Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

G

De pe Pământ pe Marte, în 30 de zile

Fuziunea nucleară, sursa de energie care alimentează Soarele şi alte stele active, ar putea într-o bună zi să propulseze rachete care ar permite oamenilor să facă drumul până la Marte şi înapoi în doar 30 de zile, afirmă oamenii de ştiinţă.

Tehnologia rachetelor alimentate prin fuziune nucleară promite să rezolve problemele asociate cu călătoriile spaţiale spre destinaţii îndepărtate: durată lungă, costuri mari şi riscuri pentru sănătatea echipajului, printre atlele.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Washington, şi o companie specializă în sisteme de propulsie pentru nave spaţiale, numită MSNW, afirmă că se apropie de fabricarea unui carburant pentru zborurile spre alte planete.

"Folosind combustibilii de rachetă actuali, este aproape imposibil pentru oameni să exploreze spaţiul la depărtări mai mari de Pământ", spune John Slough, profesor de aeronautică şi astronautică la Universitatea din Washington şi preşedinte al MSNW. "Sperăm să obţinem o sursă de energie mult mai puternică şi care, în cele din urmă, va face din călătoriile inteplanetare un lucru obişnuit", a adăugat acesta.

Estimări anterioare arătau că o misiune dus-întors, cu echipaj uman, pe Marte, ar necesita 500 de zile de călătorie prin spaţiu.

Slough şi colegii săi au calculat că o rachetă propulsată prin fuziune nucleară ar face posibile expediţii marţiene cu durata de 30 sau 90 de zile.

Studii mai vechi realizate de N.A.S.A. luaseră în calcul o călătorie spre Marte care ar fi durat doi ani. Numai lansarea încărcăturii de combustibil necesar misiunii ar fi costat 12 miliarde de dolari.

Fuziunea nucleară, fenomenul de contopire a nucleelor a doi sau mai mulţi atomi, este însoţită de eliberare de energie. Soarele şi alte stele transformă această energie în lumină, iar acelaşi proces dă şi bombelor cu hidrogen energia lor distrugătoare.

Însă pentru a folosi fuziunea nucleară în scopul alimentării unei nave spaţiale, e necesar un control mult mai strict al procesului.

Experimente de laborator realizate de Slough şi echipa sa au arătat că fuziunea nucleară poate avea loc prin comprimarea unui tip special de plasmă, la presiuni înalte, cu ajutorul unui câmp magnetic.

Un volum din acest material de mărimea unui fir de nisip ar furniza aceeaşi cantitate de energie ca şi combustibilul de rachetă utilizat azi, susţin cercetătorii.

Ei afirmă că, pentru a permite propulsia unei rachete spre Marte, poate fi utilizat un câmp magnetic puternic, care să determine turtirea unor inele mari din metal (de exemplu litiu) în jurul plasmei, comprimând-o până la apariţia fuziunii nucleare, dar numai timp de câteva microsecunde. Energia obţinută din această reacţie rapidă de fuziune ar încălzi şi ioniza carcasa de metal formată de inelele deformate. Metalul fierbinte, ionizat, ar fi expulzat prin duzele de ejecţie ale rachetei, cu viteză foarte mare. Repetarea acestui poces la fiecare câteva minute ar asigura propulsia rachetei, spun oamenii de ştiinţă.

Următorul pas în cercetare va fi combinarea tuturor testelor izolate care au fost realizate cu succes într-un experiment final care, speră cercetătorii, va induce fuziunea nucleară prin tehnologia descrisă.

Surse: descopera.ro, SPACE.com

Ti-am dat un vot. Nici nu observasem sistemul respectiv.

felicitari ptr topic.

Gheaţa din Antarctida se topeşte tot mai repede

Un studiu realizat

Viaţa a apărut

Baterii de 30 de ori mai puternice, ce se

N.A.S.A. a descoperit planete care îndeplinesc toate condiţiile necesare vieţii

Telescopul folosit de N.A.S.A. pentru a "vâna" planete a dus la descoperirea a două corpuri cereşti ce par a fi locuri ideale pentru forme de viaţă. Cele două planete au dimensiunile ideale şi se găsesc la distanţa potrivită de steaua lor.

William Borucki, cercetătorul care gestionează telescopul Kepler, a anunţat că aceste două planete sunt cele mai bune candidate identificate până acum în cursa descoperirii unor planete care găzduiesc forme de viaţă.

Descoperirile au fost publicate în jurnalul Science. Experţii anunţă că aceste două planete reprezintă o bornă importantă în cursa pentru identificarea vieţii extraterestre.

În trecut, atunci când astronomii identificau exoplanete, planete aflate în afara sistemului nostru solar, acestea nu îndeplineau toate criteriile necesare pentru a găzdui forme de viaţă. Multe planete nu se găsesc în zona locuibilă, la o distanţă potrivită de steaua lor astfel încât să nu fie nici prea cald, nici prea rece, ci ideal pentru existenţa apei în formă lichidă. Până acum, toate planetele identificate în zonele locuibile erau prea mari. Cel mai probabil, aceste planete erau uriaşe bile de gaz, precum Neptun, nefiind potrivite pentru a găzdui forme de viaţă.

În schimb, planetele de dimensiunile Terrei descoperite până acum erau aflate la distanţe nepotrivite de stelele lor.

Cele două planete identificate acum de cercetători, Kepler-62e şi Kepler-62f, îndeplinesc toate condiţiile necesare găzduirii vieţii. Cele două planete sunt gemene, orbitând aceeaşi stea şi se găsesc una lângă cealaltă, la o distanţă mai mică decât cea dintre Pâmânt şi Marte.

Planetele au un diametru ceva mai mare decât al Terrei, dar nu cu mult. "Kepler-62e este o planetă caldă, hawaiană, iar Kepler-62f este răcoroasă, precum Alaska", a explicat Borucki.

Cercetătorul David Charbonneau de la Universitatea Harvard, co-autor al acestui studiu, afirmă că "este prima planetă la care chiar mă gândesc «hm, chiar e posibil ca Kepler-62f să găzduiască forme de viaţă". Cercetătorul a adăugat că "am depăşit o barieră importantă. Chiar aşa, de ce să nu aibă forme de viaţă ?".

Planetele se află la aproximativ 1.200 de ani-lumină de Terra. Steaua pe care o orbitează datează de acum 7 miliarde de ani, fiind cu 2,5 ani mai bătrână decât Soarele nostru.

"Dacă se găsesc forme de viaţă pe aceste planete, probabil că sunt foarte avansate", a comentat Borucki.

Surse: descopera.ro, N.A.S.A., The Washington Post, AFP

"Zona vieţii" dintr-un sistem planetar, nu e destul pentru menţinerea vieţii pe o planetă

Planete aparent habitabile pot fi totuşi improprii pentru viaţă, dacă şi-au pierdut "scutul magnetic" care le protejează de radiaţii, spun oamenii de ştiinţă.

Pentru a găzdui viaţa aşa cu o cunoaştem noi, o planetă are nevoie de o atmosferă densă, bogată

Sindromul planetei Venus

Un fost cercetător din cadrul N.A.S.A. care a demisionat recent pentru a se concentra asupra problemelor legate de schimbările climatice, trage un semnal de alarmă

Un peşte care comunică prin semne

Un nou studiu publicat