Te accept asa cum esti

Two a scris:

Acceptarea asta se defineste prin prisma sentimentelor ce le ai fata de celalalt. De aceea intai te indragostesti, apoi iubesti.

Iar cand iubesti, defectele celuilalt, se transforma in calitati. Si viciile in virtuti.

La asta facea referire si Tina, cand spunea ca - te accept asa cum esti - ii suna oarecum peiorativ, si ca un fapt de clementa.

De acord ca mai intai te indragostesti (faza in care hiperbolizezi calitatile respectivei dudui) si apoi iubesti.

Dar sunt oameni care isi iubesc femeia (si ar sari la bataie pentru ea), dar nu ezita sa-i traga ei o bataie sora cu moartea la doua saptamani (ba ca s-a uitat nu stiu cum la altul, ba ca n-a avut mancarea incalzita cand a sosit el acasa), vezi Stirile de la ora 5. Putem spune ca, in ciuda sentimentelor lor de iubire, tipii aia le accepta pe dansele?

lynxul_negru a scris:

De acord ca mai intai te indragostesti (faza in care hiperbolizezi calitatile respectivei dudui) si apoi iubesti.

Dar sunt oameni care isi iubesc femeia (si ar sari la bataie pentru ea), dar nu ezita sa-i traga ei o bataie sora cu moartea la doua saptamani (ba ca s-a uitat nu stiu cum la altul, ba ca n-a avut mancarea incalzita cand a sosit el acasa), vezi Stirile de la ora 5. Putem spune ca, in ciuda sentimentelor lor de iubire, tipii aia le accepta pe dansele?

Acceptarea este doar o manifestare de vointa.

Atata timp cat sunt impreuna se numeste ca se accepta.

Iar faptul ca ii administreaza o corectie violenta, tine numai de scara de valori morale a fiecarui individ, in speta, de cel care spui ca o lovea.

E ideal ca oamenii sa renunte la violenta, dar asta tine de gradul de civilizatie a fiecarei societati. Cu cat este mai ridicat, cu atat violenta este mai absenta.

Two a scris:

Acceptarea este doar o manifestare de vointa.

Atata timp cat sunt impreuna se numeste ca se accepta.

Iar faptul ca ii administreaza o corectie violenta, tine numai de scara de valori morale a fiecarui individ, in speta, de cel care spui ca o lovea.

E ideal ca oamenii sa renunte la violenta, dar asta tine de gradul de civilizatie a fiecarei societati. Cu cat este mai ridicat, cu atat violenta este mai absenta.

de acord..

dar sa nu ducem discutia catre alte teme intens dezbatute--violenta in familie--

ca idee, ca tot veni vorba..

in cazul dat de Irina..se poate considera reactia lui ca fiind o "violenta" ....poate fi interpretata ca fiind o "violenta"?

( a se citi si ghilimelele)

Two a scris:

Acceptarea este doar o manifestare de vointa.

Atata timp cat sunt impreuna se numeste ca se accepta.

Da. Exact asa am zis si eu pe la pagina 5: "o definitie grosiera este: daca mai esti cu el inseamna ca-l accepti cu toate defectele lui. s-ar zice ca majoritatea isi accepta partenerii fiindca majoritatea sunt combinati/casatoriti".

Dar mi se pare necesar ca apoi sa faci distinctia intre modurile in care un partener il acepta pe celalalt, fiindca unele sunt la limita sau dincolo de limita intolerantei sau agresiunii. Si modul in care se intampla acceptarea asta spune ceva despre viata cuplului in cauza.

*YODA* a scris:

in cazul dat de Irina..se poate considera reactia lui ca fiind o "violenta" ....poate fi interpretata ca fiind o "violenta"?

( a se citi si ghilimelele)

nu o violenta pe care o poate pedepsi legea

dar la nivelul comportamentului este o agresiune sa te apuci sa-i impui celuilalt diverse chestii - cand si cu cine sa iasa sau sa nu iasa - daca astea nu sunt daunatoare cuplului.

lynxul_negru a scris:

nu o violenta pe care o poate pedepsi legea

dar la nivelul comportamentului este o agresiune sa te apuci sa-i impui celuilalt diverse chestii - cand si cu cine sa iasa sau sa nu iasa - daca astea nu sunt daunatoare cuplului.

ei nu...nu m-ma referit la o violenta care sa intre sub vreo incidenta anume..

am si subliniat.." a se citi ghilimelele".

modul in care refuzi partenerul stiind ca refuzul tau implica nasterea unui disconfort greu de suportat poate fi numit si "violenta"..

nu stiu ce sa zic..

stresul , de cele mai multe ori poate fi considerat ca fiind o violenta asupra noastra..

si un astfel de refuz este un stres .

conteaza foarte mult cat de buni suntem sa minimizam efectele adverse ale unui astfel de stres.

Lucast a scris:

Ce subiect greu.

Eu accept, dar nu prea sunt acceptata. Cica eu am lumea mea de nepatruns. :airkiss:

Si nu e asa ?

Two a scris:

Si nu e asa ? :airkiss:

de fapt este invers la ea..

Ea este acceptata dar nu prea accepta...dar crezi ca recunoaste oare!!?..he!

*YODA* a scris:

ei nu...nu m-ma referit la o violenta care sa intre sub vreo incidenta anume..

am si subliniat.." a se citi ghilimelele".

modul in care refuzi partenerul stiind ca refuzul tau implica nasterea unui disconfort greu de suportat poate fi numit si "violenta"..

nu stiu ce sa zic..

stresul , de cele mai multe ori poate fi considerat ca fiind o violenta asupra noastra..

si un astfel de refuz este un stres .

conteaza foarte mult cat de buni suntem sa minimizam efectele adverse ale unui astfel de stres.

Nu e violenta.E pur si simplu ignoranta.

Pentru ca se presupune si ar si trebui, ca sa iti cunosti extrem de bine partenerul.

Or, in cazul asta, consideram ca doua persoane s-au unui intr-un cuplu pentru o fericire comuna.

Lucru ce duce la concluzia ca: fericirea unuia este si a celuilalt!

Iar atata timp cat tu provoci suferinta celuilalt, refuzandu-i ceva ce stii (sau ar trebui sa stii) ca ii place, nasti singur acel discomfort.

*YODA* a scris:

de fapt este invers la ea..

Ea este acceptata dar nu prea accepta...dar crezi ca recunoaste oare!!?..he!

Omul se va teme intotdeuna de ceea ce nu cunoaste.

Asa si ea. :airkiss:

Si...adevarat ca nu ar recunoaste.

Two a scris:

Nu e violenta.E pur si simplu ignoranta.

Pentru ca se presupune si ar si trebui, ca sa iti cunosti extrem de bine partenerul.

Or, in cazul asta, consideram ca doua persoane s-au unui intr-un cuplu pentru o fericire comuna.

Lucru ce duce la concluzia ca: fericirea unuia este si a celuilalt!

Iar atata timp cat tu provoci suferinta celuilalt, refuzandu-i ceva ce stii (sau ar trebui sa stii) ca ii place, nasti singur acel discomfort.

Omul se va teme intotdeuna de ceea ce nu cunoaste.

Asa si ea. :airkiss:

Si...adevarat ca nu ar recunoaste.

depinde cum este interpretat de catre partener..

sunt cupluri in care nu exista violenta verbala si cu atat mai putin fizica....insa..

sunt momente cand un refuz, o apucatura iesita din comun devine atat de deranjanta , incat partenerul reactioneaza mult mai urat comparativ cu un altul care a fost violentat verbal sau chiar fizic.

cat despre cunoasterea partenerului...nu stiu daca se pune problema..

nu vorbesc de cazul in speta..vorbesc la modul general..

ajungem sa ne cunoastem partenerii, sa acceptam tabieturi, facem compromisuri...

dar multe chestii se altereaza in timp..

aici intervine puterea de acceptare..care pana mai devreme a fost doar o tatonare...

asa este la inceput...oamenii se tatoneaza, se accepta si in acelasi timp incearca sa-si impuna punctul de vedere cu privire la anumite aspecte ale vietii in cuplu..

vorbim de luni de zile..sau chiar cativa ani..

cel mai bine se vede asta in cuplurile care isi incep viata prin a se muta singure si impartirea atributiilor in casa..

de la A la Z..

si mai stiu o vorba..batraneasca

ca sa vezi ce fel de om ai langa tine, uita-te la mama care l.a crescut..

*YODA* a scris:

cat despre cunoasterea partenerului...nu stiu daca se pune problema..

nu vorbesc de cazul in speta..vorbesc la modul general..

ajungem sa ne cunoastem partenerii, sa acceptam tabieturi, facem compromisuri...

dar multe chestii se altereaza in timp..

aici intervine puterea de acceptare..care pana mai devreme a fost doar o tatonare...

vorbim de luni de zile..sau chiar cativa ani..

Am spus ca ar trebui sa il stii. Evident, la modul general discutia.

Ce nu inteleg este asta cu compromisul ?

Cum pot spune oamenii ca fac compromisuri, cand accepta safaca ceva ce ii place celuilalt, si implicit il face fericit ?

Tu, Niu Tax, te-ai simtii bine daca partenera ar fi nefericita ?

De asta spun ca nu mai e vorba de acceptare. Ca suna a "toleranta", nu a iubire si fericire reciproca.