Stima de sine - apararea eului in fata agresorilor

Athmy a scris:

Chiar asa, cine le-a sters? Cred ca depaseam limitele bunei cuviinte, ne asumam greselile.

Forumul nu e chat. Sa trecem la lucruri serioase si sa nu fim narcisisti, nu monopolizam forumul.

Nu sunt psiholog, desi in profesia mea trebuie sa am si cunostinte practice de psihologie. Prin formare, din nefericire, sunt o forma de agresor psihic si in acelasi timp un salvator necerut - probleme care sunt in curs de rezolvare. Postarile mele aveau ca scop sa te inveseleasca pe tine si sa ilustreze prin interactiune practica faptul ca probabil te desconsideri prin exemplul Frumoasei/Uratei din padurea adormita. Un om care se desconsidera este usor de agresat din punctul sau de vedere deoarece este egocentric si nu ii poate intelege pe ceilalti, considerand atacuri interactiunile pe care nu le intelege. De aceea consider ca postarile mele erau la subiect. Le-am pus intentionat sub forma colocviala intai pentru a genera un efect emotional, apoi pentru ca in realitate nimeni nu comunica in stilul academic folosit in sectiunea de psihologie a forumului.

Scorpionul_Rosu a scris:

Nu sunt psiholog, desi in profesia mea trebuie sa am si cunostinte practice de psihologie. Prin formare, din nefericire, sunt o forma de agresor psihic si in acelasi timp un salvator necerut - probleme care sunt in curs de rezolvare. Postarile mele aveau ca scop sa te inveseleasca pe tine si sa ilustreze prin interactiune practica faptul ca probabil te desconsideri prin exemplul Frumoasei/Uratei din padurea adormita. Un om care se desconsidera este usor de agresat din punctul sau de vedere deoarece este egocentric si nu ii poate intelege pe ceilalti, considerand atacuri interactiunile pe care nu le intelege. De aceea consider ca postarile mele erau la subiect. Le-am pus intentionat sub forma colocviala intai pentru a genera un efect emotional, apoi pentru ca in realitate nimeni nu comunica in stilul academic folosit in sectiunea de psihologie a forumului.

Eu te inteleg si apreciez buna dispozitie, chiar sunt predispusa la glume. Daca ma desconsider o fac de obicei ca sa testez persoana cu care vorbesc, pentru ca daca incearca sa profite de slabiciuni, imi dau seama mai repede cu cine am de-a face si nu mai pierd timpul. E un joc periculos totusi, stiu, atrage agresori.

Nici eu nu sunt psiholog, de aceea experimentez. In sinea mea sunt mult mai puternica decat las sa se vada, este si asta o aparare, pentru ca nu as vrea sa fiu lovita in ceea ce conteaza cu adevarat, lucrurile importante nu le expun.

Oricum, sunt fata si imi place sa cochetez, ce sa mai.

Cat priveste intelesul celorlalti, toti avem limite intelectuale si afective, nu suntem perfecti. Important e sa nu ne suparam.

Kosmotro a scris:

Dca tot esti aici, zi si mie cum l-ai pus la punct pe nesimtit. Sunt curios cum ai procedat.

Scuzati ca ma bag in seama, aici se vede ca ai stofa de psiholog.

Daca vorbesti pe limba omului, (cum l-ai pus la punct pe nesimtit) ai toate sansele sa obtii ceea ce vrei.

Daca in schimb te axezi pe fricile omului (mesaje private, texte frumoase, tu ai probleme cu agresivitatea etc), omul se retrage in sine, se apara, e refractar. Omul are nevoie de incurajari, aici ii dau dreptate cui a zis, numai ca sa nu fie gratuite numai sa ma pun bine pe langa tine sa vad ce gandesti, altfel miroase a manipulare si mai bine avem nevoie de persoane sincere.

Bravo!

Voi nu puteti unul fara altul? Peste tot discutati in contradictoriu. Nu ca ar fi ceva rau, dimpotriva, poate pana la urma se lasa cu topaiala...

"Si au trait fericiti pana la adanci batraneti!"

Vai, despre cine insinuezi?

Scorpionul_Rosu a scris:

Nu sunt psiholog, desi in profesia mea trebuie sa am si cunostinte practice de psihologie.

Si care e profesia ta?

Va invit aici pentru a parcurge un set de 32 de intrebari ce constituie instrumentul unei pseudocercetari cu privire la stima de sine. Desi rezultatele nu vor fi relevante statistic datorita imposibilitatii randomizarii, daca vor oferi anumite indicii, ele vor constitui fundamentul unei cercetari riguroase ulterioare.

Va multumesc!

Insight a scris:

Va invit aici pentru a parcurge un set de 32 de intrebari ce constituie instrumentul unei pseudocercetari cu privire la stima de sine. Desi rezultatele nu vor fi relevante statistic datorita imposibilitatii randomizarii, daca vor oferi anumite indicii, ele vor constitui fundamentul unei cercetari riguroase ulterioare.

Va multumesc!

Mi se pare facut aiurea. Daca raspunzi ca ai fost crescut de bunici pana la 7 ani, cum poti raspunde la intrebarile urmatoare, legate de relatia cu parintii? Nu trebuia sa se ia in calcul faptul ca poate nu ai intrat in contact deloc cu parintii? Sau intrebarile se refera la cei care te-au crescut?

Caracteristicile stimei de sine scazute (LSE):

Retragere din societate

Anxietate si tumult emotional

Lipsa de competenta sociale si de incredere in sine. Depresie si/sau accese de tristete

Putin conformism social (Less social conformity)

Tulburari de alimentatie

Neputinta de a accepta complimente

Incapacitatea de a te vedea corect= de a fi fair cu tine insuti

Accentuarea negativului

Griji exagerate cand iti imaginezi ce ar putea gandi altii

Neglijare de sine

Te tratezi rau, dar pe altii nu ii tratezi asa

Griji ca ai tratat rau pe altii

Ezitare in a accepta provocarile vietii

Ezitare in a te pune pe tine primul, sau intr-o pozitie oarecare

Ezitare in a te increde in parerea ta

Asteptari mici de la viata pentru tine insuti

http://www.self-confidence.co.uk/articles/...ow-self-esteem/

Increderea in sine scazuta este cauza invidiei si a fricii, si deasemenea este sursa bolilor psihice si a comportamentelor distructive. Increderea in sine scazuta este opusul iubirii de sine. Distrugerea increderii in sine este cel mai rau lucru care il poate face o persoana (un grup de persoane, societatea) unui individ, copil. Agresorii (psihici) au deosebita satisfactie in a ataca stima de sine a altor persoane (in special a copiilor) in speranta de ai cobori mai jos decat se simt ei.