Nu sunt pregatit/a pentru casatorie

ce s-ar intampla in concubinajul asta daca s-ar isca un conflict,un prematur "divort"?

DidaJames a scris:

exact, exact pe tema asta am polemizat mult saptamana trecuta cu cativa colegi.

eu una as pune problema altfel, de la cap spre coada, nu invers: care e sursa, radacina gandirii, a principiului de casnicie/ relatie de lunga durata cu orice pret?

daca n-ar exista obsesia asta absurda, absolut stupida, despre casnicie si longevitatea ei, n-ar exista nici efectele.

eu una am vazut persoane complet nefericite, traumatizate ntr-o casnicie mentinuta artificial si persoane foarte realizate, chiar cu cate doo divorturi la activ.

in lumea civilizata a expirat demult conceptul de casnicie, familie etc. si o duc foarte bine.

Pentru ca femeile asa sunt create, sa construiasca cuib si sa spere la longevitatea lui. In definitiv vrei sa stii ca investitia va da roade, nu ca investesti cu anii, iar relatia nu tine si iar o iei de la inceput.

Aiurea. Si cei care traiesc in concubinaj se despart, dar n-are cine sa le inregistreze divorturile.

Oamenii se iau si se despart, indiferent daca isi declara sau nu oficial asta.

De ce mai mult ca altadata ? Pentru ca ne credem prea buni, nimeni nu-i suficient de bun pt noi.

E o supraestimare a ego-ului si o subestimare a parteneriatului si a nevoilor sufletesti.

Saga.mali a scris:

nu mi-e frica de casatorie, mi-e efectiv sila.

atata prejudecata s-atata falsitate in aceasta saaaaaaacra institutie n-am sa mai vaz nicicand. :flowers:

Sila sau frica ar trebui sa existe si fata de relatie, daca asta se simte fata de casatorie.

Este falsitate sa iti iei un angajament si sa vrei sa faci lucrurile sa mearga in respectiva casatorie astfel incat sa fie bine pentru toti si sa asiguri un mediu corespunzator copiilor?

E la fel de greu cu a educa un copil, insa important e sa vrei sa faci lucrurile sa mearga mai bine si (cel putin) sa vrei sa-l intelegi pe celalalt si sa-l iubesti cu defecte si calitati. Rezultatele nu sunt poate imediate, dar se vad in timp.

flori de camp a scris:

Sila sau frica ar trebui sa existe si fata de relatie, daca asta se simte fata de casatorie.

Este falsitate sa iti iei un angajament si sa vrei sa faci lucrurile sa mearga in respectiva casatorie astfel incat sa fie bine pentru toti si sa asiguri un mediu corespunzator copiilor?

E la fel de greu cu a educa un copil, insa important e sa vrei sa faci lucrurile sa mearga mai bine si (cel putin) sa vrei sa-l intelegi pe celalalt si sa-l iubesti cu defecte si calitati. Rezultatele nu sunt poate imediate, dar se vad in timp.

Foarte frumos si sanatos gandit! :flowers:

Daca ar gandi toti asa, societatea ar mai avea o sansa...

Tocmai aia e, ca nu gindesc.

Gindesc doar ce le iese la "afacerea"asta. Cu ce se aleg in plus ?

Eu nu inteleg de ce se grabeste lumea sa se casatoreasca , doar ca "sa intre in randul lumii " .

Poate ca odata cu schimbarea codului civil , o sa fie mai multa libertate iar casatoria nu o sa mai reprezinte o constrangere morala si financiara .

Io nu inteleg de ce se simte lumea constrinsa de societate , legi , sa se casatoreasca ??

Chiar nu va obliga nimeni, nu va ia nimeni bani pt asta, nu va arata cu degetul...

Contringerea va exista intotdeauna si nu vine dinafara, vine din interiorul nostru.

Suntem fiinte sociale, nu putem haladui la infinit, avem nevoie de un partener stabil de la o virsta si mai ales...biologic nu putem alege sa nu ne grabim inca vreo 20 de ani fata de generatiile anterioare.

Casatoria inseamna dorinta de a intemeia o familie , de a avea copii. Nu numai legiferearea legaturii cu partenerul.

Ori copii, nu poti face la orice virsta si nu e indicat.

YasmiSL a scris:

Tocmai aia e, ca nu gindesc.

Gindesc doar ce le iese la "afacerea"asta. Cu ce se aleg in plus ?

Dar gandesc aia/alea care fac copii "din flori" si apoi ii arunca la tomberon? :rot:

YasmiSL a scris:

Chiar nu va obliga nimeni, nu va ia nimeni bani pt asta, nu va arata cu degetul...

mamele, bunicile, matusile, vecinele ce au de facut?