Sunt buni psihologi.
Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii
Început de lupini, Sâm 20 nov 2010 · 1.122 răspunsuri · 191.588 vizualizări
Cercetările utile, avangardiste şi foarte costisitoare, pot fi făcute doar acolo unde există o economie care oferă resurse pentru a fi efectuate acele cercetări. Iar resursele care permit unei economii să devină foarte dezvoltată, se obţin având ca sprijin armata. Asta se vede în istorie: Anglia sau Franţa au devenit foarte avansate, datorită armatelor lor care, ocupând jumătate din Glob, au obţinut resurse care acum sunt folosite în cercetare. În secolul 20 şi în acest secol 21, locul lor a fost luat de Statele Unite. Un alt fel de exemplu e China, care nu şi-a folosit puterea militară în decursul istoriei, şi se vede că abia de 10 ani economia ei oferă resurse pentru cercetare.
De ce ur
Elicopter virtual controlat cu puterea g
Tabelul lui Mendeleev s-a îmbogăţit cu trei elemente noi
Numele a trei noi elemente chimice au fost recent aprobate de către forurile ştiinţifice competente: elementele se numesc acum coperniciu, roentgeniu şi darmstadtiu.
Toate trei sunt aşa-numite elemente super-grele sau transuraniene. Ele nu există în natură, ci au fost create pe cale artificială, în laborator, în acceleratoare de particule, obţinându-se doar un mic număr de atomi din fiecare. Ele sunt foarte instabile şi se dezintegrează rapid, dând naştere altor elemente chimice.
Datorită numărului mic de atomi şi instabilităţii lor, durează, de obicei, mulţi ani până când existenţa unui astfel de element să fie recunoscută oficial, astfel încât elementul să poată fi inclus în tabelul periodic.
Includerea se face numai după verificări atente ale rezultatelor experimentelor, de către comisii speciale ale Uniunii Internaţionale pentru Fizică Pură şi Aplicată (IUPAP) şi ale Uniunii Internaţionale pentru Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC).
Structuta elementului Coperniciu
Numele sunt alese în urma unor propuneri, după consultări cu specialişti din domeniu, şi trebuie aprobate în adunările generale ale celor două organisme internaţionale.
Darmstadtiul (Ds), elementul cu numărul atomic 110, a fost obţinut în 1994, de către cercetătorii de la Centrul Helmholtz pentru Cercetări asupra Ionilor Grei (mai cunoscut sub numele de GSI) din Germania. Bombardând un izotop greu de plumb cu atomi de nichel, specialiştii au obţinut în total 13 atomi de darmstadtiu. Numele vine de la oraşul german Darmstadt, unde se află laboratorul GSI.
Roentgeniul (Rg) - numărul atomic 111 - a fost obţinut pentru prima dată în 1994 (trei atomi); ulterior, pentru a valida rezultatele, cercetătorii au repetat experimentul în 2002, obţinînd alţi trei atomi. Numele elementului a fost dat în onoarea fizicianului german Wilhelm Conrad Roentgen (1845 - 1923), laureat al premiului Nobel pentru fizică, cel care a descoperit razele X, în 1895.
Coperniciul (Cn) - elementul cu numărul atomic 112 - a fost creat pentru prima dată în 1996, prin ciocnirea atomilor de zinc cu cei de plumb. De atunci, au fost obţinuţi, în total, 75 de atomi ai acestui element. Numele său vine de la celebrul astronom Nicolaus Copernicus (1473-1543), primul care a emis teoria că Pământul se roteşte în jurul Soarelui, contrazicând astfel ideile greşite ale vremii sale şi schimbând pentru totdeauna viziunea oamenilor asupra lumii.
Noua structură a tabelului periodic al elementelor
Surse: descopera.ro, LiveScience
Japonezii s-au apucat de fabricat OZN-uri
Cercetatori din Ministerul Apararii din Japonia au dezvoltat o masinarie zburatoare care aduce foarte mult cu un OZN. Aceasta poate sa zboare in orice directie, sa planeze la punct fix, sau sa se rostogoleasca pe pamant in directia dorita, datorita formei sferice.
Urmariti mai jos un videoclip cu acesta inventie japoneza:
Am scris şi eu despre această invenţie aici.
Obiectul zburător cu pricina, a fost botezat "Futuristic Circular Flying Object" (Obiect Zburător Circular al Viitorului), şi e asemănător unui elicopter
Acum cred ca va dati seama ca OZN-urile pe care le vedea lumea acum 30 de ani, nu erau de extraterestre, ci erau produse secrete ale armatei SUA SAU URSS. Dupa o perioada inventiile secrete ale armatei trec in civil si sunt exploatate comercial. OZN-ul de mai sus este doar o varianta primitiva a OZN-urilor construite de armata cu mult timp in urma, cu bani mai multi.
Galaxia virtuală Eris - cea mai bună simulare a formării Căii Lactee
După mai bine de 9 luni de calcule efectuate cu ajutorul unui computer superperformant, o echipă de cercetători a reuşit să simuleze geneza unei galaxii spirale, asemănătoare cu Calea Lactee. Simularea, prima de acest fel care a avut succes, rezolvă o problemă veche care i-a determinat pe unii să se îndoiască de actualul model cosmologic al Universului.
Galaxia virtuală, numită Eris, are în centrul său o aglomerare de stele şi prezintă şi alte proprietăţi structurale asemănătoare cu cele ale unor galaxii de tipul Căii Lactee: un nucleu mic în centrul unui disc cu diametru relativ mare, densitatea şi tipurile de stele pe care le conţine, etc.
Pentru realizarea acestei simulări, cercetătorii de la Universitatea California din Santa Cruz, S.U.A., alături de cei de la Institutul de Fizică Teoretică din Zürich, Elveţia, au beneficiat de un ajutor important din partea N.A.S.A., care a pus la dispoziţie unul dintre supercomputerele sale.
La baza proiectului a stat teoria "materiei negre reci", care presupune că evoluţia structurii Universului este determinată de interacţiunile gravitaţionale ale materiei negre.
Gravitaţia a acţionat iniţial asupra micilor fluctuaţiilor de densitate, existente imediat după Big Bang. Datorită gravitaţiei primele aglomerări de materie neagră s-au grupat în mase mai mari care, cu timpul, au crescut prin comasare. Materia obişnuită care a format planetele şi stelele (şi care reprezintă mai puţin de 20% din materia existentă în Univers) a căzut în "gropile gravitaţionale" create de aglomerările de materie neagră, dând naştere galaxiilor în centrul unor "nori" de materie neagră.
Eris - Galaxia simulată
Pentru a efectua simularea Eris, cercetătorii au realizat, la rezoluţie mică, o simulare e evoluţiei norilor de materie neagră şi a modului în care aceştia au ajuns să găzduiască galaxiile.
Apoi, a fost aleasă o astfel de aglomerare de materie neagră ce avea proprietăţile potrivite pentru a "găzdui" o galaxie asemănătoare cu Calea Lactee, iar oamenii de ştiinţă au "derulat înapoi" şirul evenimentelor, pentru a-i urmări evoluţia.
"Simularea implică interacţiunea dintre 60 de milioane de particule de materie neagră şi gaz. O mulţime de noţiuni de fizică sunt aplicate - gravitaţia, hidrodinamica, formarea stelelor şi explozia supernovelor - iar aceasta este cea mai bună simulare a formării unei galaxii", a declarat Javiera Guedes, cercetător în cadrul Institutului Federal de Tehnologie din Zürich.
Rezoluţia înaltă le-a permis cercetătorilor să simuleze mult mai precis formarea stelelor. La rezoluţie mică, densitatea gazelor avea o valoare medie în tot volumul galaxiei, valoarea minimă a densităţii necesare pentru formarea unie stele era setataă la o valoare joasă; ca rezultat, stelele se formau la întâmplare, în toată galaxia, ceea ce nu corespundea realităţii. De fapt, într-o galaxie, stelele se formează în grupuri, în zonele în care densitatea gazelor este mai ridicată. În cadrul simulării Eris, stelele se formau doar în regiunile cu densitate ridicată, rezultând astfel o distribuţie mult mai realistă a acestora.
O consecinţă importantă a modelului este aceea că, în momentul în care stelele explodau (supernove), energia injectată în mediul interstelar arunca o mulţime de gaz în afara galaxiei.
"Supernovele expulzează o cantitate mare de gaz din partea interioară a galaxiei, acolo unde, în alte circumstanţe, s-ar fi format mai multe stele şi un nucleu mare. Formarea grupată a stelelelor împreună cu energia expulzată de supernove sunt caracteristicile care diferenţiază această simulare de altele", a declarat coautorul Piero Madau.
Razele laser ar putea fi folosite pentru a crea ploaie
Lansarea unui fascicul laser în aerul umed ar putea oferi oamenilor de ştiinţă controlul asupra apariţiei ploii. Cercetătorii de la Universitatea din Geneva au utilizat lasere pentru a crea picături de apă în aer, metodă care ar putea duce la crearea unui sistem de controlare a vremii.
Deşi tehnica nu funcţioneaza în cazul în care aerul este uscat, oamenii de ştiinţă au reuşit să genereze picături de ploaie în condiţii de umiditate mare, peste fluviul Ron din Elveţia.
Picăturile create, ce aveau un diametru de doar câţiva micrometri, nu au fost suficient de grele pentru a conduce la ploaie. Rezultatul este însă semnificativ, efectul laserelor fiind suficient de mare pentru a încuraja cercetătorii să continue experimentele. Acum, experţii speră să reuşească să creeze picături cu un diametru de o zecime de milimetru, dimensiunea necesară pentru a duce la apariţia precipitaţiilor.
Metoda funcţionează prin lansarea fasciculelor de laser în aer, creând particule de acid azotic care atrag moleculele de apă împreună şi le opresc din procesul de evaporare.
În cazul în care procesul se repetă în curenţii de aer care sunt transportaţi către munţi, cercetătorii speră că aerul se va răci suficient de mult încât picăturile să crească suficient de mari pentru a cădea pe Pământ.
În contrast, prin saturarea aerului cu particule foarte mici de apă, oamenii de ştiinţă s-ar putea asigura că acestea nu vor reuşi să crească la dimensiuni mari, prevenind astfel precipitaţiile.
Cercetătorii elveţieni nu sunt singurii care au încercat să creeze o ploaie artificială, fiind cunoscut efortul făcut de inginerii chinezi înaintea Olimpiadei din 2008, când au inseminat norii cu iodură de argint. Folosirea laserului prezintă un important avantaj faţă de metoda încercată de chinezi, susţin cei de la Universitatea din Geneva. "Laserul poate fi pornit şi oprit oricând dorim, ceea ce ne permite să evaluăm imediat dacă are sau nu efect. În cazul chinezilor care au lansat iodură de argint spre cer, e greu de ştiut dacă ar fi plouat oricum sau dacă aceasta a apărut ca urmare a inseminării norilor", a afirmat Jérôme Kasparian, unul dintre autorii studiului elveţian.
Surse: descopera.ro, WI RE D