Femeia schizoida

Athmy a scris:

Prost e ca unii dintre noi suntem atrasi de asa copii, credem ca ascund un suflet, dar diferentele de varsta emotionala isi spun cuvantul. Eu ma adaptez la tine pt ca sunt mai matura emotional, tu nu te poti adapta la mine pentru ca emiti doar pretentii si nu te intereseaza decat persoana ta.

As mai avea de adaugat faptul ca de multe ori cei care intra in astfel de relatii intra si pe alte roluri decat pe cele pe care si le doresc in realitate. Cel infantil va intra evident pe rol de copil, iar cel dezvoltat va intra pe rol de parinte/ sef/ profesor. De cele mai multe ori cei doi ajung sa se completeze, sa isi completeze nevoile de a oferi si de a primi, doar ca ceea ce apare diferit este ca la un moment dat apare frustrarea si nu sti de ce... care sa fie motivul?

In general, din pacate, jucam mai multe roluri, de unele suntem constienti de altele nu. Problemele apar atunci cand acele roluri pe care ni le-am dezvoltat involuntar ne perturba relatiile intr-un fel sau altul.

PourMoi a scris:

As mai avea de adaugat faptul ca de multe ori cei care intra in astfel de relatii intra si pe alte roluri decat pe cele pe care si le doresc in realitate. Cel infantil va intra evident pe rol de copil, iar cel dezvoltat va intra pe rol de parinte/ sef/ profesor. De cele mai multe ori cei doi ajung sa se completeze, sa isi completeze nevoile de a oferi si de a primi, doar ca ceea ce apare diferit este ca la un moment dat apare frustrarea si nu sti de ce... care sa fie motivul?

In general, din pacate, jucam mai multe roluri, de unele suntem constienti de altele nu. Problemele apar atunci cand acele roluri pe care ni le-am dezvoltat involuntar ne perturba relatiile intr-un fel sau altul.

Asa e, ai dreptate. Noi de fapt ne jucam, iar cand am trecut la lucruri mai mature, castelul de carti s-a prabusit.

Cred ca a fost o rupere de roluri, iti dau dreptate. Cand am inceput sa joc si eu pe copilul, a devenit agresiv.

Apoi eram ca doi copii, ce sa mai.

Allexandrra a scris:

V-ati gandit vreodata ca societatea care impune femeii sa aiba un job bun si sa-si pastreze feminitatea (ciocu` mic si joc de glezne, scuzati vulgaritatea, dar mi se pare o expresie potrivita) creeaza un model schizoid de femeie? Adica ea trebuie sa fie competitiva, trebuie sa concureze de pe pozitii egale cu sexul masculin incepand din clasele primare si, in acelasi timp, sa nu se afirme ca fiinta independenta si de sine statatoare. Este posibil sa-ti afirmi personalitatea la scoala, job, iar in relatia de cuplu sa fii o fiinta moale si pliabila dupa personalitatea partenerului, fara sa-ti scindezi personalitatea si fara sa joci permanent o piesa de teatru? Eu cred ca nu. Voi ce credeti?

Ma gandesc ca daca vrei sa impaci pe toata lumea, da, devii schizoid si nu numai.

Cheia problemei tale este asertivitatea, poate s-a mai spus, nu am stat sa citesc toate comentariile. Toti avem asteptari de la ceilalti. Toti au asteptari de la noi: societate, familie, prieteni, partener etc. Trebuie sa satisfaci nevoile tuturor si sa renunti la tine? Nu, bineinteles ca nu. Trebuie sa te gandesti atunci numai la tine si la nevoile tale? Nu, nici asta. Priveste nuantat, nu gandi in alb si negru, totul sau nimic. Gaseste calea de mijloc, nu te risipi.

Se spune ca agorafobicilor le este teama sa iasa in multime pentru ca au asa o slaba identitate, incat se tem ca se vor dilua in multime, ca vor disparea de tot in colectivitate. Nu stiu de ce mi-am amintit de asta.

Hypathia a scris:

Se spune ca agorafobicilor le este teama sa iasa in multime pentru ca au asa o slaba identitate, incat se tem ca se vor dilua in multime, ca vor disparea de tot in colectivitate. Nu stiu de ce mi-am amintit de asta.

Probabil ca aveai in minte o postare de-a lui Far_Above, ca el a scris despre asta. E o sursa buna de inspiratie in multe privinte (ma refer la Far_Above).

Athmy, a avut dreptate Scorpionul. Eu te cunosc pe tine mai mult ca sigur. Toata lumea spune despre tine ca esti extrem de infantil, o chestie care se vede si in postarile tale. Mi-e greu sa mi te imaginez in rol de om matur. Scuze pt. toate glumele alea deplasate. Pace? :P

Hypathia a scris:

Ma gandesc ca daca vrei sa impaci pe toata lumea, da, devii schizoid si nu numai.

Cheia problemei tale este asertivitatea, poate s-a mai spus, nu am stat sa citesc toate comentariile. Toti avem asteptari de la ceilalti. Toti au asteptari de la noi: societate, familie, prieteni, partener etc. Trebuie sa satisfaci nevoile tuturor si sa renunti la tine? Nu, bineinteles ca nu. Trebuie sa te gandesti atunci numai la tine si la nevoile tale? Nu, nici asta. Priveste nuantat, nu gandi in alb si negru, totul sau nimic. Gaseste calea de mijloc, nu te risipi.

Se spune ca agorafobicilor le este teama sa iasa in multime pentru ca au asa o slaba identitate, incat se tem ca se vor dilua in multime, ca vor disparea de tot in colectivitate. Nu stiu de ce mi-am amintit de asta.

Eu am vazut un film, Omul din vis, parca se numea, si imi amintesc un o singura vorba din el, a ramas intiparita pe creier: Ce te depaseste, te desfiinteaza ca om. Se referea la partea afectiva, emotionala. Cel mai rau e sa nu intelegi emotiile si afectivitatea celorlalti, nu partea intelectuala, ideile. De aici sunt cazuri in care dupa un esec emotional nu iti poti reveni decat cu mare greutate, si in special tot prin alte legaturi emotionale, reparatorii, pe care le intelegi si nu te mai depasesc afectiv.

Allexandrra a scris:

Probabil ca aveai in minte o postare de-a lui Far_Above, ca el a scris despre asta. E o sursa buna de inspiratie in multe privinte (ma refer la Far_Above).

Athmy, a avut dreptate Scorpionul. Eu te cunosc pe tine mai mult ca sigur. Toata lumea spune despre tine ca esti extrem de infantil, o chestie care se vede si in postarile tale. Mi-e greu sa mi te imaginez in rol de om matur. Scuze pt. toate glumele alea deplasate. Pace? :P

Pace Alexandra, venind din partea ta chestia cu infantilul mi se pare un compliment. Chiar si infantil, macar nu infantil emotional, dar nu stiu care mai ramane :P

Scriu cam infantil, dar asa imi place mie, ma rasfat singura

Ideile nu cred ca sunt infantile, comportamentul da

Imi mai place inca sa copilaresc

Oricum, cred ca m-ai ajutat sa sparg gheata, desi cam tremuram in sinea mea :)

Eu sunt foarte sincera din teama sa nu ma mint pe mine, sa nu cad iar in plasa iluziilor, zic tot ce imi trece prin cap

Nu stiu care au fost intentiile tale, probabil te-am cam scandalizat prin comportamentul meu, dar mie mi-ai facut un bine, am vazut ca mai pot inca stapani situatii dificile, si mi-am reconfirmat stima de sine

Nu iti mai spun ca m-am autoeducat sa fiu asa, ca sa imi redescopar sinele, sa ma plac pe mine, sa imi fiu prieten. Daca tu te placi pe tine si te accepti, nimeni nu te poate atinge, decat in punctele sensibile, nedescoperite bineinteles.

Eu la 22 de ani cand eram in sesiune citeam 1001 de Nopti, iti poti face o idee de ce am comportament copilaresc.

M-am autoeducat sa ma intorc la valorile adevarate in viata, ca sa ii pot face fata in felul meu.

Poate e greu de inteles, dar eu nu caut asta, e mai placut sa ii inteleg eu pe oameni, nu ei pe mine.

Dar putina acceptare din partea lor nu strica.

Tu gandesti cam mult.

Scorpionul_Rosu a scris:

Tu gandesti cam mult.

Asta dovedeste ca sunt o intelectuala

:P

Scorpionul_Rosu a scris:

:P

Ce frumos, multumesc din suflet

Din pacate nu am internet nelimitat si nu pot urmari in intregime pana pe 16

Multumesc :P

PS Toti sunteti psihologi pe aici, m-am prins :)

Athmy a scris:

Ce frumos, multumesc din suflet

Din pacate nu am internet nelimitat si nu pot urmari in intregime pana pe 16

Multumesc :P

PS Toti sunteti psihologi pe aici, m-am prins :soc:

Cu placere :)

Nu sunt psiholog. I'm just a guy.

Here you go, have fun :P