Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

██████████████████████████████████████


Cum creşte o plantă-robot ?


Proiectul, numit PLANTOID, este realizat de cercetătorii de la Institutul Italian de Tehnologie din Genova, în încercarea de a proiecta un sistem robotic care să-şi dezvolte capacităţile adaptându-se la condiţiile de mediu, aşa cum fac plantele atunci când se înrădăcinează.


Cercetătorii lucrează la crearea un sistem care imită comportamentul rădăcinilor plantelor, în timp ce se dezvoltă pătrunzând în sol.
Sistemul presupune utilizarea unor senzori flexibili pentru explorarea zonei subterane, vârfuri care cresc prin desfăşurarea unor filamente de material şi un mecanism care reduce frecarea la pătrunderea în sol, toate acestea fiind caracteristici care permit plantelor să-şi formeze sistemul radicular.
Sistemul artificial ar cuprinde senzori pentru detectarea gravitaţiei, a umidităţii, temperaturii, atingerii pH-ului, conţinutului de nitraţi şi fosfaţi.
Construirea unui model artificial al unei rădăcini care creşte este dificil, deoarece comportamentul rădăcinilor naturale este foarte complex: ele se arcuiesc în timp ce cresc în lungime, prin adăugarea de celule în partea opusă celei în care se îndreaptă vârful. În acelaşi timp, rădăcinile percep simultan diferiţi stimuli chimici şi fizici, dând prioritate unora dintre ei, dar modul în care iau aceste “decizii” nu este încă bine înţeles.

Pe lângă modelarea unei singure rădăcini, cercetătorii studiază şi modul în care rădăcinile interacţionează unele cu altele, coordonându-şi mişcările prin sol, pentru a obţine cea mai eficientă înrădăcinare a plantei. Cercetătorii cred că descoperirile ar putea duce la obţinerea de informaţii noi despre inteligenţa de grup.
Pe baza rezultatelor ce vor fi obţinute, vor putea fi construiţi roboţi mai eficienţi din punct de vedere energetic şi care vor fi capabili să se adapteze la mediul în care trebuie să opereze. Potenţialele aplicaţii practice în viitor ale acestor dispozitive sunt numeroase: monitorizarea condiţiiilor din sol, cercetări spaţiale, construirea unor endoscoape mai flexibile şi extensibile etc.


Surse: descopera.ro, NewScientist

██████████████████████████████████████


Câţi oameni au trăit până acum pe Terra ?


Jurnalistul şi scriitorul George Johnson s-a întrebat, la fel ca mulţi alţii, cât de mulţi oameni au trăi până acum pe Terra.


Cel mai bun răspuns pe care l-a găsit Johnson a fost realizat de o organizaţie numită Population Reference Bureau care indica cifra de 108 miliarde.
"Am fost uimiţi de magnitudinea numărului. Auzim destul de des indivizi care spun că numărul de oameni care trăiesc azi ar fi mai mare decât cel al tuturor oamenilor care au trăit pe Terra înaintea noastră. Mai mult, există afirmaţii şi mai exagerate potrivit cărora 75% din totalul oamenilor care au trăit vreodată sunt încă în viaţă. Aceste afirmaţii nu sunt nici pe departe corecte. Aşa cum indică calculele specialiştilor de la Population Reference Bureau, raportul dintre oamenii aflaţi în viaţă şi cei care au trăit până în prezent este de 6%", a explicat Population Reference Bureau.
Autorul studiului, Carl Haub, descrie a pornit de la ipoteza răspândită potrivit căreia, Homo sapiens a apărut în jurul anului 50.000 î.d.Hr. Aşadar, în cercetarea sa, acesta a fost anul zero, de la care s-a început numărătoarea.
Pe măsură ce din ce în ce mai mulţi oameni au renunţat la nomadism şi au devenit vânători-culagători, ei au adoptat un nou stil de viaţă, mai sedentar, iar populaţia a crescut într-un ritm din ce în ce mai mare.

Pe baza mai multor estimări paleodemografice, Haub a ajuns la concluzia că în anul 8.000 î.d.Hr. populaţia globului era deja de 5 milioane.
Astfel, până în anul 1 d.Hr., Imperiul Roman avea o populaţie de cel puţin 45 de milioane de oameni. Extrapolând, Haub susţine că la nivel mondial, în acea perioadă trăiau în jur de 300 de milioane de oameni.
Pe baza mai multor presupuneri legate de rata natalităţii, de rata mortalităţii infantile, de infanticid şi ciuma, cercetătorul a estimat că abia în 1650 populaţia globului a ajuns să numere o jumătate de miliard de locuitori, pentru ca apoi, în secolul XIX să ajungă la un miliard.
Azi, populaţia mondială a ajuns la 7,1 miliarde de locuitori şi continuă să crească. Se pare că până azi, populaţia totală de Homo sapiens de pe Terra a fost de 108 miliarde..


Surse: descopera.ro, Discover Magazine

██████████████████████████████████████


Am putea trăi doar sub forma unor creiere fără corp ?


Există specialişti care cred că, într-o bună zi, am putea trăi pe alte planete, dar nu în forma de acum. Ei consideră că trupul uman este depăşit şi că ar trebui să ne gândim la nişte modificări radicale, pentru a putea supravieţui în medii extraterestre. Una dintre viziuni este cea a unui creier fără trup, capabil să trăiască singur şi să reprezinte întreaga persoană umană.


Această viziune este promovată de profesorul Kevin Warwick, un specialist în cibernetică la Universitatea Reading, Marea Britanie. El crede că a ne concentra pe “upgradarea” corpului uman înseamnă a pierde din vedere esenţialul şi că ar trebui pur şi simplu să renunţăm la corpul nostru, păstrând doar creierul, pe care îl consideră elementul fundamental.
Warwick a realizat mai multe experimente extravagante, de pildă implantându-şi în braţ un cip RFID pentru a deveni un “cyborg”. Cipul îi permite să acţioneze uşile, sistemul de iluminat şi de încălzire şi alte dispozitive controlate de computer şi aflate în apropierea sa.
În anul 2002, i-a fost instalat un alt implant, care interacţionează direct cu sistemul său nervos. Experimentul a fost un succes: semnalul produs era suficient de precis pentru a face un braţ robotic să imite mişcările braţului profesorului Warwick, prin intermediul conexiunii internet, profesorul Warwick aflându-se în S.U.A., iar braţul robotic în Marea Britanie.
O altă etapă a experimentului a presupus introducerea unui implant în braţul soţiei profesorului Warwick, scopul fiind acela de a crea între ei o formă de telepatie, comunicarea realizându-se prin intermediul semnalului transmis prin internet. Practic, s-a realizat astfel, pentru prima oară, comunicarea directă, pe cale pur electronică, între sistemele nervoase a două persoane.

Un alt experiment de mare succes, şi care deschide într-adevăr perspective noi în ceea ce priveşte viitorul colonizării spaţiului de către fiinţele terestre, a fost realizarea creaturii robotice cu creier de şobolan, numite Gordon. Creatura este controlată integral prin intermediul celulelor din creierul unui embrion de şobolan şi poate lua decizii privind deplasarea sa. Următoarea etapă ar fi replicarea acestui experiment folosind neuroni umani şi duce la întrebarea dacă vreodată un creier va putea fi implantat într-un vehicul spaţial sau un rover pentru explorarea unor medii extraterestre.
După opinia profesorului Warwick, o asemenea soluţie ar simplifica mult problema supravieţuirii fiinţelor umane pe alte planete. Ar trebui să ne preocupăm să ţinem creierul în viaţă şi să nu ne mai facem griji în privinţa restului corpului. Specialistul crede că, într-o bună zi, vom fi capabili să trimitem, pe un alt corp ceresc, un vehicul cu un creier uman înăuntrul lui.
Profesorul Warwick nu este singurul savant care întrevede, în viitor, o modificare drastică a formei sub care există azi oamenii, pentru a le permite să colonizeze alte regiuni ale spaţiului.
Matthew Liao, specialist în bioetică la Universitatea New York, crede că s-ar putea ca actuala formă corporală a omului să nu mai supravieţuiască prea mult nici pe această planetă, darămite pe alta. El întrevede posibilitatea de a preleva celule nervoase din creierul uman, de a le congela şi de a le expedia pe alte planete, decongelându-le când capsula spaţială ajunge la destinaţie.
James Hughes, de asemenea specialist în bioetică, la Trinity College, S.U.A., speră şi el în posibilitatea de a crea o nouă formă de existenţă a omului şi nu este precupat nici măcar de menţinerea creierului. După părerea lui, nu are rost să trimitem în spaţiu apă şi hrană, încercând să păstrăm în viaţă vreo parte a corpului fizic uman, deoarece în scurt timp vom evolua până la a deveni capabili să ne transferăm conştiinţele înt-un alt tip de învelişuri, mai mici şi mai durabile.


Surse: descopera.ro, Mail Online

██████████████████████████████████████


Prima eclipsă observată în raze X în afara Sistemului Solar


Pentru prima dată, astronomii au înregistrat în raze X, o eclipsă produsă în afara sistemului nostru solar, într-un sistem stelar aflat la 63 de ani-lumină depărtare de Terra. Planeta implicată este un ciudat Jupiter fierbinte care, în radiaţie X, apare de un albastru feeric.


Observaţiile au fost realizate cu ajutorul Chandra X-ray Observatory al N.A.S.A. şi XMM Newton Observatory al ESA. Este pentru prima dată când trecerea unei exoplanete prin faţa stelei sale, fenomen numit tranzit, este observată în raze X. Toate observaţiile de până acum au fost realizate în lumină vizibilă. Studiul în raze X este deosebit de important, deoarece va dezvălui date noi despre exoplanete.
Fenomenul a avut loc în sistemul HD 189733, aflat la 63 de ani-lumină distanţă de Pământ, iar planeta implicată, HD 189733b, face parte din categoria aşa-numiţilor “Jupiteri fierbinţi”, planete similare ca mărime cu Jupiter din sistemul nostru solar, dar care orbitează mult mai aproape de steaua lor (având, din această cauză, temperaturi mult mai ridicate) decât Jupiter faţă de Soare.
HD 189733b este o planetă gigantică gazoasă, la suprafaţa căreia temperatura este de peste 1.000 grade Celsius.
Specialiştii N.A.S.A. cred că acest corp ceresc este “Jupiterul fierbinte” cel mai apropiat de Terra, ceea ce îl face deosebit de interesant pentru astronomii care vor să afle mai multe despre exoplanetele de acest tip.

http://www.youtube.com/watch?v=HtrU6D0a6io

Luna trecută, telescopul spaţial Hubble a dezvăluit pentru prima dată uimitoarea culoare albastră a acestei planete, culoare ce ia naştere datorită dispersiei luminii de către particulele de silicaţi din atmosfera planetei. Pe această planetă plouă cu sticlă, iar vânturile bat cu viteze de 7.000 km/h. Atmosfera planetei se evaporă rapid în spaţiu, planeta pierzând 100-600 milioane de kilograme pe secundă din masa ei, datorită radiaţiei ultraviolete şi X provenite de la steaua HD 189733.
Steaua principală din sistemul HD 189733 are şi o “însoţitoare”, o stea de dimensiuni mai mici, cu strălucire mai slabă, detectată pentru prima dată în raze X de observatorul Chandra.
Cele două stele s-au format probabil simultan, dar steaua principală pare mai tânără (cu 3-3,5 miliarde de ani ), deoarece se roteşte mai rapid, are activitate magnetică mai intensă şi, în raze X, apare de 30 de ori mai strălucitoare decât cealaltă stea.
În ansamblu, steaua se comportă prea “tinereşte” pentru vârsta ei, iar oamenii de ştiinţă cred că prezenţa uriaşului Jupiter fierbinte în apropierea ei ar putea fi cauza. Exoplaneta ar putea exercita asupra stelei efecte gravitaţionale care menţin la valori înalte viteza de rotaţie şi activitatea magnetică a stelei, făcând-o să se comporte ca o stea mai tânără decât este în realitate.


Surse: descopera.ro, Daily Mail

lupini a scris:

Nu l-am făcut eu, ci Gordon Moore, unul dintre co-fondatorii companiei Intel. Acest calcul a devenit o lege în ceea ce priveşte evoluţia puterii de calcul a maşinilor, şi a cantităţii de informaţie care se acumulează pe Internet. E o lege empirică, adică ce are la bază observaţii, şi nu una raţională. Această lege, legea lui Moore, afirmă că numărul tranzistorilor care se pun pe un circuit integrat, adică puterea de calcul a maşinilor, se dublează odată la 2 ani, sau dacă nu se dublează, atunci maşina scade in dimensiuni, puterea rămânând aceeaşi. Dacă e aşa sau nu, să ne uităm ce puteri aveau calculatoarele în anul 2003, şi ce puteri au acum, după 10 ani. Şi câtă informaţie e pe internet acum, şi câtă era in 2003. Şi apoi, să ne uităm la mărime: acum devin tot mai mici, prin telefoanele mobile, începând din anul 2007, odată cu revoluţia iPhone.

Ce spui tu este adevarat doar pentru hardware. Ai cumva o lege similara si pentru soft? Ca se pare ca acesta din urma evolueaza mult mai incet. Din aceasta perspectiva, acel an 2045 s-ar putea sa nu fie corect anticipat.

FUSCUS a scris:

Ce spui tu este adevarat doar pentru hardware. Ai cumva o lege similara si pentru soft?

E aceeaşi lege şi pentru hard, şi pentru soft. Să ne uităm câte mii, zeci de mii, sute de mii de aplicaţii pot fi descărcate din lumea online-ului. Recent am dat pe un website, care prezenta un program ce poate fi descărcat, şi care cu ajutorul unor ustensile adiţionale, poate măsura numărul de cuvinte pe care le rostim zilnic, numărul de clipiri ale ochilor, numărul de expiraţii şi inspiraţii, paşilor făcuţi, numărul picătrulilor de ploaie pe un metru pătrat...şi multe alte lucruri. Sunt sute de mii de programe interesante, care aşteaptă să fie descărcate.

lupini a scris:

E aceeaşi lege şi pentru hard, şi pentru soft. Să ne uităm câte mii, zeci de mii, sute de mii de aplicaţii pot fi descărcate din lumea online-ului. Recent am dat pe un website, care prezenta un program ce poate fi descărcat, şi care cu ajutorul unor ustensile adiţionale, poate măsura numărul de cuvinte pe care le rostim zilnic, numărul de clipiri ale ochilor, numărul de expiraţii şi inspiraţii, paşilor făcuţi, numărul picătrulilor de ploaie pe un metru pătrat...şi multe alte lucruri. Sunt sute de mii de programe interesante, care aşteaptă să fie descărcate.

Softul are si el o evolutie exponentiala in complexitate, dar este in urma hard-ului. Defapt, nu ai o unitate de masura pentru performanta softului, si nu stii cu ce rata evolueza. Prin urmare nu poti calcula daca vei avea inteligenta artificiala in 2045. Hard-ul necesar il vei avea, rezulta din calcule, dar nu poti face aceleasi calcule si pentru soft. Legea lui Moore, nu este pentru soft (acei doi ani). Spre exemplu: complexitatea softului s-ar putea dubla la sase ani. Din pacate nu-l poti masura, ca sa poti face calcule.

██████████████████████████████████████


Misterul prăbuşirii marilor civilizaţii mediteraneene antice


O secetă lungă de 300 de ani ar fi putut fi cauza prăbuşirii a mai multor culturi mediteraneene, inclusiv a Greciei antice, arată o nouă cercetare.


Cercetătorii au concluzionat că o reducere semnificativă a cantităţii de precipitaţii ar fi putut fi cauza colapsului mai multor civilizaţii din estul Mediteranei acum 3.200 de ani. Foametea şi conflictul ce au rezultat în urma acestei secete ar putea explica de ce întreaga cultură hitită, popor ce domina o mare parte din Anatolia, a dispărut de pe faţa planetei.
Chiar şi în perioada de vârf a Greciei Clasice existau indicii ce sugerau pierderea unei culturi mai vechi. În Iliada lui Homer, scrisă în secolul al VIII-lea î.d.Hr., despre un război legendar între Sparta şi Troia, sunt înfăţişate mai multe oraşe-state greceşti sofisticate, iar dovezile arheologice sugerează că acestea au existat cu adevărat.
“Persoanele care trăiau în perioada Greciei Clasice ştiau încă de la început că ieşeau dintr-o perioadă întunecată“, spune Brandon Lee Drake, un arheolog de la Universitatea New Mexico ce nu a luat parte la acest studiu.
Imperiul hitiţilor din Anatolia a început să înregistreze un declin accelerat în jurul anului 3.300 î.d.Hr. În aceeaşi perioadă, imperiul egiptean a fost invadat de piraţi (supranumiţi oamenii mărilor), iar cultura Micene din Grecia a intrat în colaps. De-a lungul următorilor 400 de ani, numeroase oraşe antice au fost pârjolite, fără a mai fi vreodată reconstruite.
Cauza acestui colaps înregistrat în Epoca Bronzului a fost învăluit în mister. Unii arheologi credeau că dificultăţile economice au cauzat colapsul, pe când alţii au propus drept cauză tsunami-uri, cutremure şi secetelor foarte puternice.
Cercetările mai vechi ce doreau să identifice dovezi ale secetei au descoperit indicii ce sugerau că acest eveniment a avut loc doar pentru perioade scurte de timp, fiind dificil de tras concluzii pentru întreaga perioadă, explică Drake.
De aceea, David Kaniewski, un arheolog de la Universitatea Paul Sabatier-Toulouse, a colectat alături de colegii săi mostre străvechi de sedimente din Lacul Sărat Larnaca, lângă Hala Sultan Tekke, în Cipru. Lacul era cândva un port, însă a rămas fără acces la mare acum câteva mii de ani.
Mostrele colectate arătau un declin al planctonului maritim şi a polenului provenind de la iarba de mare, dezvăluind că lacul a fost un port ce avea acces la mare până în jurul anului 1450 î.d.Hr., când s-a transformat, de-a lungul a 100 de ani, într-o lagună fără acces la mare. Polenul a dezvăluit totodată că agricultura din zonă s-a prăbuşit în jurul anului 1200 î.d.Hr., revenindu-şi abia în jurul anului 850 î.d.Hr.

“Această schimbare climatică a dus la eşuarea recoltelor, moarte, foamete, ceea ce a precipitat crizele socioeconomice şi a forţat migrarea oamenilor în regiune“, se arată în noua cercetare.
Rezultatele acestui studiu oferă noi dovezi în favoarea ipotezei ce susţine că o secetă masivă a stat la baza acestui misterios colaps din Epoca Bronzului.
“Devine foarte dificil de argumentat că nu s-au înregistrat schimbări semnificative ale climatului în acea perioadă“, spune Drake.
Foametea ar fi putut provoca migrarea în masă a populaţiei, ceea ce ar putea explica de ce misteroşii Oameni ai Mărilor ce au invadat Egiptul în acea perioadă şi-au adus alături de ei şi familiile.
Pe măsură ce aceste culturi străvechi se luptau pentru resursele tot mai puţine, marile oraşe ale zilei au fost pârjolite. În această perioadă întunecată, străvechii micenieni şi-au pierdut sistemul de scriere, cunoscut sub numele de Linear B, iar comunicarea între ţări s-a redus la minim.
În mod ironic, este posibil ca persoanele ce au trăit prin această perioadă cruntă să nu fi realizat cauza situaţiei în care se găseau.
“Evenimentul a avut loc de-a lungul a 200 de ani. Este posibil ca oamenii să nu-şi fi dat seama de faptul că au loc schimbări climatice, deoarece acestea se petreceau foarte lent de-a lungul vieţii lor“, concluzionează Drake.


Surse: descopera.ro, livescience

........................................................

FUSCUS a scris:

Legea lui Moore, nu este pentru soft (acei doi ani).

E şi pentru soft. Un calculator cu RAM de 16 GB, va avea un soft mai complex decât unul cu memorie de 1 GB. Sau faptul că e valabilă legea lui Moore în domeniul hardware-ului, atrage după sine şi creşterea complexităţii softului, şi implicit, valabilitatea acestei legi şi pentru soft. Acesta e motivul pentru care Microsoft lansează într-un ritm tot mai accelerat sisteme de operare (softuri), tot mai compexe. În 2007 a lansat Windows Vista, în 2009 Windows 7, iar anul acesta, Windows 8. La fel fac şi cei de la Linux, care lansează multe "distro"-uri, sau cei de la Apple. Aceştia din urmă, vor lansa în luna Octombrie noua versiune a sistemului de operare iOS 7 pentru iPhone, care, după cum am văzut pe YouTube, e o capodoperă de complexitate, care include şi paralaxă, adică se va putea vedea şi sub icoane, dacă înclinăm telefonul. În ultimii 6 ani, softul a făcut un salt calitativ la fel de mare ca şi hard-ul, prin apariţia "touch-screen"-ului. Fără softuri avansate, ecranele tactile (hard-ul) erau inutilizabile.

██████████████████████████████████████


De ce a fost construit cel mai vechi templu din lume ?


Cel mai vechi templu din lume, Göbekli Tepe (aflat în sudul Turciei), ar fi putut fi construit pentru a venera “Steaua Câine”, Sirius.


Situl ce datează de acum 11.000 de ani este format dintr-o serie de cel puţin 20 de îngrădituri circulare, însă doar câteva dintre acestea au fost descoperite de când situl a început să fie excavat la jumătatea anilor ’90. Fiecare îngrăditură este împrejmuită de un inel de coloane uriaşe de piatră, în formă de T, dintre care unele sunt decorate cu animale fioroase cioplite în piatră. În centrul fiecărui cerc se găseau doi megaliţi.
Göbekli Tepe reprezintă o infirmare a ideii unei revoluţii neolitice, care susţine că invenţia agriculturii i-a stimulat pe oameni să construiască aşezări şi să dezvolte civilizaţia, arta şi religia. Nu există nicio dovadă a agriculturii în apropiere de templu, sugerând că, în acest caz, religia şi-a făcut prezenţa prima.
“Am descoperit numeroase situri contemporane care erau aşezări ale vânătorilor-culegători. Göbekli Tepe este un sanctuar pentru oamenii ce trăiau în aceste aşezări“, spune Klaus Schmidt, arheolog şef ce coordonează acest proiect în cadrul Institutului Arheologic German din Berlin.
Cu toate acestea, specialiştii nu ştiu încă ce tip de religie caracteriza acest templu. Giulio Magli, un arheoastronom de la Universitatea Politehnică din Milano, a privit cerul pentru a obţine un răspuns. De altfel, şi stâlpii templului de la Stonehenge din Marea Britanie sugerează că ar fi putut construit ca un observator astronomic, poate cu scopul de a venera Luna.
Magli a simulat cerul care ar fi fost vizibil din Turcia în perioada în care a fost construit Göbekli Tepe. De-a lungul mileniilor, poziţia stelelor pe cer se schimbă datorită faptului că Terra “se clatină” pe măsură ce se învârte în jurul axei sale. Stelele care sunt lângă orizont vor răsări şi apune în puncte diferite şi pot chiar să dispară complet, ca să reapară câteva mii de ani mai târziu.

Templul Göbekli Tepe (simulare)

Astăzi, Sirius poate fi văzută de aproape oriunde din lume drept cea mai strălucitoare stea observată cu ochiul liber (cu excepţia Soarelui) şi este totodată cel de-al patrulea obiect de pe cerul nocturn ca luminozitate, după Lună, Venus şi Jupiter. Sirius este atât de vizibilă, explică Magli, încât răsăritul şi apusul său reprezentau baza calendarului străvechi al egiptenilor. La latitudinea templului Göbekli Tepe, Sirius ar fi fost sub orizont până în jurul anului 9.300 î.d.Hr., când ar fi devenit deodată vizibilă.
“Propun că acest templu a fost construit pentru a urmări «naşterea» acestei stele“, spune Magli. “Vă puteţi imagina că apariţia unui nou obiect pe cer ar fi putut genera chiar şi o nouă religie“, spune specialistul.
Folosind hărţile existente ale Göbekli Tepe şi imagini ale regiunii obţinute din satelit, Magli a desenat o linie imaginară între şi paralelă celor doi megaliţi aflaţi în interiorul fiecărei îngrădituri. Trei dintre inelele excavate par să fie aliniate cu punctele de pe orizont în care Sirius a răsărit în 9.100 î.d.Hr., 8.750 î.d.Hr. şi 8.300 î.d.Hr.
Magli subliniază că rezultatele sunt preliminarii. Pentru efectuarea unor calcule mai precise este nevoie de un studiu complet efectuat cu instrumente precum un teodolit, ce permite măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale. De asemenea, secvenţa în care au fost construite structurile nu este cunoscută, astfel că este greu de spus dacă inelele au fost construite pentru a urmări Sirius pe măsură ce răsărea din puncte diferite ale orizontului.
Excavaţiile aflate în desfăşurare ar putea contrazice ipoteza unei semnificaţii astronomice, spune Jens Notroff de la Institutul Arheologic German din Berlin. “Încă dezbatem dacă îngrăditurile de la Göbekli Tepe erau cu sau fără acoperiş. Dacă aveau acoperiş, atunci, desigur, era cam dificil ca acest templu să fi fost folosit pentru monitorizarea cerului“, a concluzionat specialistul.


Surse: descopera.ro, NewScientist

██████████████████████████████████████


Cele mai vechi artefacte din fier descoperite vreodată sunt de origine cosmică


Cele mai vechi artefacte de fier descoperite vreodată, mărgele funerare ce încojurau trupurile dintr-un cimitir egiptean ce datează de acum 5.000 de ani, au fost realizate dintr-un meteorit, anunţă o echipă de arheologi în urma unui nou studiu.


Mărgelele descoperite în 1911 de arheologii britanici în satul el-Gerzeh din Egiptul Inferior deltaic, au fost scanate de cercetători cu ajutorul unei noi tehnologii ce a demonstrat că metalul provenea dintr-o rocă spaţială.
Cele nouă mărgele provin din două morminte ce datează din jurul anului 3.200 î.d.Hr., unde au fost descoperite în coliere alături de minerale terestre exotice precum lapislazuli, agat şi aur. Mărgelele sunt stocate în Muzeul Petrie de la University College London (UCL).
Fierul de meteorit este un aliaj ce are o compoziţie diferită de fierul terestru.
Oamenii de ştiinţă au identificat semnătura elementelor din mărgele cu ajutorul unui test non-destructiv intitulat PGAA (prompt-gamma neutron activation analysis).
În cadrul acestui test, o mostră este supusă unor fascicule de neutroni de energie joasă. Elementele din mostră absorb o parte din neutroni şi emit ca reacţie raze gamma, iar nivelul reacţiei oferă semnătura elementului.

Cercetătorii au descoperit urme de nichel, fosfor, cobalt, germaniu, ceea ce înseamnă că sursa nu poate fi decât una extraterestră.
Scannerele cu raze X au arătat că fierul de meteorit a fost încălzit în mod repetat şi lovit cu ciocanul pentru a produce bijuterii preţioase pentru viaţa de apoi.
Cercetătorii afirmă că acest lucru arată că egiptenii ce trăiau în mileniul al IV-lea î.d.Hr. erau deja maeştri în arta fierăritului.
Fierul meteoritic este mult mai dur şi mult mai casant decât cuprul, materialul cel mai folosit în acea perioadă.
“Mărgelele au fost rulate şi lovite cu ciocanul pentru a-şi obţine această formă finală“, explică Thilo Rehren, profesor de arheologie la UCL. “Această tehnologie diferă foarte mult de tehnologia folosită pentru a produce mărgele din piatră, astfel că demonstrează că fierarii din acea perioadă aveau o înţelegere avansată ce le-a permis să folosească acest material dificil“, a mai spus expertul.


Surse: descopera.ro, AFP