Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

Universul, simulat cu un supercalculator, timp de 20 de zile

Cea mai mare simulare a Universului realizată vreodată a fost făcută cu ajutorul a unuia dintre cele mai puternice supercalculatoare din lume.

Cercetatorii de la Institutul Coreean de Studii Avansate din Seul, au utilizat supercalculatorul Tachyon II pentru această sarcină, care are 157.392 GB de spaţiu pe disc şi 26.232 de nuclee de procesare - şi totuşi, au fost nevoie de 20 de zile pentru a finaliza activitatea.

În cele din urmă au fost analizate aproximativ 374 miliarde de particule, ceea ce echivalează cu o suprafaţă de circa două treimi din dimensiunea universului observabil.

Scopul studiului - numit Horizon Run 3 - a fost de a crea naşterea şi evoluţia universului, pentru a se vedea dacă un univers simulat are aceleaşi proprietăţi ca şi cel din jurul nostru, în care trăim, simularea incluzând clustere galactice şi super-grupuri stelare.

Prin studierea aceastei versiuni virtuale, astronomii au o mai mare posibilitate de a prezice modul în care universul se va schimba în timp. Aceştia au de asemenea posibilitatea de a studia în detaliu structuri care sunt prea vechi şi îndepărtate pentru a putea fi văzute cu telescoape, şi de a se studia anumite aspecte care deocamdată există doar teoretic, cum ar fi oscilaţiile barionice acustice. Acestea sunt grămezi imense de energie întunecată congelată, rămase de la naşterea Universului.

Astronomul Dr. Heather Couper consideră că acest proiect este extrem de util.

Ea a declarat că "este un proiect uluitor şi ambiţios care va lumina trecutul şi viitorul universului nostru - şi ne va oferi perspective în ceea ce priveşte misterioasa materie întunecată, care e preponderentă în cosmosului nostru, şi energia întunecată necunoscută care o produce".

Mulţumită unor supercalculatoare cum este Tachyon II, înţelegerea noastră asupra universului este în creştere, la rate fără precedent.

Prin comparaţie, o simulare a unor galaxii, făcută în 1970 de către Jim Peebles de la Universitatea din Princeton, a analizat doar 300 de particule, în timp ce, în anul 2005, simularea Millennium, de la Centrul de Supercalcule al Institutului Max Planck din Garching, Germania, care a durat o lună, a analizat 10 miliarde de particule.

Comentariu personal. Deocamdată, simulările nu au inclus şi crearea unor forme de inteligenţă, dar cu siguranţă, pe măsură ce puterea calculatoarelor creşte coform legii lui Moore, nu mai e foarte mult până când simulările Universului vor include şi simulări ale unor forme de inteligenţă, la început primitivă, apoi din ce în ce mai evoluată. Şi aşa, ne îndreptăm spre teoria numită "Argumentul simulării" a lui Nick Bostrom, care spune că "dacă civilizaţia umană va putea simula un Univers, şi finţe inteligente care să-l populeze, atunci există o mare probabilitate ca la rândul lui, Universul în care trăim noi, să fie şi el o simulare a cuiva".

Surse: adevărul.ro, DailyMail, technologyreview, DiscoveryNews

lupini a scris:

.....................

Comentariu personal. Deocamdată, simulările nu au inclus şi crearea unor forme de inteligenţă, dar, cu siguranţă, pe măsură ce puterea calculatoarelor creşte coform legii lui Moore, nu mai e foarte mult p

Pippo a scris:

Este imposibil sa simulezi ceea ce in primul rand nu intelegi.

Prima dată a apărut roata, şi abia după sute de ani a fost înţeleasă care e legătura între diametrul roţii şi lungimea cercului care o reprezintă.

Simularea funcţionării creierului uman, a şi început în 2009, în cadrul proiectului Blue Brain, din Lausanne, Elveţia. Se aşteaptă ca prin 2018-2019, să fie produs primul creier uman cu gândire artificială, conştient de sine. Deocamdată, în cadrul proiectului, s-a ajuns la simulări ale inteligenţei unor şobolani.

După ce se va reuşi simularea gândirii artificiale, şi se va integra această gândire unor fiinţe simulate dintr-un Univers simulat, atunci vom deveni...Dumnezei pentru acele fiinţe. La fel cum alţii sunt...Dumnezei pentru noi.

lupini a scris:

După ce se va reuşi simularea gândirii artificiale, şi se va integra această gândire unor fiinţe simulate dintr-un Univers simulat, atunci vom deveni...Dumnezei pentru acele fiinţe. La fel cum alţii sunt...Dumnezei pentru noi.

Oare nu ne imbatam cu vorbe?

O simulare a evolutiei universului care include simularea unor fiinte inseamna ca programul traseaza un rezultat in care sunt incluse posibile interventii ale acelor ipotetice fiinte. Asta nu inseamna ca acele fiinte exista, si cu atat mai putin ca gandesc sau ca ne-ar lua pe noi drept zei.

lupini a scris:

Prima dată a apărut roata, şi abia după sute de ani a fost

lynxul_negru a scris:

Oare nu ne imbatam cu vorbe?

Progresul de la piatra cioplită, la păşirea pe Lună, s-a făcut îmbătându-ne...cu vorbe...şi nu numai. :)

lynxul_negru a scris:

O simulare a evolutiei universului care include simularea unor fiinte inseamna ca programul traseaza un rezultat in care sunt incluse posibile interventii ale acelor ipotetice fiinte. Asta nu inseamna ca acele fiinte exista, si cu atat mai putin ca gandesc sau ca ne-ar lua pe noi drept zei.

Evident că pentru buna funcţionare a cercetărilor, în conştiinţa acelor fiinţe simulate din Universul simulat, s-ar introduce convingerea că ele trăiesc într-o lume...reală. La fel ca şi într-un joc virtual pe calculator, în prezent. De fapt şi există un astfel de joc numit "Sims". Probabil îl ştii, însă deocamdată nu există simularea gândirii artificiale.

Pentru a nu altera experimentul, fiinţelor simulate din Universul simulat, cum spuneam, li se vor introduce convingerea că "Pământul lor", adică lumea lor reală, are miliarde de ani vechime, deşi, în realitate toată lumea lor virtuală a fost creată, adică, a fost programată în...6 zile. Unde am mai auzit eu asta ? :think:

:)

Pippo a scris:

Prostii. Poti sa astepti mult si bine, nu poti simula constienta de sine prin constructii pur materiale.

Îmi vine în mintea vorba lordului Kelvin, preşedintele Societăţii Regale de Ştiinţă a Angliei care, în 1895 spunea celebra vorbă: "niciodată un om, nu va putea zbura cu un aparat mai greu decât aerul !" După doar 8 ani, în 1903, fraţii americani Orville şi Wilbur Wright zburau cu un aparat mai greu decât aerul.

Ce concluzie tragem de aici ? În toată istoria progresului uman, vedem că ideile mari prima dată sunt respinse ca fiind prostii. Apoi, după ce tot mai mulţi acceptă acele idei ca posibil să fie reale, cei care iniţial le-au respins, devin doar sceptici. Apoi, după ce ideile devin reale, cei care le-au respins, spun că şi ei le-au acceptat de la început, doar că au glumit atunci când le-au respins.

Faptul că tu Pippo spui despre progresul simulărilor gânditoare, că sunt prostii, e un trend care în istoria omului durează de mii de ani. Întotdeauna ideile mari au avut parte de puternice opoziţii.

Ce pot să zic decât că: vom trăi şi vom vedea. Adică sper să trăim.

lupini a scris:

Faptul că tu Pippo spui despre progresul simulărilor g

Pippo a scris:

Chiar de programezi un computer sa "stie", sa "simta", sa "gandeasa", va fi doar o iluzie, o

Dacă ar fi să mergem în anul 1911, adică acum 100 de ani, televizorul, telefonul mobil, internetul, satelitul de telecomunicaţii, GPS-ul, calculatorul personal...toate astea erau iluzii prezente în romanele de ficţiune. Însă, noroc cu acei oameni care au învins opoziţia majorităţii, şi au avut curaj să transforme iluzia în realitate.

La fel e şi cu simularea creierului uman, şi implicit a gândirii şi conştiinţei: poate nu se va realiza până în 2019, ci poate până în 2025, dar sunt sigur că mintea iscoditoare a omului va realiza şi această măreaţă idee. Trebuie să avem parte de oameni cu mult curaj care să facă faţă celor care se opun, dorind să ţină lumea pe loc şi să nu o lase să progreseze.

lupini a scris:

Evident că pentru buna funcţionare a cercetărilor, în conştiinţa acelor fiinţe simulate din Universul simulat, s-ar introduce convingerea că ele trăiesc într-o lume...reală. La fel ca şi într-un joc virtual pe calculator, în prezent. De fapt şi există un astfel de joc numit "Sims". Probabil îl ştii, însă deocamdată nu există simularea gândirii artificiale.

Cunosc prea bine jocul Sims - si versiunea 2 si versiunile 3 si 4 - fiindca l-am si jucat de nenumarate ori. Acest joc nu are nimic de-a face cu subiectul in discutie, nu mai mult decat un papusar care manevreaza o momaie de lemn si carpe la teatrul pentru copii.

Este un jodc cu fiinte virtuale generate de un operator exterior si conduse de un operator exterior. Aceste "fiinte" nu exista si nu fac nimic decat in masura in care noi dam niste comenzi programului: nu au initiativa, nu au vointa independenta, nici constiinta. Ele nu cred nimic, nu se inmultesc decat atunci cand le dai comanda sa se indragosteasca si sa intre intr-o relatie, nu creeaza nimic din ceea ce nu li s-a introdus anterior in program. In concluzie nu sunt fiinte vii, nici macar o simulare a lor nu sunt.

lupini a scris:

Îmi vine în mintea vorba lordului Kelvin, preşedintele Societăţii Regale de Ştiinţă a Angliei care, în 1895 spunea celebra vorbă: "niciodată un om, nu va putea zbura cu un aparat mai greu decât aerul !" După doar 8 ani, în 1903, fraţii americani Orville şi Wilbur Wright zburau cu un aparat mai greu decât aerul.

Nu se poate sa crezi ca orice limitare (stiintifica sau tehnologica) vazuta in trecut sau acum va fi depasita :)

Bine lupini, spor in continuare in directia lui Octav... Daca Octav obtine un premiu pentru o teorie, ceea ce este o realizare in planul fizic, dar care in realitate nu inseamna nimic, tu nici macar cu nimicul asta nu te alegi sustinand teoriile si opiniile altora.