El ii spune ei sa se imbrace colorat, ca asa ii place lui. El vrea sa ii aleaga hainele ei. Ea spune ca nu o iubeste pentru ceea ce e ea, ci pentru imaginea ei. Ea vrea ca el sa spele masina, ca doar e masina lui si ca femeile nu spala masini. El spune ca si ea merge cu masina, asa ca e si datoria ei sa o spele. El vrea ca ea sa se fardeze si pentru el cat timp sta acasa, nu doar cand merge in oras, "pentru lume". Ea spune ca el are prea multe pretentii. El spune ca e ceva normal. Ea vrea ca ei doi sa doarma impreuna, ca doar asa fac cuplurile normale, lui nu ii place ca nu se poate misca in voie. El vrea ca ea sa aspire zilnic, pentru ca praful e nociv si e normal sa aspiri zilnic. Ea spune ca asa ceva nu a mai auzit si ca nu e dispusa sa-si piarda zilnic timpul cu aspiratul, ca daca vrea, sa aspire el. El spune ca aspiratul e treaba de femei. Ea vrea ca el sa spele vasele daca ramane singur acasa, pentru ca asa functioneaza un cuplu, se ajuta unul pe altul. El spune ca s-a saturat de pretentiile ei, ea spune ca e ceva normal.
Vi se par normale aceste pretentii?
Este acesta un cuplu de narcisisti, in care fiecare se vede numai pe sine, nu e dispus sa cedeze pentru ca are impresia ca pierde teren in aceasta relatie care pentru el e mai degraba o lupta pentru putere? Sau pentru ziua de azi e un cuplu modern, normal?
Situatia de mai sus am intalnit-o in discutiile cu prietenele mele, care imi cereau sa le tin partea, desigur, sa le confirm ca ele au dreptate. Eu le-am spus ca o relatie nu rezista fara sacrificii, dar atunci totul e vazut ca o tranzactie: "te imbraci cum vreau eu? atunci spal eu masina". Atunci unde mai e dragostea printre toate aceste tranzactii si conditionari? Omul de azi a devenit mai pretentios, mai putin dispus sa cedeze?
Dragostea intre doua persoane nu poate exista fara conditii. Dar nu merita sa discutam despre dragostea conditionata, "te iubesc numai daca faci asta", care nu e dragoste. Ma intereseaza jocul de adaptari reciproce de la mijlocul scalei.
Fiecare om are un grad de narcisism, altfel n-ar putea exista. Cum poti functiona in cuplu cu acest continuu dezechilibru? Este adevarata teoria ca dragostea e satisfacerea nevoilor reciproce?
