Început de lupini, Sâm 20 nov 2010 · 1.122 răspunsuri · 191.588 vizualizări
Ce mi se pare interesant, e ca cele mai mari gauri negre ajung sa aiba o densitate extrem de mica. Daca suntem obisnuiti ca gaurile negre sunt corpuri dense, ei bine, se pare cele supermasive au densitatea mai mica decat apa. Sunt ceva discutii pe tema asta, si aici.
In ideea asta, eu sunt mai fascinat de gaurile negre minuscule cu o densitate fantastica, de ordinul tonelor pe cm cub, decat de cele putin dense.
FUSCUS a scris:Minunat. Meteoritii ar putea fi modificati pentru a fi transformati in orasele spatiale. Un singur meteorit cu raza de 1km contine sufucienta materie pentru un orasel cu 25.000 de locuitori.
Vrei sa spui ca asteroidul ar avea un volum suficient ca pe el sa se construiasca un orasel?
Editat Lun 12 dec 2011 14:30
lynxul_negru a scris:Vrei sa spui ca asteroidul ar avea un volum suficient ca pe el sa se construiasca un orasel?
Imi cer scuze de greseala. Ai dreptate: este vorba de asteroid, meteoritul este mai mic.
Nu se poate construi un orasel pe un asteroid cu raza de 1km, din cauza lipsei gravitatiei. Oamenii ar pierde rapid din calciu si masa musculara rezultand grave probleme de sanatate. Trebuie creata gravitatie artificiala prin centrifugare, deci asteroidul va fi transformat intr-un cilindru sau colac care se roteste in jurul propriei axe.
FUSCUS a scris:Imi cer scuze de greseala. Ai dreptate: este vorba de asteroid, meteoritul este mai mic.
Nu se poate construi un orasel pe un asteroid cu raza de 1km, din cauza lipsei gravitatiei. Oamenii ar pierde rapid din calciu si masa musculara rezultand grave probleme de sanatate. Trebuie creata gravitatie artificiala prin centrifugare, deci asteroidul va fi transformat intr-un cilindru sau colac care se roteste in jurul propriei axe.
Ma tem ca transformarea unui asteroid in cilindrul de care zici ar fi mai scumpa decat construirea direct pe orbita a tubului/cilindrului/colacului respectiv.
lynxul_negru a scris:Ma tem ca transformarea unui asteroid in cilindrul de care zici ar fi mai scumpa decat construirea direct pe orbita a tubului/cilindrului/colacului respectiv.
La inceput ar putea fi mai scump, nu stiu singur, greu de facut un calcul. Dar pentru inceput nu se vor putea construi decat mici habitate, pe orbita, din materiale de pe Terra. Pentru mutarea pe temen lung sau permanent in spatiu este necesara gravitia artificiala, inclusiv pentru navetele catre Marte sau asteroizi. Dar nu se vor putea face din prima constructii megalomanice, vor fi doar mici cilindri rotativi. In anul 2030 teleprezenta este suficient de dezvolata asa incat oamenii nu trebuie sa iasa in spatiu pentru interventii, stau in siguranta in locuintele lor spatiale si conduc robotii prin intermediul realitatii virtuale.
Pimul robot pentru teleprezenta la Statia Spatiala Internationala va fi disponibil in maxim 3 an: Justin
De indata ce exista in spatiu suficienti oameni, navete, utilaje, etc., exploatarea asteroizilor devine economica.
Editat Lun 12 dec 2011 22:45
A fost creată camera video care captează 1.000 de miliarde de cadre pe secundă, put
A fost lansat NAO, cel mai spectaculos robot umanoid domestic
Compania franceză Aldebaran Robotics a lansat o nouă versiune a robotului NAO, cel mai vândut robot umanoid din lume.
La 3 ani de la lansarea primei versiuni a roboţelului NAO, care s-a vândut în 2.000 de exemplare, Aldebaran Robotics a anunţat o nouă versiune a acestuia, mult mai performantă.
"Lansarea unei noi generaţii de roboţi NAO înseamnă foarte multe pentru compania noastră. Suntem mândri că putem oferi clienţilor noştri numeroase opţiuni, indiferent de sectorul în care aceştia activează. Robotul NAO Next Gen poate fi de folos organizaţiilor care lucrează cu copii autişti sau cu persoanele care şi-au pierdut autonomia. Am creat Alderan Robotics în 2005 cu acest scop: să contribuim la bunăstarea omenirii", a comentat Bruno Maisonnier, fondatorul şi totodată şeful companiei Alderabaran Robotics.
NAO este un robot programabil, ce poate fi folosit în nenumărate domenii, printre care în cercetare, în învăţământ şi în toate câmpurile în care asistenţa robotizată este utilă.
Roboţi NAO Next Gen
Noua generaţie de roboţi NAO foloseşte un procesor puternic, de 1.6 GHz, şi două camere video HD. Acest lucru îi permite să recepţioneze simultan două stream-uri video, îmbunăţind viteza de procesare şi performanţa robotului, acesta fiind capabil să recunoască obiectele şi feţele utilizatorilor mult mai rapid, chiar şi în condiţii slabe de iluminare. Robotul mai este dotat cu un senzor de distanţă, două receptoare şi emiţătoare de unde infraroşii, nouă senzori tactili şi opt senzori de presiune.
De asemenea, robotul beneficiază de 4 microfoane şi de un program de recunoaştere vocală îmbunătăţit, care îi permite să identifice cuvintele cheie mult mai uşor, cât şi îmbunătăţiri în sistemul de navigaţie, toate acestea permiţându-i să aibă 25 de grade de libertate. NAO poate dialoga în 8 limbi, iar cei de la Aldebaran Robotics lucrează la conceperea de conţinut educaţional care să permită folosirea acestuia în licee.
Preţul unui astfel de robot se situează între 8000 şi 12 000 de euro.
Prezentarea robotului NAO Next Gen
Surse: descopera.ro, Aldebaran Robotics
Am putem învăţa lucruri noi fără efort, prin conectarea la calculator
Posibilitatea de a învăţa fără efort de a cânta la pian de exemplu, cu ajutorul unui computer, a fost explorată de-a lungul timpului în producţiile SF, precum "The Matrix". Acum, însă, acest concept părăseşte tărâmul ficţiunii şi devine realitate, graţie celor mai recente inovaţii din domeniul neurologiei.
În urmă cu câteva câteva luni, cercetătorii de la Universitatea Berkeley anunţau că, folosind un aparat de tip fMRI (functional Magnetic Resonance Imaging), au reuşit să transpună imaginile din mintea unei persoane într-un clip video. Acum, o echipă de oameni de ştiinţă americani de la Universitatea din Boston, şi japonezi, de la Laboratoarele de Neuroştiinţe Computaţionale din Kyoto, au descoperit că fMRI-ul poate fi folosit şi în sensul invers: pentru a genera anumite tipare în creierul pacienţilor, pentru a-i învăţa astfel lucruri noi.
Cum funcţionează această tehnică ? Se alege o sarcină care necesită folosirea intensă a cortexului vizual, spre exemplu prinderea în mână a unei mingi. Apoi, se găseşte un expert în respectivul domeniu şi se foloseşte un aparat de tip fMRI pentru a înregistra ceea ce se petrece în creierul acestuia atunci când îşi imaginează că prinde o minge. Apoi, alt pacient este conectat la aparatul de tip fMRI, care este folosit pentru a induce în creierul acestuia tiparul activităţii cerebrale înregistrat de la expert. Chiar dacă pacientul nu este atent la ceea ce se întâmplă, prin repetarea acestui tipar, creierul devine mai familiarizat cu acesta, iar pacientul devine mai bun la respectiva sarcină!
Cercetătorii au făcut experimente şi au arătat că folosirea aparatelor de tip fMRI pentru a reproduce activitatea cerebrală asociată unei sarcini "duce la îmbunătăţiri pe termen lung în efectuarea sarcinilor care necesită performanţă vizuală".
Oamenii de ştiinţă afirmă că această tehnologie ar putea fi aplicată în viitor pentru a ajuta oamenii să îşi revină după accidente sau boli şi chiar pentru învăţarea unei limbi noi sau pentru a învăţa cum să piloteze un avion.
"În teorie, această tehnică ar putea fi folosit pentru învăţarea automată. Cu toate acestea, trebuie să avem grijă ca aceasta să nu fie folosită într-un mod lipsit de etică", a comentat Mitsuo Kawato, unul dintre cercetătorii care au lucrat la acest proiect.
Surse: descopera.ro, Science, NSF, DVICE
Craterul uriaş al unui meteorit, descoperit în deşertul Sahara
În deşertul Sahara din nordul Africii, a fost descoperit de către cercetătorii de la Universitatea din Boston, un crater uriaş, cu lăţimea de 31 de kilometri. Craterul s-a format în urma impactului unui meteorit masiv cu Pământul, petrecut în urmă cu circa 100 de milioane de ani.
Craterul gigantic, cel mai mare din deşertul Sahara, a fost descoperit cu ajutorul fotografiilor luate din satelit.
Craterul vechi de 100 milioane de ani, cunoscut sub numele de Kebira, care înseamnă "mare" în limba arabă, are 31 de kilometri lăţime şi este situat în nordul regiunii Gilf Kebir, partea centrală fiind în Libia, iar marginea de est, în Egipt.
Meteoritul care a provocat craterul Kebira a avut, probabil, 1,2 kilometri în diametru. Suprafaţa din jurul craterului este formată din gresie, iar două râuri taie zona craterului de la est la vest.
Craterul Kebira, dintre Libia şi Egipt
Un geolog care şi-a petrecut cea mai mare parte din carieră studiind deşerturile Pământului, dr. Farouk El-Baz, de la Universitatea din Boston, a ştiut că suprafaţa ca de sticlă reprezintă zona de impact al unui meteorit. Însă dincolo de această suprafaţă nu se găsise nicio dovadă a unui astfel de impact.
Examinând fotografiile din satelit, El-Baz a găsit şi dovada. El a văzut un inel de roci, înconjurat de urmele unui alt inel, care indicau zona de impact.
Masivul crater are lăţimea de 31 de kilometri şi este destul de mare pentru a cuprinde 70.000 de terenuri de fotbal. Făcând comparaţie cu craterul Chicxulub, din peninsula Yucatan, în Mexic, format de asteroidul care a adus dispariţia dinozaurilor, acesta este de zece ori mai mare decât Kebira.
Surse: ziare.com, DAILY GALAXY
De ce nu mai au oamenii blană ?
Cercetătorii de la Universitatea din Glasgow emit noi teorii asupra a două dintre cele mai controversate probleme legate de evoluţia omului: de ce am ales mersul biped şi de ce ne-am pierdut blana ?
Anterior, specialiştii susţineau că omul s-a adaptat mersului biped pentru a menţine o temperatură mai scăzută a corpului.
Însă, de curând, un program de simulare pe calculator a demonstrat că, de fapt, mersul biped a făcut ca temperatura corpului să crească. Pentru a disipa căldura, evitând astfel suprâncălzirea, era mai eficient un corp lipsit de blană.
Cu alte cuvinte, mersul biped a influenţat căderea părului de pe corp.
Cercetările anterioare nu au luat în considerare faptul că temperatura unui biped "blănos" ar creşte atunci când acesta ar începe să alerge şi să ducă o viaţă activă.
În urma studiului, cercetătorii de la Universitatea din Glasgow au aflat că primii oameni nu ar fi putut fi activi decât dimineaţa sau seara, căci altfel, blana nu le-ar fi permis să facă faţă căldurii.
Simularea le-a arătat cercetătorilor că hominidele au devenit active abia după ce şi-au pierdut părul şi au dezvoltat o capacitate de a transpira la un nivel apropiat de cel al omului modern.
Specialiştii spun că noile constatări nu explică, totuşi, şi motivul pentru care omul a devenit biped. E posibil, cred ei, ca hominidele să fi dezvoltat această capacitate pentru a observa mai bine apropierea pericolelor sau pentru a ajunge la fructele din copaci.
Surse: descopera.ro, DailyMail