Buna,
Incep prin a spune ca sunt impreuna cu o fata de 7 luni.inca de la inceput m-am simtit bine in compania ei si m-am simtit atras de ea.Eu trecusem printr-o perioada foarte grea anul trecut iar ea a aparut in viata mea atunci cand aveam mai mult nevoie de cineva.Vroiam sa am pe cineva langa sufletul meu,aveam nevoie de o mangaiere si de un suflet cald langa mine.Dintotdeauna am cautat pe cineva cu care sa ma inteleg bine si nu am stat cu o fata doar pt sex,pt ca am considerat ca o fata nu e doar un obiect sexual si am vrut doar sa iubesc si nimic altceva.in primele doua luni eram mereu impreuna;ieseam seara in oras,ne plimbam,mergeam la ea (ea sta in alata localitate fata de mine,dar face facultatea in orasul meu).De la inceput mi-a spus ca s-a indragostit de mine si ca s-a atasat de mine asa cum nu s-a atasat de nimeni.A fost mereu sincera cu mine si mi-a spus chiar si cele mai ascunse secrete care unele fete se feresc sa le spuna.Am apreciat asta la ea si asta m-a apropiat foarte mult.de ziua ei mi-a facut o confesiune care mie nu mi-a prea cazut cu tronc;bine,eu am intrebat-o dar a fiind sincera cu mine mi-a spus adevarul si nu mi-a placut deloc ceea ce am auzit.atunci orbit de orgoliu am plecat de la ea si am lasat-o plangand chiar de ziua ei.stiu ca am gresit si stiu ca voi fi judecat.
Seara ne-am intalnit si am continuat sa o jignesc pe tema raspunsului ce mi l-a dat;poate sunt de moda veche si poate sunt mai incuiat,dar m-a deranjat faptul ca am intrebat-o dupa cat timp a facut-o cu fostul prieten si mi-a raspuns ca dupa 3 saptamani.cand am cunoscut-o parea o fata cuminte daca ma intelegeti ce vreau sa spun si parerea asta continui sa o am despre ea,dar m-a durut foarte mult faptul ca fata de care m-am indragostit a facut asa ceva.am facut-o indirect usuratica si ca a cedat foarte usor.mi-a recunscut ca a gresit si ca regreta foarte mult ceea ce a facut.
A doua zi mi-a trimis un mail in care imi spunea ca ea ma iubeste si ca orice s-ar intampla imi multumeste pt luna petrecuta impreuna si mi-a marturisit ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata ei si ca pt ea voi ramane cea mai minunta persoana.asta m-a inmuiat si am continuat relatia.totul a decurs fff frumos.am mers in vacanta impreuna,ne-am simtit minunat.eram impreuna,ne eram alaturi si vorbeam foarte mult.ne trimiteam mesaje in care ne martuseam dragostea unul fata de celalalt.Era foarte calda cu mine si era foarte afectuoasa.ii spunea mamei ei ca in sfarsit iubeste asa cum mereu isi dorea sa iubeasca si ca nu credea ca vreodata o sa se bucure asa de viata.era foarte indragostita si se vedea asta pe chipul ei.Dar eu am inceput sa gresesc adresandu-i unele intrebari care au devenit cam obsesive pt ea.cu fostul prieten a fost impreuna 1 an si 7 luni si traiam cu impresia ca mereu i-a fost mai bine cu el si ca impreuna cu el se simtea mai bine.Dar ea mereu imi explica cu rabdare si lacrimi in ochi ca nu e asa si ca alaturi de mine e cu adevarar fericita si se simte cu adevarat femeie.
De fiecare data cand faceam dragoste o vedeam implinita si se simtea minunat si intotdeauna imi spunea ca a fost minunat.iar eu de fiecare data o intrebam:cum a fost cu celalalt,te simteai mai satisfacuta?era mai bine?il atingeai tot asa cum ma atingi pe mine?te jucai cu el as cum te joci cu mine?dar de ficare data cu acelasi calm imi cera sa nu mai stric momentele astea frumoase si sa ne bucuram de noi.imi spunea ca ea nu l-a dorit niciodata dar cu toata astea s-a oferit lui dupa 3 saptamani si a fost a lui de cateva ori in cei 1 an si 7 luni.
Am incercat sa o pun la diferite teste sa ii verific increderea si sa vad daca ea chiar ma iubeste,dar de fiecare data nu a cedat si a fost ferma pe pozitie.dar dupa ce am mai facut o chestie de genul a aflat ca am mintit-o si s-a suparat pe mine.in weekend am mers la ea dar nu era nicaieri...nici parintii nu stiau unde e,doar mama ei care a acoperit-o.am stat toata noaptea si m-am gandit unde e si ce face.la cetva zile am aflat ca a fost la cabana cu niste prieteni iar printre acei prieteni a fost si fostul.mi-a jurat ca nu s-a intamplat nimic intre ei si ca a plecat pt ca s-a simtit tradata si mintita.
dar si eu m-am simtit tradat si folosit,pt ca eu niciodata nu i-am tradat increderea si mereu am iubit-o si am respectat-o.
am luat o pauza de 2 saptamani sa o fac sa ii para rau dupa care se simtea ingrozitor pt ceea ce a facut...am reluat din nou relatia pt ca desi mi-a gresit am iertat-o pt ca o iubesc.dar eu ii tot reprosam ce e facut si ma durea foarte mult.sunt un tip sensibil si foarte sufletist si am pus tot sufletul in relatia asta ca sa fie bine.
dar acum de 3 saptamani mi-a cerut timp sa se linisteasca si sa se regaseasca pt ca nu mai suporta jignirile si reprosurile mele.nu stiu ce sa fac?nu mai suna si o simt indiferenta total fata de mine.am mai vb si imi spune ca ma iubeste cu adevarat si ca nu vrea s ma piarda dar ca nu mai vrea sa aiba parte de reprosuri.cand era bine mi-a jurat ca nu ma lasa pt nimic in lume si ca eu sunt tot ceea ce si-a dorit.imi jura ca orice s-ar intampla o sa fim impreuna.
ce sa fac?sa o las in pace sau sa lupt pe ea?
va multumesc anticipat si imi cer scuze daca v-am plictisit.o zi buna.
