PourMoi a scris:nu trebuie sa il schimbi, doar ca incerci sa iti impui anumite idei ale tale... nu il schimbi pentru ca nu iti place ci pentru ca vrei sa fie diferit.... din pacate nu e bine sa facem asta, dar nu constientizam decat cand e prea tarziu.
oricum uneori schimbarea inseamna dezvoltare... sunt multe de spus aici si depinde de cum are totul loc
Foarte de acord cu tine. Asa apar despartirile alea semnalizate intai cu fraze tip "te-ai schimbat, nu mai esti cum erai la inceput".
Saga.mali a scris:de ce m-as schimba pentru un om?
daca nu ma accepta asa cum sunt... mai bine nu sta langa mine.
Ai si tu dreptate. Dar ce-i drept, cand stai cu un om in casa, tre sa faci unele miiici compromisuri 
Ca sa nu se transforme topicul in chat (nici in vreo discutie care implica felul meu de a fi), putem vorbi un pic de factorii care favorizeaza dependenta emotionala. Un factor cunoscut este lipsa afectivitatii in mediul familial. Exista nevoia de sex, dar femeile o rezolva usor, barbatii la fel de usor, dar mai exista si nevoia impartasirii afectiunii. Nevoia asta e o mica mina de aur pentru industrie, pentru mass-media si pentru artisti. Veti constatat ca "iubirea" e ridicata in slavi peste tot, in cantece ba se hiperbolizeaza ideea de a fi cu cineva, in mod pozitiv, ba se hiperbolizeaza ideea de a nu fi cu cineva, in mod negativ. Societatea se pricepe foarte tare sa frustreze lumea pe tema asta - revistele glossy, emisiunile mondene, diverse sarbatori la care se pune accentul pe fa-i ceva frumos partenerului, in loc sa se puna accentul pe a te bucura de sarbatoare, dar nu in mod egoist. E ca un training pentru a fi slab - o conditionare catre dependenta emotionala.
Anatomic, oamenii implicati intr-o relatie, mai ales daca sunt implicati de putin timp, au o reactie la vederea partenerului similara cu o a lua o doza de heroina. D-aici apare sevrajul de dupa o relatie, sau perioada de doliu, cum se mai numeste. Dupa un anumit timp nivelul diverselor substante chimice din creier revine la normal, persoana reintra in stare de echilibru emotional.
Tot ca o conditionare apar basmele si sfaturile - Fat-Frumos (acu' pe bune, de ce frumos ? si la modul general, in basme eroul si printesa lui sunt portretizati ca fotomodele, eroul trebuie sa rastoarne muntii, eroina trebuie sa fie pasiva, eventual sa fie salvata, ceea ce nu e bine), idei din Bravo/Popcorn/Cosmopolitan/etc. - partenerul trebuie sa fie asa si pe dincolo. In mod bizar in revistele pentru barbati nu se discuta asa ceva, acolo subiectele de genul sunt tratate mai rational, nu se impune un model anume de comportament pentru o potentiala partenera. In ambele insa se impun standarde de frumusete fizica (ceea ce se considera frumos acum - de exemplu in perioada interbelica femeia trebuia sa fie mai durdulie, barbatul nu era necesar sa aiba muschii definiti, sau vreo freza ciudata).