Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

Lentile de contact bionice, cu un pas mai aproape de realitate

Filmele science-fiction devin realitate! Oamenii de ştiinţă anunţă că,

Acum 3 miliarde de ani pe Terra exista un singur mega-organism

Lumea ştiinţifică este zguduită de o ultimă teorie conform căreia, acum 3 miliarde de ani, viaţa de pe Pământ era prezentă doar sub forma oceanului planetar, care pe atunci avea aproape toate proprietăţile unui mega-organism.

Savanţii sunt pe cale să confirme că această "fiinţă" imensă este, de fapt, strămoşul universal comun pentru toate formele de viaţă care au evoluat ulterior din Oceanul Primordial.

Oamenii de ştiinţă au denumit acest organism singular, de proporţii cu adevărat planetare, LUCA, iar astăzi urme din el se pot reîntâlni sub forma tuturor fiinţelor vii, fie ele plante, fungi, insecte sau vertebrate.

Conform ultimelor cercetări, LUCA era un gen de plancton primar care umplea Oceanul Primordial, înainte de deriva continentelor.

LUCA era de fapt rezultatul luptei pentru supravieţuire a primelor forme de viaţă, care au transformat ulterior oceanul într-o "amestecătură genetică " pentru o perioadă de sute de milioane de ani.

"Pe atunci era mult mai importantă menţinerea unui sistem viu într-un ecosistem specific, decât competiţia sa cu alte sisteme vii. Această circulaţie liberă a materialului genetic din interiorul sistemului viu, alături de lipsa competiţiei, făcea ca oceanul nostru să funcţioneze precum un imens mega-organism singular. LUCA a început să să se diversifice doar în momentul în care unele din celulele pe care le găzduia au început să evolueze pentru a se adapta la mediul ambiant aflat într-o schimbare permanentă. Odată cu acest fenomen. Terra s-a schimbat pentru totdeauna, iar evoluţia a intrat pe cursul pe care astăzi îl cunoaştem parţial şi îl studiem". declară Gustavo Gaetano-Anolles, cercetător în cadrul Universităţii din Illinois.

Surse: descopera.ro, Daily Mail

http://en.wikipedia.org/wiki/Last_universal_ancestor

Genetica este un domeniu fascinant.

Interiorul Pământului e sărac în oxigen

Universitatea Wuhan din China a scos la iveală faptul că, deşi oxigenul reprezintă elementul chimic care se găseşte în cele mai mari cantităţi pe Terra, el are o prezenţă redusă în miezul exterior al Pământului.

Compoziţia miezului Pământului rămâne în continuare un mister. Oamenii de ştiinţă ştiu că lichidul din exteriorul miezului este format în special din fier, dar se crede că există şi alte elemente, în cantităţi mici.

Oxigenul este elementul ce se găseşte în cea mai mare concentraţie pe Pământ, aşa că nu ar fi o surpriză dacă acesta nu ar fi unul dintre elementele dominante din miez.

Noile cercetări efectuate de o echipă de la Institutul Carnegie din Statele Unite, din care face parte şi Yingwei Fei, au relevat faptul că oxigenul nu reprezintă o prezenţă majoră în nucleul extern.

Acest lucru are implicaţii majore pentru explicarea perioadei când s-a format Pământul, prin acumularea de praf şi de materie.

În conformitate cu modelele actuale, lichidul din miezul exterior al Pământului conţine, în plus faţă de fier, şi cantităţi mici de elemente uşoare, posibil sulf, oxigen, siliciu, carbon sau hidrogen.

Cercetările actuale, la care au participat Yingwei Fei şi alţi oameni de ştiinţă de la Universitatea Wuhan din China, au restrâns elementele prezente în miezul exterior al planetei noastre. Astfel, în centrul Pământului există un miez solid, iar în afara acestuia se găseşte un lichid. Elementele uşoare joacă un rol important în producerea fenomenului de convecţie al lichidului din miezul exterior, care generează câmpul magnetic al Pământului.

Comparând datele experimentelor cu observaţiile terestre, s-a ajuns la concluzia că oxigenul nu este un element important al lichidului din miezul exterior al Terrei.

Surse: ziare.com, EurekALERT!

Cipul de calculator care funcţionează ca un creier artificial

Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), S.U.A., au reuşit să reproducă procesele din creier

Descoperiri în ceea ce priveşte istoria monumentelor Stonehenge

Noile descoperiri ale oamenilor de ştiinţă realizate la vestitul monument britanic de la Stonehenge, relevă faptul că situl a fost un loc sacru, înainte cu 500 de ani de ridicarea primei pietre a acestuia. Situl de la Stonehenge ar fi fost folosit ca un loc de rugăciune în perioada preistorică.

Descoperirile extraordinare ale oamenilor de ştiinţă pun într-o lumină nouă motivele pentru care a fost construit faimosul monument britanic de la Stonehenge.

Cercetările actuale sugerează că Stonehenge ar fi fost un sit sacru important, cu cel puţin 500 de ani înaintea construirii primei pietre, iar sanctitatea acestui loc poate fi determinantă pentru aspectul peisajului înconjurător sacru.

Investigaţiile efectuate de către arheologii de la universităţile din Birmingham, Bradford şi Viena, au adus noi dovezi care leagă Stonehenge-ul de credinţa religioasă solară din perioada preistorică.

Astfel, situl a fost iniţial un loc de rugăciune la Soare. Investigaţiile au permis arheologilor să reconstituie traseul detaliat al procesiunilor religioase sau ale altor ritualuri, care ar fi avut loc anual, la nord de Stonehenge.

Aceste procesiuni au implicaţii asupra faptului că Stonehenge a îndeplinit o funcţie preistorică religioasă şi sugerează că situl a apărut cu mult mai devreme decât se aprecia anterior.

Noile dovezi au fost descoperite de către arheologi prin utilizarea tehnologiei cu raze X, cât şi a altor tehnici de investigaţii geofizice. Arheologii au cartografiat interiorul unei incinte preistorice (numite Cursus) de lângă Stonehenge, unde au găsit două gropi noi.

Când au realizat harta pe calculator, a acestor noi gropi descoperite, împreună cu monumentul Stonehenge, au vazut că gropile erau aliniate cu poziţia Soarelui la răsărit şi la apus, în cea mai lungă zi din an - la solstiţiul de vara.

În zilele de vară, există trei puncte-cheie de aliniament ale Soarelui: răsăritul, punctul de maxim şi apusul. Din calculele efectuate, s-a descoperit că în momentul în care Soarele atinge punctul cel mai înalt de pe cer, atunci el se află deasupra Stonehenge-ului.

Nu se ştie cât timp situl de la Stonehenge a fost sacru, înainte de construcţia incintei Cursus. Cercetarea efectuată la Stonehenge, cea mai mare de acest tip din lume, va continua încă doi ani, a spus profesorul Vince Gaffney, conducătorul proiectului.

Surse: ziare.com, THEINDEPENDENT

Iti dai seama ca "inapoiatii aia religiosi" trebuie sa fi cunoscut foarte bine tehnic structura sistemului solar pentru a proiecta alinierile respective.

Stiau doar sa alinieze doua gropi cu soarele. :roll: Chestie pe care, de altfel, o stiau si egiptenii. Asta nu inseamna ca ar fi cunoscut foarte bine dpdv tehnic structura sistemului solar.

De fapt, pentru egipteni era mult mai uşor să observe soarele, pentru că

Marinel a scris:

Soarele nu se poate afla deasupra Stonehenge-ului dec