam, afara ningea ca'n povestile fratiilor Grimm, in casa persista mirosul cozonacilor cu nuca , iar eu tremuram de emotie in asteptarea noptii celei mari. Groaznic , va dati seama , nu ?
In minte deja imi incoltise planul, vroiam cu orice pret sa'l vad pe Mos Gerila si sa castig hhd'ul ala de 500 de giga .
M'am fofilat fara nici un fel de probleme in balcon , m'am infofolit bine si m'am pus pe asteptat .
Doar fulgii de zapada si viscolul mi'au tinut de urat in noaptea aia , cand intr'un tarziu parintii au stins lumina si s'au culcat . Deja imi frecam mainile de bucurie, Mosu' putea sa apara orcand.
N'a trecut mult timp si tatal meu s'a trezit si a inceput sa umble prin biblioteca, scotand de acolo tot felul de pachete si pachetele frumos ambalate. Pentru moment n'am inteles ce se intampla, inima imi batea puternic , prevestind parca cele ce aveau sa urmeze .
Batranul meu a luat toate pachetele si le'a aranjat frumos sub brad , atunci am inteles ca Mos Craciun murise , iar odata cu el si copilaria mea . Cat am plans in noaptea aia, numai bunul Dumnezeu stie , nici un cadou si nici o promisiune nu m'a putut determina sa nu plang.
Tarziu, odata cu trecerea anilor , mi'am dat seama ca Mos Craciun nu murise cu adevarat, copiii mei se bucura si acum de povestea si cadourile lui, poveste ce va ramane vie in inimile lor, asa cum a ramas si'n inima mea. 
