Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

A fost descoperit un

ma duci si pe mine acolo? poti sa mi raspunzi pe chat, daca doresti

Ea. a scris:

ma duci si pe mine acolo?

daca vrei sa-ti pui planeta aia la inel atunci mai bine ti-o aduce aici.

A fost identificat "dicţionarul" din creierul uman

Oamenii de ştiinţă au descoperit că anumite modele din creier corespund cu înţelesurile unor cuvinte. Descoperirea reprezintă un pas important în încercarea de a citi gândurile urmărind activitatea cerebrală. De asemenea, ea are potenţialul de a-i ajuta pe oamenii de ştiinţă să identifice gradul de conştientizare a persanelor care se confruntă cu leziuni ale creierului.

Studii precedente au arătat că pot afla cuvintele pe care le ascultă un individ, dacă îi urmăresc activitatea cerebrală. Acum, însă Joao Correia de la Universitatea din Maastricht, Olanda, a dorit să depăşească acest nivel şi să descopere activitatea care stă la baza înţelesului, în sine, al fiecărui cuvânt.

În studiul său, Correia a utilizat tehnici de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională pentru a studia activitatea cerebrală a 8 voluntari poligloţi, în timp ce aceştia ascultau o înregistrare care reda, în engleză, numele a 4 animale: taur, cal, rechin şi raţă.

Specialiştii au monitorizat modelele activităţii neuronale din cortexul anterior stâng (cunoscut pentru implicare sa într-o gamă de sarcini semantice) şi au creat un algoritm pentru a identifica ce cuvânt a auzit fiecare voluntar.

Pentru că echipa lui Correia a dorit să evidenţieze activitatea cerebrală asociată înţelesului fiecărui cuvânt, în studiu au fost alese cuvinte cât mai asemănătoare (în limba engleză, cuvintele bull, horse, shark şi duck sunt alcătuite dintr-o singură silabă). Pe lângă faptul că toate cuvintele exprimau animale, specialiştii s-au bazat şi pe faptul că ele au fost învăţate în aproximativ aceeaşi perioadă de evoluţie a creierului.

Ulterior, cercetătorii au vrut să observe dacă diferenţele de la nivelul activităţii cerebrale erau asociate cu sunetele produse de rostirea cuvintelor sau cu înţelesul lor. Pentru acest lucru ei i-au pus pe subiecţi să asculte varianta în olandeză a cuvintelor.

Rezultatele au arătat că indiferent dacă aceste cuvinte erau pronunţate în engleză sau în olandeză, fiecare dintre ele activau acelaşi pattern cerebral.

"Acest tip de abordare a recunoaşterii modelelor cerebrale reprezintă un instrument ştiinţific de investigare foarte interesant deoarece poate arăta locul din creier în care se adăposteşte cunoaşterea. În ciuda faptului că un cuvânt sună diferit în limbi distincte, la nivel cerebral el activează aceleaşi zone", a explicat cercetătoarea Zoe Woodhead, care a fost implicată în studiu.

Cu toate acestea, modelele cerebrale identificate în acest studiu au fost diferite de la persoană la persoană. Creierele sunt precum feţele: ochii, nasul gura au toate un loc definit, dar detaliile pot fi foarte diferite. Înţelesul unui cuvânt poate fi stocat în aceeaşi zonă, dar neuronii sunt diferiţi. Prin urmare, în viitor, când vom dori să realizăm maşini care să citească gândurile va trebui, mai întâi să învăţăm reprezentarea unică a individului pentru fiecare cuvânt în parte.

Surse: descopera.ro, NewScientist

N.A.S.A. stabileşte un nou record observ

Creierul cu organizare complexă a apărut mult mai devreme dec

Fulgerul globular explicat printr-o nouă teorie

O echipă de cercetători australieni consideră că a descoperit cauza ciudatelor mingi de foc ce apar uneori în cursul furtunilor cu descărcări electrice - fulgerele globulare, despre care există sute de mărturii, dar cărora nu li se găsise până în prezent o explicaţie satisfăcătoare.

Fulgerele globulare reprezintă un eveniment rar întâlnit. Apar sub forma unor sfere luminoase, de obicei de mărimea unui grepfruit, şi durează până la 20 de secunde.

Sunt cunoscute de sute de ani şi există numeroase mărturii asupra apariţiei lor, dar cauza lor rămâne un mister. Au fost propuse, drept cauze, radiaţiile de tipul microundelor, aerosolii oxidaţi, energia nucleară, materia neagră, antimateria, chiar şi găurile negre. O ipoteză recentă sugerează că ar fi vorba despre siliciu care arde, după ce a fost vaporizat de un trăsnet.

Un grup de cercetători de la C.S.I.R.O. şi Universitatea Naţionaă Australiană, a publicat în Journal of Geophysical Research Atmospheres un studiu în care elaborează o nouă teorie.

Ei au pornit de la observaţia că fulgerele globulare apar cel mai adesea în apropierea geamurilor, la ferestrele caselor sau în cabinele avioanelor.

După ce lovesc solul, trăsnetele lasă în urmă o dâră de particule încărcate electric (ioni). În cele mai multe cazuri, aceşti ioni pozitivi sau negativi se recombină imediat. Particulele care rămân în stare de ioni coboară spre pământ.

Cercetătorii australieni cred că asemenea ioni se pot acumula pe partea exterioară a unor suprafeţe non-conductoare, cum sunt geamurile. Aceşti ioni acumulaţi pot produce un câmp electric ce poate străbate sticla. Câmpul electric dă electronilor de pe partea interioară a geamului suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele de aer înconjurătoare, eliberând în acelaşi timp fotoni care creează sfera luminoasă.

Acesta este, afirmă autorii, primul studiu care oferă o soluţie matematică ce explică apariţia unui fulger globular.

Următorul pas va fi utilizarea acestei teorii pentru a reproduce un fulger globular în laborator. Ar putea fi dificil, cred cercetătorii, deoarece ar necesita aparatură capabilă să producă 100 milioane de volţi. Dar mărturia unui pilot american, care a asistat la apariţia, în cabina avionului, a unui fulger globular produs de ionii generaţi de aparatura radar a avionului, sugerează că şi echipamente deja existente pe piaţă pot produce valori suficiente ale tensiunii electrice pentru a genera un fulger globular.

Surse: descopera.ro, DiscoveryNews

O "floare" cristalină de dimensiuni microscopice oferă noi soluţii pentru energetica viitorului

Frumoasa "floare" din imaginea de mai jos, ale cărei petale au doar 20-30 nanometri grosime, este în realitate o structură obţinută printr-o tehnologie avansată şi care ar putea contribui la stocarea energiei într-un mod nou şi eficient.

Tehnologia a fost testată la Universitatatea de Stat din Carolina de Nord, S.U.A., de o echipă condusă de profesorul Linyou Cao.

Cercetătorii au obţinut floarea vaporizând într-un cuptor o substanţă numită sulfură de germaniu - o substanţă cu proprietăţi semiconductoare - şi răcind apoi vaporii în mod controlat, astfel încât substanţa să se solidifice sub forma unor cristale ("petalele") care cresc unele din altele.

Într-un volum foarte mic, structura are astfel o suprafaţă foarte mare, proprietate de care cercetătorii sunt interesaţi din perspectiva următoarei generaţii de dispozitive de stocare a energiei. O asemenea suprafaţă ar mări capacitatea de stocare a unor dispozitive precum bateriile litiu-ion sau supercapacitoarele.

Materialul are, de asemenea, capacitatea de a absorbi radiaţia solară şi de a o transforma în energie ce poate fi utilizată de om, putând fi aşadar, utilizat pentru fabricarea de celule solare.

Surse: descopera.ro, NewScientist

Planeta celor 4 sori, o descoperire astronomică în premieră

Un efort conjugat al astronomilor amatori şi profesionişti a dus la descoperirea, în premieră, a unui sistem planetar cu totul aparte: în el, o planetă se roteşte în jurul a două stele, iar în jurul sistemului astfel format orbitează o a doua pereche de stele.

Astronomii de la Universitatea Yale, ajutaţi de voluntarii care utilizează website-ul Planethunters.org, au identificat neobişnuitul fenomen: o planetă circumbinară într-un sistem cu 4 stele.

Până în prezent sunt cunoscute numai 6 planete circumbinare (care se rotesc în jurul a două stele), iar aceasta, denumită PH1, este singura în jurul căreia se rotesc alte două stele.

Planeta a fost descoperită cu ajutorul astronomilor amatori înscrişi în programul Planet Hunters, organizat de Universitatea Yale, program în cadrul căruia membri ai publicului pot analiza date primite de la telescopul Kepler al N.A.S.A., în căutarea unor noi planete.

Doi dintre aceşti voluntari, Kian Jek, din San Francisco, şi Robert Gagliano din Cottonwood, Arizona, au observat slabe scăderi ale luminozităţii determinate de trecerea planetei prin faţa stelelor sale, aceasta fiind o metodă obişnuită de detectare a planetelor extrasolare.

Astronomii profesionişti de la Yale au confirmat descoperirea şi au caracterizat planeta, cu ajutorul obsevaţiilor realizate cu telescoapele Keck de la Mauna Kea, Hawaii.

PH1 este o gigantă gazoasă, cu raza de circa 6,2 ori mai mare decât cea a Pământului, aşadar, o planetă mai mare decât Neptun.

PH1 se roteşte (având o perioadă de revoluţie de aproximativ 138 de zile) în jurul a două stele, una cu masa de 1,5 ori mai mare decât a Soarelui, cealaltă având o masă de numai 0,41 din masa Soarelui.

Dincolo de orbita planetei, la o distanţă de circa 1000 AU (unităţi astronomice), adică aproximativ 149 miliarde de kilometri, se află o a doua pereche de stele, care orbitează în jurul sistemului planetar.

Cercetătorii de la Yale au elogiat implicarea astronomilor amatori, care aduc o contribuţie însemnată la descoperirea de noi sisteme planetare, ajutând la sortarea şi analizarea volumul imens de date furnizat de telescopul Kepler.

Surse: descopera.ro, ScienceDaily

Celulele solare organice vor re