Cu tot respectul pentru subiectul topicului, ce importanta au descoperirile stiintifice din moment ce stiinta insasi e supusa profitului ?
Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii
Început de lupini, Sâm 20 nov 2010 · 1.122 răspunsuri · 191.588 vizualizări
Teleportare Cuantica Reusita Pe O Distanta Record De 16 Kilometri
FUSCUS a scris:Poate 8 miliarde: rapotul volumelor V/v=(R/r)3=20003. Raportul maselor ar trebui sa fie si mai mare, banuiesc ca stelele mai voluminoase sunt mai comprimate si deci mai dense.
Corect ce spui, dar eu stiam ca stelele supergigant au densitate mai mica decit Soarele. Tot asa cum planetele mai mici au densitate mai mare decit cele mai mari.
Probabil fiindca planetele mai mici sint formate, unele din ele, din defolierea unor planete mari, la cataclisme cosmice, cum ar fi supernovele.
O teorie noua..
Deci planetele mai mici si dense sint de fapt nuclee ale unor corpuri mai mari. Nu toate. Unele sint aglutinari de materie. Cele ca un conglomerat, precum Pluto.
O „jucărie” pentru temerarii înstăriţi: Balonul care poate zbura până în stratosferă
Această creaţie constituie, probabil, apogeul baloanelor . Preconizat să fie lansat peste doi ani, aerostatul va putea zbura până în stratosfera terestră, la o înălţime de aproximativ 35.000 metri deasupra solului.
Denumit „Bloon”, balonul are un diametru de aproximativ 120 metri, iar zborul, cu o durată de cinci ore, va costa nu mai puţin de 90.000 lire sterline (103.000 euro). Pentru cei care îşi permit o astfel de aventură, se anunţă a fi o experienţă unică, „turiştii spaţiali” putând admira de la bord curbura planetei noastre. Din totalul orelor de zbor, 3-4 ore vehiculul „aproape spaţial” se va afla situat la o înălţime ce permite observarea Soarelui răsărind peste Terra.
Nacela are un diametru de 4 metri şi se pare că va găzdui doi piloţi şi maxim patru pasageri. Este, de asemenea, dotată cu un sistem de climatizare ce oferă călătorilor temperaturi confortabile înăuntrul său.
După atingerea altitudinii maxime, aerostatul îşi va începe coborârea, apoi nacela va fi desprinsă de balon, urmând a fi ghidată către aterizare de o paraşută. Compania constructoare a nacelei, Zero 2 Infinity (Spania), prin directorul său Jose Mariano Lopez-Urdiales, susţine că aceasta poate fi ghidată spre aterizare în orice direcţie pe o distanţă de 40 km. Acelaşi reprezentant al companiei declară că a fost inspirat în crearea balonului de discuţiile avute cu tatăl său, astronom.
Până în prezent aerostatul a fost testat în cinci zboruri, fără echipaj, reuşind să atingă o înălţime maximă de zbor echivalentă cu cea de croazieră a unui avion.
În ciuda costului ridicat al zborului, acesta este mult mai mic decât în cazul atingerii stratosferei cu ajutorul unei rachete. În plus, poţi petrece mai mult timp la acea înălţime, fără zgomotul deranjant al motoarelor.
Înainte de zbor, pasagerii vor avea parte de două zile de instruire, iar în timpul zborului vor putea servi masa la bord.
Cel mai probabil, primul zbor al balonului va avea loc deasupra Spaniei, având în vedere atât condiţiile climatice bune şi predictibile de care se bucură această ţară, cât și originea companiei producătoare.
Cei interesaţi de evoluţia proiectului şi eventual de o rezervare pot vizita site-ul oficial http://www.inbloon.com/.
http://www.inbloon.com/en/near-space-ship.php
Prima poza infatiseaza Rom^nia vazuta din stratosfera de la 35 de kilometri altitudine.
Editat Mie 29 aug 2012 21:15
SeqenenreTao a scris:AI sa nu-mi spui acum ca esti si idealit ca nu te cred.In fond stiinta a avut totdeauna nevoie de mecenat(sponsori).Accepta si tu ca exista un epsilon de probabilitate chiar si in stiintaCu tot respectul pentru subiectul topicului, ce importanta au descoperirile stiintifice din moment ce stiinta insasi e supusa profitului ?
stiinta.
Roverul Curiosity a găsit dovezi că pe Marte a existat apă în trecut
Cercetătorii de la N.A.S.A. au anunţat Joi, că robotul american Curiosity, aflat pe Marte de pe data de 6 August, a realizat o primă descoperire importantă legată de solul marţian.
Confom oamenilor de ştiinţă, Curiosity a descoperit pe solul marţian pietre ce provin din albia unui fost pârâu, confirmând astfel ipoteza referitoare la prezenţa apei în trecutul planetei roşii
Alte indicii despre prezenţa apei pe Marte au fost deja observate, dar este pentru prima dată când astfel de sedimente, lăsate de scurgerile de apă, au fost descoperite.
Sondele spaţiale au realizat de multă vreme fotografii ale unor canale la suprafaţa lui Marte, despre care se presupunea că erau formate prin scurgerea apei, în trecutul planetei.
"Imaginile transmise de Curiosity prezintă pietrişuri, pietricele şi nisipuri cimentate într-un strat de roci conglomerate cu o grosime de 10-15 centimetri, datând probabil din urmă cu mai multe miliarde de ani", a declarat într-o conferinţă de presă William Dietrich de la Universitatea California, unul dintre specialiştii implicaţi în această misiune.
Acele pârâuri ar fi putut să existe timp de "mii sau chiar milioane de ani", a adăugat el.
Mărimea pietrelor - care variază de la cea a unui fir de nisip la cea a unei mingi de golf - şi forma lor oferă o idee despre viteza şi distanţa de scurgere a acelui pârâu.
Comparaţie între formaţiuni aluviale de pe Marte, şi de pe Pământ

"Pornind de la mărimea acestor pietre (dintre care unele s-au desprins din rocă), putem să deducem că apa curgea cu aproximativ 0,91 metri pe secundă" şi că apa avea o adâncime de circa un metru, corespunzătoare distanţei dintre glezne şi coapse", a precizat William Dietrich.
"Forma acestor pietre dezvăluie faptul că ele au fost transportate, iar mărimea lor confirmă că nu au fost transportate de vânt, ci de un curs de apă", a subliniat Rebecca Williams de la Planetary Science Institute din oraşul Tucson (Arizona), membră a echipei de cercetători care coordonează misiunea Curiosity.
Forma rotunjită a anumitor pietre indică faptul că au fost transportate pe distanţe lungi, de pe înălţimile unui bazin, de unde porneşte un canal denumit "Peace Vallis" care se întâlneşte cu această scurgere aluvială.
Abundenţa de canale în acest bazin i-a determinat pe savanţi să creadă că aceste scurgeri de apă erau continue sau repetate pe parcursul unei periode îndelungate, nefiind ocazionale sau durând doar câţiva ani, afirmă oamenii de ştiinţă americani. Ei consideră că roverul Curiosity se află în mijlocul unei reţele de foste pârâuri şi râuri.
Cercetătorii vor putea să folosească instrumentele de la bordul robotului Curiosity pentru a determina compoziţia chimică a acestui strat de roci conglomerate, ce ar putea să dezvăluie mai multe informaţii despre caracteristicile mediului umed în care s-au format acele sedimente.
Descoperirea a fost făcută într-un punct aflat la nord de craterul Gale, pe ecuatorul marţian, la poalele muntelui Aeolis Mons, un munte înalt de 5.000 de metri ce se află în interiorul craterului şi care este destinaţia finală a robotului Curiosity.
Curiosity a studiat prima bucată de rocă marţiană la începutul săptămânii, mai ales pentru a-şi testa braţul robotizat, iar apoi şi-a reluat drumul pentru a ajunge la Glenelg, o zonă interesantă din punct de vedere geologic, aflată la intersecţia a trei tipuri diferite de structuri geologice. N.A.S.A. speră să descopere acolo roci interesante de analizat şi să efectueze primele foraje în solul marţian.
Destinaţia finală a robotului Curiosity este Muntele Aeolis Mons (Sharp), aflat la o distanţă de opt kilometri de punctul său de plecare. Pentru a parcurge acest traseu, robotul va avea nevoie de cel puţin trei luni, întrucât roverul străbate circa 100 de metri pe zi.
Sursa: MEDIAFAX
Este o dovada in plus, fiindca erau f multe indicii ca era si este apa pe Marte.
Zapada, nori, ploaie, izvoare, ce apar si dispar, funduri de mari, cit se poate de clar, cu diferente de nivel, de pina la 2 km, forme de relief facute de apa. Si inghetarea solului fost marin, la fel ca pe Pamint. Deci....permafrost.
Si....licheni, vizualizati prin verdele ce apare sezonier. De asta nu se spune pe nicaieri, dar se stie din deceniile 6-7, de licheni.
"Spiritul de turmă" este determinat de gene
Adolescenţii care se apucă de fumat sau consumă alcool sub influenţa anturajului sunt mai
NASTYPRIMUL a scris:Este o dovada in plus, fiindca erau f multe indicii ca era si este apa pe Marte.
Zapada, nori, ploaie, izvoare, ce apar si dispar, funduri de mari, cit se poate de clar, cu diferente de nivel, de pina la 2 km, forme de relief facute de apa. Si inghetarea solului fost marin, la fel ca pe Pamint. Deci....permafrost.
Si....licheni, vizualizati prin verdele ce apare sezonier. De asta nu se spune pe nicaieri, dar se stie din deceniile 6-7, de licheni.
Au evoluat mult cu studile din anii '80-'90, si eu am ramas uimit cat de mult s-a schimbat Marte, daca pe atunci era o nuca uscata, astazi este o lume siberiano-antarctico-groenlandeza plina de oceane inghetate acoperite cu noroi si nisip purtat de gheizere si vant.
http://en.wikipedia.org/wiki/Water_on_Mars#Groundwater_on_Mars
O cometă ce va străluci mai tare decât Luna plină va fi vizibilă de pe Terra în 2013
Dacă predicţiile astronomilor se vor adeveri, în 2013 am putea fi martorii unui spectacol rarissim. Specialiştii au descoperit o cometă superluminoasă în apropiere de Saturn, iar primele calcule arată că aceasta ar putea fi vizibilă cu ochiul liber anul viitor.
În acest moment, chiar şi cu ajutorul telescoapelor foarte puternice, cometa 2012 S1 este foarte greu de observat, fiind doar o strălucire uşoară ce poate fi văzută privind spre constelaţia Racului. Cu toate acestea, spun astronomii, bila formată din gheaţă şi roci ar putea deveni foarte luminoasă la finalul anului 2013 şi în primele luni ale lui 2014, fiind posibil să depăşească Luna în strălucire.
"Cometa este deja remarcabil de strălucitoare, dacă luăm în calcul că este foarte departe de Soare", explică astronomul Raminder Singh Samra. Mai mult, experţii afirmă că 2012 S1 pare să urmeze traiectoria Marii Comete din 1680, considerată a fi una dintre cele mai spectaculoase comete observate vreodată de pe Pământ.
"Dacă aşteptările noastre vor fi confirmate, această cometă ar putea fi una dintre cele mai strălucitoare din istorie", a explicat Samra.
Pentru a crea un spectacol pe cer, este nevoie ca o cantitate semnificativă de gaz şi de praf să se desprindă din partea centrală a cometei, formând o coadă şi un nor cât mai mare şi mai reflectorizantă. Deoarece 2012 S1 pare a fi o cometă de mari dimensiuni, atingând 3 kilometri în diametru, şi pentru că aceasta va zbura aproape de Soare, astronomii au calculat că este posibil să fie chiar mai strălucitoare decât Luna, chiar dacă nu va fi la fel de mare pe cer.

Cometa 2012 S1 a fost observată mai întâi de doi astronomi din Rusia, ca existenţa sa fie apoi confirmată de Uniunea Astronomică Internaţională.
Cercetătorii nu au reuşit încă să determine care este originea acestei comete. Traiectoria acesteia pare să sugereze că este vorba despre o cometă care a "evadat" din norul Oort, unde miliarde de comete orbitează la o distanţă de 100.000 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi Soare.
"Pentru astronomi, aceste origini distante sunt fascinante, pentru că ne permit să studiem unul dintre cele mai vechi obiecte din sistemul nostru solar în forma sa originală", afirmă Samra.
În acest moment, 2012 se află la 990 de milioane de kilometri de Pământ, între orbita lui Saturn şi cea a a lui Jupiter. Predicţiile actuale sugerează că la câteva săptămâni după ce va ajunge la punctul cel mai apropiat de Soare, cometa va deveni extrem de strălucitoare, în jurul datei de 28 Noiembrie 2013.
Cu toate acestea, astronomii avertizează că este posibil ca atracţia Soarelui să fie una fatală pentru cometă. Pe măsură ce aceasta se apropie la 2 milioane de kilometri de Soare, căldura imensă şi forţa gravitaţională a stelei ar putea provoca dezintegrarea sferei de rocă şi gheaţă, anulând spectacolul ceresc anunţat pentru la anul.
"Deşi unele predicţii spun că această cometă va străluci la fel de tare ca Luna plină, fiind vizibilă şi ziua, trebuie să fim precauţi. Au mai existat comete care au creat aşteptări mari în rândul publicului, ca apoi să dezamăgească. Timpul va oferi un răspuns", a concluzionat Samra.
Sursa: descopera.ro, NATIONAL GEOGRAPHIC
