La priviri calde, la a te tine de mina, a avea mici gesturi doar de ei intelese, a-si zimbi.
Vezi? Eu am zis de oameni care par mai degraba colegi, reci si distanti si plictisiti unul de altul, in public cel putin, iar reactia imediata a fost "ce, doar n-ai vrea sa stea bot in bot mereu". Adica... reactia imediata a fost tot de a percepe intimitatea drept erotic/sexual.
Din punctul meu de vedere, asta este o pierdere. Pentru ca uitam sa valorificam, de fapt, exact acele lucruri care ne fac intimi cu cineva. Mai ales cind intimitatea tine atit de mult de continutul emotional, care alimenteaza legatura dintre oameni. Iar emotional nu este doar un sarut, poate fi si un zimbet pe care-l daruiesti doar din priviri, o mina asezata pe bratul lui.
Uite, acum imi amintesc o faza care m-a uimit, aproape socat, acum citiva ani. Eram la un spectacol de dans in cadrul Festivalului National de Teatru. Bun spectacol, vorbea despre copilarie si adolescenta inainte si dupa '89. Pe fundal rulau imagini. La un moment dat, pentru citeva secunde, a aparut o imagine cu Ceausescu si Elena in usa unui avion, chiar inainte sa coboare scara prezidentiala catre hol. El dadea din mina, iar ea il tinea de brat. Pret de citev secunde, Elena i-a strins bratul si s-a strins si ea mai aproape de el, aproape ca o adolescenta indragostita. O postura, intr-un cadru, de altfel, oficial, in care eu nu mi-as fi imaginat-o. Iata deci un moment inedit de intimitate intre cei doi dictatori.
Iar acum cred ca se intelege mai bine despre ce vorbesc.
