Curajul de a scrie

Cred ca fiecare persoana si-a spus odata si-odata:"As putea sa scriu o carte di toate astea". Primul pas spre a scrie un roman este sa ai despre ce sa scrii. Pentru a-ti veni o idee pentru un roman trebuie sa te inspiri din viata, dintr-o intamplare reala a ta sau a altcuiva. Iar aceasta idee o dezvolti, o "infloresti" cum s-ar zice din propria imaginatie. Imaginatie si intamplari demne de scris intr-un roman au toti. Problema e cum le asezi in pagina. Pentru asta iti trebuie talent. Dar mai este un mic amanunt: trebuie sa ai notiuni de literatura (nu extrem de multe). trebuie sa stii cum sa structurezi romanul, mituri si motive pentru a le introduce si ceva psihologie. Cred ca va intrebati de ce psihologie. pentru a-ti "creiona" bine personajele. Nu sunt toate la fel. Si cum ati spus si voi, mai e nevoie de timp si rabdare.

In fine, cine crede ca indeplineste conditiile acestea..... sa-i dea drumul la scris. :flowers:

Noroc la scris! :)

Cartile le scriem pentru oameni, nu neaparat pentru critici. Printre oameni, vei intalni o varietate de pareri, fiecare cititor cu gusturile lui. Desigur ca si la carti celebre mult laudate de critici citite pentru scoala ati intalnit diferite pareri printre colegi, unii au spus poate, ce porcarie.

Criticii te pot ridica in slavi, dar daca printre oamenii obisnuiti nu intalnesti pe nimeni care sa te inteleaga... atunci e mai greu...

Eliade spunea ca nu conteaza cat publici, ci cat scrii. Sa scrii mult, sa scrii furibund, sa dai din tine totul, sa lasi cuvintele sa "curga" din creier, asa cum iti vin. Si daca nu ti-e frica de tine insuti, de ce ar putea sa iasa la iveala, desigur ca nu e nevoie de curaj spre a scrie....

La publicare e o situatie mai cu nabadai, pentru ca trebuie foarte multa incredere in tine pentru a te expune rauvoitorilor care se gasesc la tot pasul. Dar curajul de a publica are ceva epic in el.... nu e vorba neaparat de 'curaj' in a trimite spre publicare ce ai scris, ci de vointa.

In ziua de azi se publica mult si fara folos. Un norvegian pe care l-am cunoscut spunea ca la el in tara s-a facut un studiu, si s-a constatat ca daca toti norvegienii ar citi din prima clipa a vietii si pana cand mor, tot n-ar reusi sa acopere toate textele publicate in Norvegia.

Cred ca daca s-ar publica 0,1% din volumul de scrieri din prezent, tot ar fi prea mult pentru necesarul unei societati sanatoase. Cartile de azi sunt facute mai mult ca sa fie depozitate, nu ca sa fie citite. Sa mai aiba nu-stiu-ce profesor universitar o lucrare la activ...

Asa ca eu zic ca-ti trebuie curaj sa te abtii sa publici ceva ce nu este de valoare reala. Ca altfel sunt pline librariile de romane de duzina...

paianjenul cu cruce a scris:

In ziua de azi se publica mult si fara folos. Un norvegian pe care l-am cunoscut spunea ca la el in tara s-a facut un studiu, si s-a constatat ca daca toti norvegienii ar citi din prima clipa a vietii si pana cand mor, tot n-ar reusi sa acopere toate textele publicate in Norvegia.

Cred ca daca s-ar publica 0,1% din volumul de scrieri din prezent, tot ar fi prea mult pentru necesarul unei societati sanatoase. Cartile de azi sunt facute mai mult ca sa fie depozitate, nu ca sa fie citite. Sa mai aiba nu-stiu-ce profesor universitar o lucrare la activ...

Asa ca eu zic ca-ti trebuie curaj sa te abtii sa publici ceva ce nu este de valoare reala. Ca altfel sunt pline librariile de romane de duzina...

Maculatura se scrie multa si se plagiaza enorm. Ddin pacate din dorinta de preamarire multi cind ajung sa ocupe ceva functii cu greutate incep sa se manifeste spre a-si satisface dorinta de " implinire spirituala" scotind in general tiraje mici, care apar in cantitatile minime in librarii, expediaza cele 10 buc. pt . ISBN, si apoi LE IMPART LA CONOSCUTI PENTRU A SE LAUDA. Nu-i intereseaza pe ei sa cultive pe altii...deci "EU-EU-EU EU-EU-EU..(SI CE VALOROS SINT)..SI IARASI EU..."

tass a scris:

Pt. a scrie este nevoie de imaginatie, de talent, de experienta (in a le vietii de asemenea), de o buna stapinire a limbii. Dar de CURAJ, e nevoie?

De pe la 18 ani tot am cochetat cu scrisul.Majoritatea generatiei mele s-a remarcat in acest domeniu.

Am ramas prieten cu toti,stii de ce?Pentru ca la momentul respectiv,toti mi-au spus-o cu tarie:''N-ai nici un pic de talent!''Am inghitit in sec si am devenit un cititor asiduu si mai recent,postez din placere.S-auzim de bine!(vorba cuiva!)

Nu !Daca scrii bine nu e nevoie de curaj .

Asa cum m-am apucat sa imi scriu eu amintirile de cand eram de 3 ani ca sa vad ce m-a marcat de nu sunt si eu o din aia multiorgasmica ...e nevoie de curaj.

de scris nu ai nevoie de curaj

dar pana la notorietate...........f.f.greu, indiferent de genul literar si talent

stiu ce spun

cunosc un caz: omu plin de talent, toti care l-au citit il incurajeaza sa publice, toti il lauda ...

el raspunde: ce scriu este mult prea personal si daca fac asta cunoscut ma voi simti golit ... cred ca trebuie sa ai si curajul de a te expune

olivdor a scris:

cunosc un caz: omu plin de talent, toti care l-au citit il incurajeaza sa publice, toti il lauda ...

el raspunde: ce scriu este mult prea personal si daca fac asta cunoscut ma voi simti golit ... cred ca trebuie sa ai si curajul de a te expune

habar nu am de altii ...dar eu aveam o mare placere in a face asta .