Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

O bacterie produce unul dintre cei mai puternici adezivi cunoscuţi

Microorganismul respectiv secretă o substanţă glucidică atât de lipicioasă, încât o cantitate foarte mică din ea ar putea rezista forţei de tracţiune exercitate de mai multe maşini deodată.

Aproape 700 kg/cm² - aceasta este forţa pe care ar putea-o suporta o "lipitură" realizată cu această substanţă - unul dintre cei mai puternici adezivi existenţi - produsă de bacteria Caulobacter crescentus.

Uimitor e şi modul în care bacteria utilizează acestă substanţă, aplicând exact cantitatea necesară, exact la locul şi la momentul potrivit, evitând astfel risipa.

Capacitatea de a adera la diferite suprafeţe este vitală pentru bacterii, care formează în acest mod comunităţi microbiene complexe. Un proces de acest gen stă la baza formării plăcii bacteriene pe suprafaţa dinţilor sau a obiectelor sanitare din baie şi poate avea un rol în apariţia unor infecţii greu de tratat.

Cercetătorii de la universităţile americane Brown şi Indiana au studiat, cu ajutorul unui microscop de mare rezoluţie, modul în care bacteria Caulobacter crescentus aderă la suprafeţe. Au observat că bacteria se fixează cu capătul posterior, înzestrat cu un organ de mişcare numit flagel. La apropierea bateriei de o suprafaţă, flagelul îşi încetează mişcările, iar oprirea lui declanşează secreţia unei mici cantităţi din substanţa adezivă.

Acelaşi mecanism a fost descris şi la alte două specii de bacterii, iar specialiştii cred că are un rol în producerea infecţiilor cu bacterii.

Înţelegerea mecanismului prin care bacteriile aderă la diverse suprafeţe îi poate ajuta pe cercetători să descopere metode mai eficiente de tratare a unor asemenea infecţii.

Surse: descopera.ro, LIVESCIENCE

O plastilină revoluţionară va putea repara oasele fracturate

În Chile a fost dat în folosinţă cel mai mare telescop virtual din lume

Astronomii din Chile au anunţat că au creat cel mai mare telescop optic virtual din lume, folosind o tehnică specială ce le permite să combine imaginile produse de 4 dintre cele mai puternice dispozitive pentru a crea un singur telescop virtual.

"Am reuşit să finalizăm procesul de contopire a imaginilor, după un efort care a durat un an", a declarat Jean-Philippe Berger, cercetător la European Southern Observatory (ESO), organizaţia interguvernamentală care administrează cele 4 telescoape situate în Chile, ce formează Very Large Telescope (VLT).

Complexul VLT situat în Paranal include patru telescoape optice mari, fiecare dintre acestea măsurând 30 de metri în înălţime şi fiind dotate cu oglinzi de 8 metri în diametru.

Astronomii au combinat semnalele recepţionate de cele 4 telescoape folosind o tehnică intitulată "interferometrie", prin care cele patru imagini sunt combinate pentru a obţine o imagine de o rezoluţie mai mare.

Prin acest proces se obţine o "oglindă virtuală" cu un diametru de 130 de metri, ce oferă posibilitatea de a studia cosmosul în profunzime.

"Putem vedea suprafaţa stelelor, inclusiv a unor obiecte ce nu au fost observate niciodată până acum, precum stelele foarte tinere sau galaxiile tinere", a explicat Berger.

"Este foarte dificil de construit un telescop optic foarte mare, aşa că am folosit interferometria. Lucrăm de ceva timp la acest proiect, aşa că abia aşteptăm să putem folosi telescopul virtual în scopuri ştiinţifice", a concluzionat Berger.

E.S.O., organizaţia care administrează telescopul, a fost înfiinţată în 1962 şi este susţinută de următoarele ţări: Austria, Belgia, Brazilia, Cehia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia.

Surse: descopera.ro, SPACEDAILY

Tehnologia ce ne-ar permite să renunţăm la baterii

Cercetătorii de la Universitatea din Bedforshire, Marea Britanie, au conceput o nouă tehnică ce permite alimentarea dispozitivelor electrice cu energie.

Sistemul conceput de profesorul Ben Allen de la Centre for Wireless Research, din Bedforshire, Anglia, foloseşte undele radio pentru energia electrică.

Cercetătorii afirmă că este vorba despre primul sistem de acest gen din lume. Oamenii de ştiinţă spun că tehnologia concepută de ei deschide calea spre renunţarea la bateriile convenţionale.

Reprezentanţii universităţii au depus actele necesare pentru obţinerea brevetului de invenţie şi drepturile exclusive ce decurg din acesta.

Profesorul Ben Allen, alături de David Jazani şi Tahma Ajmal, au creat un sistem care foloseşte undele medii

Un sistem bazat pe laser i-ar putea ajuta pe seismologi să prevadă cutremurele

O echipă de oameni de ştiinţă din China, S.U.A. şi Mexic, a utilizat detecţia cu ajutorul luminii şi altimetria cu laser (LiDAR) pentru a studia modul în care cutremurele modifică formele de relief. Cu ajutorul acestei tehnici, seismologii pot stabili cu precizie locurile în care scoarţa terestră s-a rupt, iar datele astfel obţinute ar putea fi utilizate pentru a estima probabilităţile producerii cutremurelor în anumite zone.

Dacă această tehnică ar fi aplicată în toate regiunile cu risc ridicat de producere a seismelor, specialiştii ar putea afla dacă există o tendinţă de apariţie a unor cutremure în viitorul apropiat. Populaţia şi autorităţile locale ar avea astfel timp să se pregătească pentru a face faţă evenimentului.

Cercetătorii au realizat imagini topografice foarte precise ale unei zone seismice din Mexic, înainte şi după un seism major (cutremurul cu magnitudinea de 7,2 grade din zona El Mayor-Cucapah, din 4 Aprilie 2010), care a produs în scoarţa terestră o fisură cu lungimea de 120 km.

Regiunea a fost cartografiată cu ajutorul unui sistem LiDAR, care trimite spre sol serii de fascicule laser, cu ajutorul cărora denivelările suprafeţei pot fi măsurate cu precizie de centimetri. În numai 3 zile, a putut fi astfel realizată o hartă topografică 3D a unei zone cu suprafaţa de 360 kilometri pătraţi. Specialiştii au comparat apoi datele obţinute cu un alt set de date colectate anterior, în 2006, tot cu ajutorul sistemului LiDAR, observând schimbările produse, dispunerea faliilor şi apariţia unor fisuri în scoarţa terestră, extrăgând de aici concluzii privind probabilitatea producerii unor noi cutremure în viitor.

Surse: descopera.ro, ZMEscience

Envia Systems anunta realizarea bateriei reincarcabile litiu-ion cu o densitate energetica de 400 Kw-ora pe Kg. Un autovehicul poate merge 480 km la o incarcare a bateriei.

Sursa: enviasystems

Cercetătorii au creat computerul care g

lupini a scris:

Cercetătorii au creat computerul care gândeşte ca un om

Minciuni...

Computerul este o masina de adunat, nu are creativitate si nu gandeste logic.

Recordul mondial de 'gandire' a unui computer este - tadaaa - 3X5=15.

Distanta pana la a crea AI comparabila cu omul este absolut imensa.

Am citat din memorie pe Michio Kaku de printr-un documentar Discovery si rezonez.

Teoretic nu poate inca un calcultor sa aiba IQ-ul unui om. Conform sttintei actuale, relativ dealtfel, creierul uman are cam 300 petaflops. Supercompuerul nr.1 in martie 2012, Japan

Plasticul ar putea fi creat din material vegetal

Cercetătorii olandezi susţin că au descoperit un catalizator de fier care ajută la transformarea materialului vegetal în molecule folosite pentru fabricarea plasticului, a medicamentelor şi chiar a cosmeticelor.

În general, plasticul fabricat astăzi este obţinut din derivaţi ai petrolului şi, prin urmare, el depinde de această resursă naturală.

Dar şi din plante se pot obţine materiale plastice. Atunci când este ars, materialul vegetal produce un amestec de hidrogen şi monoxid de carbon, cunoscut sub numele de gaz de sinteză. În prezenţa unui catalizator, de obicei pe baza de fier, din gazul de sinteză se obţin substanţe numite olefine inferioare; legând între ele aceste molecule sub forma unor lanţuri moleculare lungi, prin reacţii chimice specifice, se obţin polimeri ce stau la baza fabricării materialelor plastice.

Catalizatorii utilizaţi în prezent nu sunt foarte eficienţi şi, în plus, ei au ca produs secundar o cantitate mare de metan care trebuie să fie separat de amestec. Mai mult, reacţia creează, la rândul ei, "praf" de carbon care poate bloca procesul.

Acum, o echipă de cercetători de la Universitatea Utrecht a descoperit că un catalizator pe bază de fier dă rezultate foarte bune atunci când este alcătuit din granule mici (de 20 de nanometri) dispuse la distanţe egale una de cealaltă.

De asemenea, ei au observat că adăugarea unor cantităţi minime de sodiu şi sulf îmbunătăţeşte calitatea catalizatorului.

Acest catalizator îmbunătăţit produce cu 50% mai multe olefine inferioare decât catalizatorii convenţionali. Totuşi, alţi specialişti susţin că sistemul nu este perfect; randamantul mai trebuie îmbunătăţit şi cel mai bun catalizator va fi acela care va avea capacitatea de a transforma tot gazul de sinteză în olefine inferioare.

Surse: descopera.ro, Los Angeles Times