Coltu' meu

ai blog?

Da, am. :)

Dar nu-i nimic deosebit, multa lume are blog.

eu nu am! nu am talent la scris asa ca... am citit topicul asta si imi place cum gandesti, asa ca imi permit sa te intreb daca pot sa iti citesc blogul

Imi pare rau, dar as prefera sa nu leg blogul, care ma reprezinta pe mine, persoana reala, cu fotografii si informatii foarte concrete, de acest nick. Experientele neplacute din trecutul recent ma determina sa fiu mult mai precauta decit obisnuiam sa fiu in privinta asta. Si nu ma refer la tine, nu ne-am intersectat de suficiente ori ca sa apuc macar sa-mi fac o parere despre tine, ci spun ca nu ma voi mai expune niciodata asa pe forumuri, chaturi sau alte forme de comunicare de acest gen.

Sper sa intelegi si sa nu iei refuzul meu prea personal. :)

as you wish :)

Ma bucur ca ma intelegi. :)

Saptaminile dinainte de sarbatori... cum sint pentru voi? Agitate, enervante, incomode, sau, dimpotriva, pline de energie, placute? Intrati intr-un fel de stare specifica sau mai degraba n-aveti chef de nimic si va enerveaza toata tevatura asta?

Eu nu am mai reusit sa scriu, pentru ca m-au prins alte lucruri, dar nu-mi pare rau. Pentru mine e o perioada speciala si imi creaza o stare speciala, din toate punctele de vedere. Sa cumpar cadouri este unul dintre cele mai frumoase lucruri pentru mine. Sau sa le fac (dac-as avea timp si materiale si mi-as stimula indeminarea necesara). Deocamdata le cumpar. Poate intr-o zi o sa reinvat sa tricotez/crosetez (daca as avea copil si as sta acasa o perioada, de ex).

Apoi, cum sint nascuta iarna, imi place sa-mi inroseasca frigul obrajii, imi place chiar si cum mi se inroseste conturul buzelor, usor atinse de ger, si apoi ustura ca atunci cind maninc salata de vinete. Imi place senzatia aceea de destindere si abandon in placerea de a reveni la caldura, dupa ce frigul de-afara te ciupeste, te inghionteste, te incolteste si... in cele din urma, iti da drumul... inapoi in cuibul cald.

Dar astept sa-mi ziceti si la voi cum e.

white.change a scris:

Nu mai sunt sunt cum erau. Timpul trece mai repede de la an la an, spiritul sarbatorilor e simtit din ce in ce mai putin. Cand eram copil vedeam lucrurile altfel, luam doar partea frumoasa.. il asteptam cu nerabdare pe Mos Craciun, asteptam zapada..

Eu am facut fiecare Craciun la tara la bunici, de cand m-am nascut. Anul asta am decis sa raman cu sotul meu in Bucuresti.. Mi-e greu sa renunt la traditie insa cred ca e timpul sa incep una noua. Am sa imi vizitez si bunicii insa imi doresc ca noaptea de Ajun sa o petrec acasa.

M-am apucat mai devreme de impachetat cateva cadouri si ma gandeam cum era cand eram mica si inca mai credeam in Mos Craciun.. Sarbatorile sunt frumoase, ne aduc mai aproape de cei dragi, ne fac sa ne amintim si de alte lucruri pe langa cele materiale, ne fac sa ne dorim sa daruim..

In zilele noastre se pune pret pe comercial, Craciunul nu mai e o sarbatoare a nasterii Domnului, e o sarbatoare a colindatului prin supermarket dupa cele mai cool cadouri si a gatitului pe banda rulanta. Nu sunt o fire foarte religioasa insa tare mi-as dori ca lucrurile sa revina la cum erau. Mi-ar mai placea si ca oamenii sa simta tot ce simt in preajma sarbatorilor si in restul anului. Dar deja a devenit un cliseu si asta: sa fim la fel de buni ca in ziua de Craciun. Inca o idee buna transformata in replica de publicitate.

Nu stiu de ce m-am descarcat aici pe topicul tau.. simteam nevoia sa scriu ceva..

Tina, pai eu v-am indemnat sa-mi povestiti despre cum e la voi, imi face placere sa citesc.

La mine este si vorba ca de sarbatori am ragaz. Din fericire, am parte de concediul pe care-l aveam si cind eram profesoara, asa ca profit de asta. Dar nu, nu devin mai buna de sarbatori. Eu simt iarna altfel, si mai ales miezul iernii. O simt mai aproape de sufletul meu decit orice alta perioada din an.

Bine, noi ne sarbatorim si zilele de nastere: tata si un fratior pe 21 decembrie, prietenu meu pe 28, eu pe 8 ianuarie. Sa mai spun si ca tata si fratele sint amindoi Ioan?

Ah, si inca un lucru: cel mai cool cadou... asta este un cadou pe care-l faci nu gindindu-te la cel caruia i-l dai, ci la tine. Cine face asa, incearca sa se scoata pe el insusi in evidenta. Pe mine ma bucura sa vad si pentru citeva secunde ca le face placere sa primeasca ce le-am daruit. De-aia eu si cind primesc cadouri le desfac mereu pe loc, pentru ca vreau ca omul sa fie martor la reactia mea, la cum cercetez si intorc pe toate partile ce mi-a adus, pentru ca primesc cu bucurie.

Pentru ca a fost asa o seara frumoasa, mi-am amintit si de acest topic al meu.

O seara in care trecutul si prezentul s-au imbinat asemenea celor doua parti intr-o inghetata jumate ciocolata/jumate vanilie, la cornet, de cele din care mincam in copilarie. Iar viitorul incepe sa se contureze din ce in ce mai bine, nu sub forma unui git iritat si racit, nu :airkiss:, ci sub forma unui drum pe care-l zaresti de la distanta serpuind in sus pe coasta pe care vrei sa o urci pentru a gusta aerul proaspat al inaltimilor. Mai ca ma simt ca un incas in ultimele lui seri acasa, linga vatra, cu toti ai lui, inainte de a porni in calatorie spre cetatea zeilor, Machu Pichu.

Am vrut sa las cite un semn frumos peste tot unde am fost astazi. Sper ca am reusit.

Noapte buna.