For My Soul are vreo importanta ce varsta avem?! Tu cati ani ai? Poate in jur de 40?! Atunci se explica multe...
A fi sau a nu fi ..............iubire
Început de For My Soul, Mar 1 nov 2005 · 131 răspunsuri · 28.767 vizualizări · închis
Nu stiu daca e titlul cel mai potrivit, dar ma intreb cum se naste iubirea in fiecare, unde isi are sediul acest sentiment in fiecare, cum functioneaza pentru fiecare? Oare e la fel pentru toti? Oare difera de la om la om? Sau poate sunt tipologii ele iubirii?
Si doar cu mine ca subiect de studiu si mi-e greu sa stabilesc o regula. Daca vad o femeie care imi place mi se activeaza instinctul sexual si as 'marca'. Ma opresc morala, ratiunea si legatura cu o anumita fata. Cu aceasta fata lucrurile sunt complicate. Am constatat ca iubirea nu apare cand vrem si unde vrem. Am intalnit fete mai frumoase dar nu m-am putut indragosti de ele. Nevoia de ea insa s-a prins de mine ca o boala incurabila. Ce e ciudat, ca si atunci cand ne-am despartit nu am incetat sa manifest acest sentiment pentru ea.
Iubirea se simte in general sexual. Dar atunci cand suntem fericiti din iubire simtim ca plutim. Nu simtim iubirea doar in minte, sau in inima sau intr-un loc anume. O simtim in toata fiinta noastra. Iubirea mi-a revelat existenta sufletului.
Cand suferim din iubire nu ne doare nimic, dar e o stare asa de rea. Si nu exista leac. Unde suferim propriu-zis? In suflet? Si sufletul unde e? Unii zic ca in creierul mic sau in hipofiza sau in inima. Unii zic ca simt iubirea in stomac. E adevarat pentru ca o emotie spirituala se simte adesea ca o senzatie ciudata in stomac.
Ce e iar ciudat e faptul ca atunci cand suferi din iubire nu mai poti face nimic cum trebuie, iar cand esti fericit din iubire simti ca poti trece peste orice.
Dunedain a scris:No una la mana multzam pt. titlul de domn distinsa doamna :)doi la mana :referitor la "dragostea chiar este sentimentul care ma inalta, care ma face mai buna, mai vesela, mai intelegatoare si cu ajutorul careia am putere sa lupt pt sanatatea mea, pt ceea ce este mai bine pt mine.","domnul" respectiv este intru totul de acord cu dvs.Si eu m-am ajutat de ea sa fac lucruri pe care altfel nu as fi fost in stare sa le fac.Si sunt convins ca pe fiecare din noi ne face sa fim mai buni sau mai generosi decat am fi in absenta ei .Ceea ce incercam eu sa-ti atrag atentia prin "ironiile mele" este ca punand prea multa dulcegarie in ideile noastre,pastrand tonul si termenii pe care voi fetele il folositi pe la 13-14 ani in discutiile de la o "pijama-party" , la o varsta cand deja suna aproape ilar..riscam sa fim luati "in baza" pe buna dreptate.Si pt ceva ce pentru noi suna frumos,sincer si adevarat
Am onoarea! :D
Dragul meu Dunedain,
iata ca dupa atata "circ" inutil, dar de calitate (trebuie sa recunosc ;) ) se poate discuta si civilizat, fara ironizari, jigniri si catalogari pripite. Ma bucur ca ai cunoscut dragostea si mai ales ca recunosti asta..." Ti-o fo' greu?" :)
In ceea ce ma priveste...poate sunt infantila, poate sunt si idioata si poate fac parte din acea categorie de femei la care te refereai (inca nu mi-am dat seama despre care categorie este vorba ;) )...asta sunt si ma simt bine in pielea mea. Imi place sa ma "dulcegaresc", sa ma alint sa fiu mangaiata si protejata...poate din cauza faptului ca la 13-14 ani cand fetele se dadeau in spectacol la "pijama-party" eu eram ocupata cu alte lucruri mult prea importante pt varsta mea. Dar aste este alta poveste...poate vom avea ocazia sa discutam numai noi doi si iti vei da seama ca nu sunt chiar atat de...infantila.
O zi buna iti doresc! :(
Nu stiu decat unde a inceput sa ma doara tot gandindu-ma la ce ai scris mai sus. As putea sa spun multe dar nimic nou, ceva care nu s-a mai scris la celelalte topicuri din "dragoste".
unora li se aprind calcaile, probabil acolo se naste un sentiment, dar nu e neaprat iubirea. Nu pot face decat supozitii si probabil (ca da, probabil ca nu) iubirea exista numai noi ne nastem undeva in (prin) iubire. Daca as fi intr-un moment in care devin cinica, as spune ca ne lasam usori pacaliti dar altele imi sunt sentimentele si nu cred in "just sex" sau "perpetuarea speciei".
Dulcica a scris:Nu stiu decat unde a inceput sa ma doara tot gandindu-ma la ce ai scris mai sus. As putea sa spun multe dar nimic nou, ceva care nu s-a mai scris la celelalte topicuri din "dragoste".unora li se aprind calcaile, probabil acolo se naste un sentiment, dar nu e neaprat iubirea. Nu pot face decat supozitii si probabil (ca da, probabil ca nu) iubirea exista numai noi ne nastem undeva in (prin) iubire. Daca as fi intr-un moment in care devin cinica, as spune ca ne lasam usori pacaliti dar altele imi sunt sentimentele si nu cred in "just sex" sau "perpetuarea speciei".
Incearca sa raspunzi raportandu-te la tine. Asta si vreau. Sa nu mai vorbim despre altii. Sa vorbeasca fiecare despre el. Despre cum percepe iubirea. Cum 'functioneaza' acest sentiment in voi?
Nu cred ca putem spune ce este dragostea!!!!!Un sentiment lasat de Dumnezeu si ni lasat sa il gustam si sa suferim din cauza ei!! :P :P"
Editat Mar 15 nov 2005 23:33
De cand iubesc am observat ca sunt mai blanda, mai intelegatoare, mai deschisa la concesii. In ceea ce ma priveste mi se pare ca iubirea are in componenta prietenie mai mult decat pasiune. Fata de el nu mai simt nevoia sa port
iubind renunt la tot pentru mine.tot ce imi trebuie,fiecare lucru sau gest de care am nevoie il regasesc in el..
stiu ca nu e perfect si ca,poate judecand obiectiv probabil ca nu m-as fi gandit niciodata ca o sa-l iubesc.dar tocmai asta e si frumusetea,iubesc tocmai imperfectiunile din el care-i dau un farmec aparte..
desigur,sunt subiectiva la cote maxime dar poate cineva sa ma judece?cred ca nu..
problema e ca si indragosteala trece... 
Nikia a scris:For My Soul are vreo importanta ce varsta avem?! Tu cati ani ai? Poate in jur de 40?! Atunci se explica multe...
Nu, Nikia, n-am 40 dar am sa te anunt cand ajung la varsta aia (daca ajung) insa iti zic de pe acum ca ai sa astepti mult pt ca nici macar nu este dublul varstei actuale ! Nu sunt un om plictisit de viata, ratat in dragoste si plin de regrete (am regrete ca tot omul) ! Am pus in discutie esenta acestui coltisor de forum ca sa vad ce fel de oameni exista pe aici si am vazut ! Dunedain a exprimat foarte frumos gandurile mele despre lucrurile dulci spuse pe aici. N-am nimic in potriva lor dar sunt exagerate uneori ! Imi si imaginez disecate in 4,6,8 sau 10 bucati cuvintele mele de acum ...
Am citit ,pentru ca pe mine nu m-a dus capul, ca opusul dragostei nu este ura ci indiferenta ! Daca e asa atunci ce este indiferenta ? Iar daca acest termen se poate defini inseamna ca si dragostea se defineste prin antiteza cu el !
Observ, nu te modela dupa ce spune un strain ... mediteaza noaptea si ai sa iti gasesti greselile ! Un om intelept isi stie limitele !
O zi buna, romanticilor !
ai dreptate. dak stau bine si ma gandesc ceea ce descrii tu este aproximativ conceptia mea referitoare la acest subiect. adesea simt o senzatie in stomac atunci cand iubesc, iar cand sufar din cauza celui iubit imi simt inima grea, gandirea incetosata. este o senzatie care nu ma lasa sa ma concentrez, care ma leaga de maini si de picioare. nu pot face nimic, nu sunt in stare sa leg bine o fraza, sunt numai eu si gandurile mele...as putea sa spun multe lucruri legate de iubire, dar probabil k as spune lucruri deja stiute sau simtite de majoritatea celor care citesc aceste randuri. poate gresesc, poate am dreptate. dar asta este ceea ce simt si ceea ce gandesc. in schimb, cand sunt fericita si ma simt iubita, park radiez, imi stralucesc ochii, simt k am puterea sa escaladez muntii.....este o senzatie minunata, de nedescris, mai presus de foame, sete, de oboseala,,,,,,,,,astept parerile voastre.