Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

Care este mai mare: numărul stelelor de pe cer sau numărul boabelor de nisip de pe Pământ ?

Oamenii de ştiinţă au găsit un posibil răspuns la una dintre cele mai des întâlnite întrebări, una pe care şi-au pus-o majoritatea oamenilor care au stat pe plajă într-o noapte înstelată: Oare ce este mai mare: numărul stelelor de pe cer sau numărul boabelor de nisip de pe Pământ ?

Evident, stelele şi boabele de nisip nu pot fi numărate, dar spre norocul nostru ele pot fi estimate. În cartea sa, numită Spectrums, autorul David Blatner vorbeşte despre un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Hawaii care au încercat să calculeze numărul boabelor de nisip.

Specialiştii au estimat mărimea medie a unui bob de nisip, au calculat apoi câte boabe de nisip încap într-o linguriţă şi apoi au înmulţit acest rezultat cu toate plajele şi deşerturile din lume. Astfel, a rezultat că în mare, Pământul are 7,5 x 10¹⁸ boabe de nisip, adică 7 cvintilioane, 500 cvadrilioane (7.500 000 000 000 000 000).

În ceea ce priveşte stelele, mulţumită lui Hubble, în 2003 a fost realizat un raport care estima numărul lor la 7 mii de milioane, de milioane, de milioane de stele, adică 7 x 10²¹, sau 7.000 000 000 000 000 000 000. Prin urmare, comparaţia arată că boabele de nisip de pe Terra nu sunt nici pe departe la fel de multe ca stelele.

În acest context, înseamnă că stelele deţin recordul ? Răspunsul vine tot de la Blatner care spune că deşi numărul stelelor din univers este năucitor de mare, el poate fi egalat de numărul moleculelor cuprinse în doar 10 picături de apă.

Sursa: descopera.ro, n pr

Stelele ar putea fi numarate cu ajutorul unui computer conectat la telescop. Vorbesc de stelele din universul cunoscut, vizibil cu tehnica actuala.

Nou record: un robot aleargă mai repede decât cel mai rapid om din lume, Usain Bolt

La numai o jumătate de an de la doborârea unui record de viteză - în luna Martie a acestui an - cel mai rapid robot alergător, Cheetah, a reuşit o nouă performanţă: a alergat cu o viteză mai mare decît cea atinsă de cel mai rapid alergător uman al lumii, multiplul campion mondial şi olimpic Usain Bolt.

În Martie, Cheetah, robotul patruped creat de specialiştii celebrului laborator Boston Dynamics, a izbutit să atingă în alergare viteza de 29 km/h, impresionantă pentru un robot care încearcă să imite extrem de complexa locomoţie a mamiferelor, dar mult în urma vitezei de care e capabil un om cu adevărat iute de picior, cum este jamaicanul Usain Bolt. Viteza maximă pe care a înregistrat-o acesta este de 44,72 km/h.

Dar cercetătorii de la Boston Dynamics s-au ambiţionat să-şi perfecţioneze robotul astfel încât să atingă sau să întreacă performanţa lui Bolt.

Şi, după o serie de ajustări, Cheetah este acum capabil să alerge 45,5 km/h - mai rapid, aşadar, decât recordmanul lumii.

Cercetătorii, care dezvoltă acest proiect înpreună cu agenţia americană pentru proiecte avansate în domeniul apărării (D.A.R.P.A. - Defense Advanced Research Projects Agency), au reuşit să amelioreze performanţele robotului prin îmbunătăţirea instrucţiunilor prin care computerul controlează spatele şi picioarele "ghepardului" robotic. Designul flexibil al acestor componenete este cheia uimitoarelor performaţe ale robotului alergător.

Pentru moment, Cheetah este folosit doar în experimente de laborator, deoarece are câteva caracteristici care îi limitează utilizarea în exterior: depinde de o sursă externă, non-portabilă, de curent electric şi este legat de un cablu care îl ajută să-şi menţină poziţia.

Dar echipa Boston Dymaics plănuieşte ca anul viitor să înceapă să testeze afară o versiune fără cablu de susţinere, numită WildCat.

Cheetah este unul dintre roboţii cu design inspirat din morfologia animală, în care DARPA a investit în speranţa de a obţine un "ajutor" robotizat capabil să mărşăluiască alături de soldaţi şi să execute diferite sarcini specifice împreună cu aceştia.

Sursa: descopera.ro, LIVESCIENCE

Universurile sint mai multe decit boabele de nisip si stelele de pe cer.

MASINA CARE MERGE PE LEMN

Scris de Daniel Ionascu, pe 18. 10. 2010, acum 1 an, 11 luni

Precer Group din Suedia a inventat un nou tip de vehicul care sa ruleze pe energie alternativa: o combinatie intre o masina si un ATV, care functioneaza pe peleti de lemn.

Desigur, peletii de lemn sunt facuti din copaci, dar la fel de bine pot fi realizati din rumegusul ramas de la fabricile de mobila sau chiar din culturi energetice.

Masina se cheama Bioracer si are un motor electric ce dezvolta 16 cai putere care este purtat de un intreg pachet de baterii ce dezvolta intre 24 si 90 de volti si 100 – 400 amperi. Cantareste 450 de kilograme si transmisie pe doua sau patru roti. Bateriile singure o propulseaza timp de 3 ore non-stop si mai are si un motor Stiling ce are nevoie de 1,5 – 3 kilograme de peleti de lemn pentru fiecare 16 kilometri parcursi.

Sursa: Ubergizmo

Sursa foto: Inventorspot.com

http://renne.ro/economie/masina-care-merge-pe-lemn/234

Gaz de lemn este o sinteză de combustibil, care poate fi folosit ca un combustibil pentru cuptoare, sobe și vehicule în loc de benzină , motorină sau alți combustibili. În timpul procesului de producție de biomasă sau alte materiale cu conținut de carbon sunt gazificate în cadrul mediului de oxigen-limitat de un generator de gaz de lemn pentru a produce hidrogen și monoxid de carbon . Aceste gaze pot fi apoi ars ca un combustibil într-un mediu bogat în oxigen pentru a produce dioxid de carbon , apă și căldură. În unele gasifiers acest proces este precedat de piroliză , în cazul în care biomasa sau cărbunele este primul convertit la char , eliberând metan și gudron bogate în hidrocarburi aromatice policiclice .

Istorie

Gazeificare lemn a fost construită de către aparent Bischof în 1839. Primul vehicul alimentat cu gaz din lemn a fost construit de Thomas Hugh Parker în 1901. [1] În jurul anului 1900, multe orașe livrat gaz de sinteză (central produsă, de obicei, de la cărbune ), la locuințe. gaze naturale au început să fie utilizate doar în 1930.

Vehicule cu gaz de lemn au fost utilizate în timpul al doilea război mondial , ca urmare a raționalizarea de combustibili fosili. Numai în Germania, aproximativ 500.000 de " gaz de producători ", vehiculele au fost în uz la sfârșitul războiului. Camioane, autobuze, tractoare, motociclete, nave și trenuri au fost echipate cu o unitate de gazeificare lemn. În 1942 (când gazul de lemn care nu au atins încă apogeul popularității sale), au existat aproximativ 73,000 de vehicule de gaze din lemn din Suedia, [2], 65.000 în Franța, 10.000 în Danemarca, și aproape 8.000 în Elveția. În 1944, Finlanda a avut 43000 "woodmobiles", din care 30000 au fost autobuze și camioane, 7.000 de vehicule private, 4.000 de tractoare și 600 de bărci. [3]

Gasifiers lemn sunt încă fabricate în China și Rusia, pentru automobile și ca generatoare de energie pentru aplicații industriale. Camioane post-echipate cu gasifiers din lemn sunt utilizate în Coreea de Nord în zonele rurale, în special pe drumurile de coasta de est.

Forajele sub ocean au atins o adâncime record

Nava ştiinţifică de foraj Chikyu, aparţinând Japoniei, a stabilit un nou record mondial, reuşind să sape şi să extragă mostre de roci de la o adâncime de 2.200 metri sub planşeul oceanic.

Evenimentul s-a petrecut în peninsula Shimokita, din nord-vestul Oceanului Pacific. Organizatorul expediţiei ştiinţifice a navei Chikyu este JAMSTEC (Japan Agency for Marine-Earth Science and Technology).

Recordul a fost atins în cursul unui program internaţional de cercetări marine, Integrated Ocean Drilling Program (IODP), care are ca scop studiul zonelor aflate la mari adâncimi sub fundul mării.

Recordul precedent (2.111 m) fusese atins în zona riftului Costa Rica.

Chikyu este o navă extrem de performantă, echipată pentru a fora la adâncimi de 10.000 de metri sub ocean. A fost proiectată pentru a ajunge în zone aflate la mari adâncimi sub scoarţa planetei, precum mantaua terestră şi zonele seismogene ale plăcilor tectonice (unde iau naştere mişcările care se resimt la suprafaţă sub forma cutremurelor).

Studiul acestor regiuni va oferi informaţii noi şi extrem de importante despre formarea Pământului, despre resurse le existente acolo (utilajele de forare de pe Chikyu au prelevat probe din zăcăminte de cărbuni de mare adâncime, care urmează să fie analizate în laborator), despre diferite fenomen geodinamice precum vulcanismul şi seismele, ca şi despre ecosistemele microbiene care există sub planşeul marin.

Sursa: descopera.ro, ScienceDaily

Astronomii au descoperit una dintre cele mai misterioase stele super-magnetice

Cea mai magnetică stea masivă descoperită vreodată atrage particule

Felix Baumgartner a sărit de la graniţa cu spaţiul cosmic, doborând recorduri şi capturând imagini unice

Austriacul Felix Baumgartner a intrat în cărţile de istorie aseară, devenind primul om care a sărit din stratosferă şi depăşit viteza sunetului fără ajutorul vreunui vehicul. Viteza maximă atinsă de Baumgartner în timpul căderii libere a fost de 1342,8 km/h (Mach 1,24), un nou record mondial.

Felix Baumgartner a urcat cu ajutorul unui balon cu heliu până la altitudinea de 39.045 de metri, sărind spre Terra la fix 65 de ani de la momentul în care Chuck Yeager a devenit primul om ce a depăşit bariera vitezei sunetului. Pe lângă recordul de viteză stabilit de Baumgartner, austriacul a doborât alte două: căderea liberă de la cea mai mare altitudine şi cea mai mare altitudine atinsă de un om cu ajutorul unui balon. Felix nu a reuşit să cucerească cel de-al patrulea record ţintit - cea mai lungă perioadă petrecută în cădere liberă - acesta fiind în continuare deţinut de Colonelul Joe Kittinger, mentorul proiectului Red Bull Stratos.

Saltul curajos al lui Baumgartner a fost urmărit în direct pe internet şi cu ajutorul televizoarelor de milioane de oameni din întreaga lume. Austriacul a dat emoţii telespectatorilor în timpul căderii libere, când corpul său a început să se rotească cu viteză, însă paraşutistul şi-a revenit rapid, deschizându-şi paraşuta după 4 minute şi 20 de secunde de picaj. La scurt timp după, austriacul a aterizat cu succes în deşertul New Mexico, în uralele echipajului care l-a coordonat.

"A fost o experienţă incredibilă astăzi, aşa cum a fost întregul proiect", a declarat Baumgartner după salt. "Mai întâi am avut parte de o lansare minunată, dar apoi am avut câteva probleme cu alimentarea cu curent a vizierei. Saltul a fost perfect, dar apoi am început să mă rotesc încet. Am crezut că mă voi roti de câteva ori şi apoi voi reveni la normal, dar rotirile s-au accelerat, iar la un momentat senzaţia era cruntă. Chiar am crezut timp de câteva secunde că-mi voi pierde cunoştinţa. Nu am simţit un boom sonic atunci când am depăşit bariera sunetului, pentru că eram foarte concentrat să mă stabilizez. A fost mult mai greu decât m-am aşteptat să fie", a mai spus austriacul.

Baumgartner s-a pregătit alături de echipa sa timp de 5 ani pentru această misiune, ce va duce la o mai bună înţelegere a modului în care corpul uman rezistă la condiţiile extreme ce se găsesc la graniţa cu spaţiul cosmic.

Sursa: descopera.ro

A fost descoperit cel mai strălucitor fruct din lume

În savana africană, cercetătorii au găsit cel mai strălucitor fruct din lume. Micile "mărgele" se găsesc în vârful unei plante cu o înălţime de aproximativ 50 de centimetri, pe care oamenii din Africa o folosesc pentru decorare.

Celulele fructului reflectă culori diferite redând un aspect pointilist asemănător cu cel redat în tablourile impresioniste de la sfârşitul secolului al 19-lea. Deşi cu ochiul liber fructul poate părea albastru, coaja sa iridescentă (care îşi schimbă culorile) nu conţine pigment albastru. Culoarea sa intensă este redată de interacţiunea dintre lumină şi fibre mici de celuloză aşezate stratificat sub forma unei spirale de-a lungul pereţilor celulari ai cojii ce acopera fructul. Distanţa dintre aceste straturi variază uşor de la celulă la celulă, modificând culoarea reflectată de la fiecare punct şi dându-i fructului un aspect strălucitor.

Dr. Silvia Vignolini a explicat că lumina din fiecare celulă a fructului se reflectă fie spre dreapta, fie spre stânga, aceasta trăsătură fiind foarte neobişnuită pentru un singur ţesut. Cercetătorii care au studiat fructul spun că funcţiile de colorare ale sale sunt create ca o strategie de atragere a animalelor. Planta, numită Pollia condensata, imită fructele gustoase şi albastre ale vecinei ei Psychotria peduncularis. Pollia tentează păsările promiţându-le o masă gustoasă, dar de fapt, în realitate, zburătoarele se aleg doar cu nişte seminţe pe care le transportă. Pe de altă parte, de multe ori, animalele aleg să îşi decoreze cuiburile cu aceste fructe sau să le utilizeze în ritualuri de curtare.

Multe animale folosesc astfel de structuri pentru a produce o anumită culoare. Acesta este motivul pentru care, la fel ca fructele de Pollia, aripile multor fluturi şi penajul multor păsări reuşesc să arate uimitor deşi au fost conservate pentru mult timp în muzee.

Sursa: descopera.ro, DISCOVERMAGAZINE

Astronomii au descoperit o planetă de dimensiunile Terrei în cel mai apropiat sistem solar

Astronomii europeni au anunţat descoperirea unei planete de dimensiunile Terrei ce orbitează sistemul solar Alpha Centauri, cel mai apropiat "vecin" stelar al planetei noastre.

Planeta a fost descoperită prin analizarea fluctuaţiilor observate în cadrul sistemului solar cu ajutorul telescoapelor de la observatorul La Silla, din Chile

Din nefericire, planeta este foarte apropiată de steaua sa, ceea ce sugerează că este vorba despre o planetă solidă cu o suprafaţă prea fierbinte pentru a putea găzdui forme de viaţă. Cu toate acestea, cercetătorii speră că acest sistem solar să cuprindă alte planete.

"Aceasta este prima planetă cu o masă asemănătoare cu cea a planetei Pământ descoperită în apropiere de o stea asemănătoare Soarelui", a explicat cercetătorul Stéphane Udry de la Observatorul din Geneva. "Orbita planetei este prea apropiată de stea pentru a găzdui formele de viaţă cunoscute nouă, însă este posibil să existe mai multe planete în acest sistem solar", a adăugat astronomul.

Sistemul Alpha Centauri este vizibil cu ochiul liber, fiind a treia stea ca luminozitate. Acesta este situat la 4,37 ani-lumină de Soare, ceea ce înseamnă că o călătorie până la acest sistem efectuată la o viteză apropiată de cea a luminii ar dura mai puţin de 5 ani. Folosind cele mai rapide vehicule concepute de omenire până acum, o călătorie până la această planetă ar dura 20.000 de ani.

"Acest rezultat reprezintă un pas major spre descoperirea unui Pământ geamăn. Trăim într-o perioadă extraordinară", a comentat cercetătorul Xavier Dumusque.

Din 1995 şi până ieri, 16 Octombrie 2012, cercetătorii au confirmat descoperirea a 842 de exoplanete, şi au în vedere alte 2.300 de exoplanete a căror existenţă trebuie verificată. Exoplanetele descoperite până acum sunt mai mari decât Terra şi se găsesc la distanţe mult mai mari de sistemul nostru solar decât Alpha Centauri.

Cercetătorii speră ca metodele care au permis detectarea acestei planete să ducă la identificarea altor planete similare Terrei, care să orbiteze stelele lor în zona Goldilocks, care ar permite dezvoltarea formelor de viaţă.

Surse: descopera.ro, BUSINESS INSIDER, ESO