Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

Si uite asa, Lupini ai ajuns la pag 75. Felicitari pentru perseverenta ta! />

ps: AS fi curios cati de pe forum citesc cele postate aici...

Eli-capsula, noua invenţie N.A.S.A. ce va avea rol de curier spaţial

Anii 1960, 1970 au fost cu siguranţă anii de glorie ai capsulelor spaţiale. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă spun că tehonlogia ar putea să reducă aceste vehicule în atenţia noastră.

Cercetătorii N.A.S.A. de la Centrul Spaţial Kennedy, din Florida, testează un sistem cu rotor care le-ar putea permite capsulelor spaţiale să zboare precum elicopterele. Sistemul a fost propus, pentru prima dată, pe vremea lui Apollo, dar ideea a fost abandonată în favoarea sistemelor mai ieftine precum paraşuta. Dezavantajul paraşutei este că aceasta necesită o aterizare pe apă, motiv pentru care, în prezent, N.A.S.A. caută alte soluţii care să asigure transportul capsulelor.

O eli-capsulă ar putea ateriza cu uşurinţă pe aproape orice fel de relief, permiţându-le astronauţilor să aleagă locul în care vor să ajungă.

Totuşi, capsula de acest gen nu va fi alimentată de motoare. Oamenii de ştiinţă caută o soluţie prin care să activeze elicele fără a folosi energie din capsulă, ci puterea vântului.

"Acum o sută de ani existau camete de luat vederi, telefoane şi dispozitive wireless de transmitere a informaţiei, precum codul Morse, dar toate aceste tehnologii funcţionau separat. Acum, telefonul este capabil să îndeplinească toate aceste funcţii. În acelaşi mod vrem şi noi să contopim tehnologia utilizată de elice, cu cea utilizată de capsulă, astfel încât să formăm un singur sistem", a explicat inginerul Les Boatright, de la Centrul Kennedy.

În prezent, proiectul se află în stadiul incipient, motiv pentru care va trebui să aşteptăm câţiva ani până îl vom vedea implementat. Într-o primă fază, el va fi testat prin eliberarea eli-capsulei de la altitudini mici, ulterior putând fi folosită pentru trimiterea probelor ştiinţifice fragile, de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale.

Surse: descopera.ro, gizmag

Televizoare şi smartphone-uri mai performante, datorită licuricilor

Organele luminoase ale licuricilor au inspirat realizarea unor LED-uri mai eficiente, iar potenţialul acestei invenţii se extinde şi

Cel mai vechi oraş preistoric, descoperit în apropiere de România

Arheologii din Bulgaria susţin că au descoperit cel mai vechi oraş preistoric din Europa.

Specialiştii susţin că aşezarea fortificată, din apropierea oraşului modern Provadia, a servit drept un important centru în producţia de sare. Descoperirea din nord-estul Bulgariei ar putea avea legătură cu tezaurul descoperit de arheologi acum 40 de ani. Dovezile indică faptul că aşezarea găzduia aproximativ 350 de oameni şi datează din perioada 4700 - 4200 î.d.Hr. Prin urmare, ea a existat că aproape 1.500 de ani înaintea civilizaţiei greceşti.

Locuitorii se ocupau cu fierberea apei provenite dintr-un izvor local, cu scopul de a crea blocuri de sare, importante obiecte de comerţ care ajutau la conservarea cărnii. În acea perioadă, sarea era un articol de comerţ foarte valoros, lucru care ar explica de ce aşezarea era înconjurată de ziduri mari de apărare.

De asemenea, excavările, care au început în anul 2005, au scos la iveală existenţa caselor cu două etaje, o serie de adâncituri în pământ unde se realizau ritualuri şi părţi ale unei porţi şi ale unui bastion.

"Nu este vorba de un oraş precum cele din Grecia sau Roma, sau despre aşezări medievale ci despre o aşezare din al cincilea mileniu î.d.Hr." a declarat arheologul Vasil Nikolov.

"Zidurile uriaşe ce înconjoară aşezarea şi care au fost construite din blocuri de piatră constituie o structură unică, una pe care nu am mai întâlnit-o la niciun alt sit arheologic din sud-estul Europei", a adăugat Krum Bachvarov.

Situri similare din Tuzla (Bosnia) şi Turda (România) demonstrează că în Munţii Carpaţi şi Balcani au existat o serie de civilizaţii care prelucrau cuprul şi aurul.

Surse: descopera.ro, BBC News

O companie din S.U.A. va folosi un vulcan pentru a produce energie electrică

Proiectul "Newberry Enhanced Geothermal Systems", ce are ca scop producerea energiei electrice cu ajutorul unui vulcan, a obţinut aprobarea tuturor autorităţilor locale şi federale din S.U.A. În cadrul proiectului, experţii urmează să creeze un nou rezervor geotermal în statul Oregon. Acest rezervor va fi săpat la 2,7 kilometri adâncime, urmând să fie situat la 5,4 kilometri de centrul vulcanului Newberry, unde roca atinge temperaturi de 300 de grade Celsius.

Vulcanul Newberry este unul dintre cei mai mari vulcani din S.U.A., fiind totodată unul dintre cei mai recenţi. Acest vulcan a erupt ultima oară acum 1.300 de ani şi este format din peste 400 de "guri" de evacuare ce formează o structură cunoscută sub numele de "vulcan scut". Noul rezervor geotermal urmează să fie creat într-o zonă cu temerpaturi înalte, în partea de nord-vest a vulcanului.

Proiectul Newberry EGS este finanţat de Departamentul de Energie al Statelor Unite, în cadrul unui program de dezvoltare a tehnologiilor geotermale. Proiectul a obţinut o bursă de 20 de milioane de dolari de la guvernul american, o sumă egală fiind contribuită de companiile AltaRock Energy şi Davenport Newberry.

Scopul proiectului este de a produce electricitate prin extragerea de energie din căldura Pământului. Pentru a reuşi acest lucru, membrii proiectului vor produce o serie de fracturi în roca impermeabilă, urmând a pompa apă în aceste fracturi. Apa va reveni la suprafaţă, urmând să fie sursa de energie pentru centrala electrică geotermală.

Experţii afirmă că tehnologia EGS reprezintă viitorul energiei geotermale, această sursă de curent electric fiind regenerabilă şi "prietenoasă" cu natura.

Surse: descopera.ro, gizmag

Cum va arăta viaţa pe Terra, în perioada în care existenţa sistemului solar se va apropia de sfârşit ?

Pe Pământ, viaţa va mai exista aproximativ 2,8 miliarde de ani, înainte ca Soarele să se transforme într-un gigant roşu şi să moară. Totuşi, înainte de acest eveniment, cu aproape un miliard de ani, singurele organisme în viaţă vor fi cele unicelulare care vor locui în bazine izolate de apă caldă şi sărată.

În ciuda acestui scenariu sumbru, există totuşi şi o veste bună. Modelul computerizat care a prezis acest eveniment, arată şi că, în viitor, oferta planetelor care gravitează în jurul altor stele şi care vor putea susţine viaţă, va fi mai variată decât în prezent. Concluziile au reieşit în urma unor simulări computerizate realizate de oamenii de ştiinţă din Marea Britanie pe baza informaţiilor pe care le avem despre evoluţia Soarelui, a Terrei şi a întregului Univers.

Mai mult, Jack O'Malley-James şi colegii săi de la Universitatea St. Andrews, au analizat şi posibilitatea ca viaţa să se poată dezvolta în habitate extreme. Pentru că stelele asemănătoare Soarelui pot fi foarte diferite între ele, oamenii de ştiinţă au încercat să explice cum ar putea supravieţui viaţa în apropierea acestor corpuri.

Cercetarea a demonstrat că odată cu îmbătrânirea Soarelui, viaţa complexă dispare. Pe măsură ce temperaturile cresc, plantele, mamiferele, peştii şi în cele din urmă nevertebratele dispar. Oceanele se vor evapora şi doar mici suprafeţe din peşteri sau zone muntoase înalte vor fie acoperite de apă foarte sărată. Aşa se face că, aici se vor adăposti microbi, singurele organisme care vor putea supravieţui în astfel de condiţii şi deci care vor stăpâni Pământul în ultimii săi ani ce vor mai susţine viaţă.

Pe baza aceluiaşi model simulat, oamenii de ştiinţă au observat că pe orice altă planetă capabilă să susţină viaţa, în primele 3 miliarde de ani, singurele organisme existente ar fi cele unicelulare, urmând ca formele de viaţă complexe să se dezvolte treptat, având o existenţă mult mai scurtă.

Surse: descopera.ro, NewScientist

Banuiesc ca la polii planetei nu s-au gandit prea mult, in Antarctica sunt -60 C, asa ca ar fi numai potrivita in acest caz.

In plus soarta soarelui este incerta, unii spun ca se va dilata, altii ca se va dilata pana la orbita lui Marte, altii ca isi va pierde invelisul exterior, altii ca se va stinge transformandu-se intr-o pitica alba sau intr-o stea neluminoasa.

Viata pe Pamant este amenintata mai degraba de asteroizi, oscilatia pe orbita asemenea lui Marte sau efectul de sera similar celui venusian, lucruri ce se produc de pe o zi pe alta.

Cel mai mare meteorit găsit vreodată în Europa de Est oferă indicii despre nucleul Pământului

Cel mai mare meteorit descoperit vreodată în Europa de Est a fost găsit de doi geologi polonezi. Cei doi speră ca descoperirea lor să ofere noi indicii despre compoziţia nucleului intern al Pământului.

"Ştim că nucleul Terrei este compus din fier, dar nu îl putem studia. Acum dispunem de un oaspete venit din spaţiu ce prezintă o structură similară şi pe care îl putem studia", a declarat Andrzej Muszynski reporterilor din Poznan, oraşul din vestul Poloniei unde a fost dezvăluit meteoritul.

"Această descoperire ne va permite să ne îmbunătăţim cunoştinţele referitoare la originile universului", a declarat geologul.

"Vânători de meteoriţi" au descoperit meteoritul de fier luna trecută, acesta fiind îngropat la doi metri sub pământ la nord de Poznan, în "Rezervaţia de meteoriţi Morasko".

Meteoritul măsoară 60 de centimetri în punctul cel mai lat şi cântăreşte 300 de kilograme. Pentru a găsi acest specimen, specialiştii au folosit un dispozitiv ce identifica anomaliile electromagnetice de la suprafaţa Pământului.

"Este vorba despre cel mai mare meteorit descoperit până acum în această parte a Europei", a declarat profesorul Wojciech Stankowski.

Geologii de la Universitatea Adam Mickiewicz din Poznan, au studiat meteoritul, ajungând la concluzia că acesta s-a prăbuşit pe Terra acum circa 5.000 de ani. Meteoritul este compus în mare parte din fier, prezentând şi urme de nichel.

"Ne-am simţit precum cei ce descoperă aur, eram încântaţi. Nici nu ne-am mai oprit să mâncăm, pur şi simplu am continuat să săpăm", a relatat Muszynski momentul descoperirii.

"Rezervaţia de meteoriţi Morasko", aflată la nord de Poznan, prezintă şapte cratere. Cel mai mare măsoară aproximativ 100 de metri în diametru şi 11 metri în adâncime. Oamenii de ştiinţă cred că aceste cratere au fost formate acum aproximativ 5.000 de ani, atunci când mai mulţi meteoriţi s-au prăbuşit pe Terra. În total, în această regiune au fost descoperiţi mulţi meteoriţi de mici dimensiuni, care cântăresc în total 1.500 de kilograme. De aceea, cercetătorii plănuiesc să extindă căutările în zonă.

Surse: descopera.ro, COSMOSMAGAZINE

Viaţa extraterestră ar fi posibilă doar în sistemele solare care deţin centuri de asteroizi

Centurile de asteroizi similare cu cea dintre Marte şi Jupiter ar putea fi extrem de rare dincolo de sistemul nostru solar, ceea ce înseamnă că viaţa extraterestră complexă ar putea fi şi ea foarte rară, susţin noi cercetări.

Mai puţin de 9% dintre sistemele solare cunoscute până acum ar putea avea centuri de asteroizi similare cu cea din sistemul nostru solar, au descoperit oamenii de ştiinţă. Totuşi, astfel de centuri ar fi putut ajuta la evoluţia vieţii, prin asigurarea unor resurse necesare ei precum apa sau substanţele chimice complexe.

Majoritatea oamenilor cred că asteroizii nu pot fi altceva decât o ameninţare asupra vieţii. Cu toate acestea, este foarte posibil ca impacturile dintre asteroizi şi Pământ să fi asigurat evoluţia vieţii.

De exemplu, rocile spaţiale şi cometele ar fi putut aduce apa pe Pământ, în timp ce impacturile ocazionale ar fi avut rolul de a ajuta la accelerarea ratei evoluţiei biologice prin perturbarea status quo-ul şi crearea unor noi nişe. Prin urmare, o centură de asteroizi ar putea reprezenta cheia care a deschis calea unei evoluţii a formelor de viaţă complexă.

Centura de asteroizi din sistemul nostru solar s-a format din cauza puterii gravitaţionale a lui Jupiter care a împiedicat aceste roci să se adune pentru a forma o altă planetă. Mai mult, centura are aspectul actual tocmai pentru că Jupiter s-a deplasat exact atât cât a fost nevoie, într-o anumită perioadă.

"Pentru a avea asemenea condiţii ideale este nevoie de o planetă gigantică precum Jupiter care să se afle chiar în afara centurii şi care să fi migrat un pic, dar nu chiar prin centură. Dacă o planetă aşa mare ca Jupiter ar migra prin centură, ar arunca asteroizii în toate direcţiile. Pe de altă parte, dacă Jupier nu ar fi migrat, centura ar fi prea masivă, ceea ce tot nu ar fi fost bine deoarece ar exista atât de multe bombardamente produse de asteroizi, încât viaţa nu ar fi putut rezista", a explicat co-autorul studiului Mario Livio.

Centura de asteroizi este localizată în apropierea de "linia îngheţului", punctul dincolo de care este suficient de frig pentru ca substanţele volatile precum apa îngheţată să rămână intactă. Prin urmare, cercetătorii au presupus să ar fi probabil ca centurile din alte sisteme solar să se formeze tot în apropierea liniilor de îngheţ. Folosind modele computerizate, specialiştii au calculat locul în care liniile de îngheţ ar trebui să fie localizate în alte sisteme. Ulterior, calculele lor au fost confirmate utilizând observaţii N.A.S.A.

Cercetări amănunţite au subliniat că doar 4 procente dintre cele 520 de planete gigant din alte sisteme solar, care au un rol similar cu al lui Jupiter, se află în afara liniei de îngheţ. Prin urmare, cercetarea a demonstrat că aceste planete au migrat prea mult, lucru care nu a permis crearea unei centuri de asteroizi similare cu cea din sistemul nostru solar.

Surse: descopera.ro, LIVESCIENCE

Premieră mondială: omul cu picior bionic, "controlat cu mintea", cucereşte cea mai