Început de Ea., Vin 5 nov 2010 · 58 răspunsuri · 10.663 vizualizări
Two a scris:Daca vrei sa avem dezbateri de natura dialectica, interpreteaza semantic ceea ce am spus, si in ce context.Pentru ca alfel, putem abera pe marginea subiectului la infinit.
Amatorul nu este artist, si pictura naiva nu este pictata de amatori.
Ca se poate si asta, fiind la indemana oricui, este cu totul altceva.
Ce faci Gold Member, asa vrei tu sa ai ultimul cuv
Eu nu am facut nimic, pe cuvantul meu. :flowers:
Detaliaza, daca tu crezi ca sunt vinovat.
pierrot a scris:la ce te referi,la a vedea viata in roz,in timp ce traiesti-si la destrupare,cind forma eterica a iubirii IESE,pentru ca nu e normal sa ramina in cad-avru?Stii,unii,care insista sa intre in esoteric,fara sa le fie momentul sa intre,au halucinatii cum ca moartea ar fi ucidere;asta ii face sa innebuneasca si sa fuga de Dumnezeu. :flowers:
tu mai vii mult si faci offtopic pe unde postez eu?
Rhini a scris:tu mai vii mult si faci offtopic pe unde postez eu?
Vrea sa iti arate cat este el de ...sublim. :flowers:
)
ruudflo a scris:Din faptul ca, tot ceea ce este sublim pentru tine nu echivaleaza strict cu tot ceea ce este sublim pentru un altul , decurge implicit faptul ca trasatura de sublimitate este conceptibila doar la persoana I, ea nesuferind caracterizari in termeni comparativi ....
Cand este afirmat
"tot ceea ce este sublim pentru tine nu echivaleaza strict cu tot ceea ce este sublim pentru un altul",
deja nu mai este facuta referinta la sublim, ci la produsul considerat ca sublim.
Iar această referinta, in mod direct la produs, in mod implicit la sublim, poate fi relativa cand se raporteaza la valori particulare versus valori particulare, cele universale fiind unice.
Cum sublimul, cel comun/obisnuit, este implicit calitatii produsului sau ochiului interior cu care este vazut produsul, atunci el este implicit supus valorilor particulare la care este raportat produsul, de aici se naste si acea relativitate castrata de subiectivitate, cu alte cuvinte, subiectivitatea.
Ori sublimul adevarat (nu subiectiv, nu comun/obisnuit), totodata si produsul său, sunt mereu raportate la valori spirituale universale, acestea fiind un singur set, nu admit relativitate,
decat atunci cand :
cultura universalului este derivata in culturi pestera (de exemplu : traditia, modernismul, suprarealismul), unde particularul este impus ca universal, defazand si ceea ce inseamna cu adevarat sublim.
Editat Mie 10 nov 2010 12:41
Interpus a scris:Atitudinea sincera denota un caracter sincer. Inca un exemplu, Rhini, ca sublimul este al caracterului.
Poti fi sincer .. autentic cand scrii .. si in afara acelui moment nu .. Ceea ce scrii poate fi o dezvelire
Interpus a scris:Sublimul se regaseste in invataturile traditiei sau altui fel de doctrina.Traditiile (ceea ce se spune despre moarte) pot fi sublime, moartea nu.
Eu asa sustin ca moartea nu este sublima.
Eu nu ma refeream la traditie ci la sfarsite tragice si morbide descrise in literatura
Interpus a scris:Ori sublimul adevarat (nu subiectiv, nu comun/obisnuit), totodata si produsul său, sunt mereu raportate la valori spirituale universale, acestea fiind un singur set, nu admit relativitate,decat atunci cand :
cultura universalului este derivata in culturi pestera (de exemplu : traditia, modernismul, suprarealismul), unde particularul este impus ca universal, defazand si ceea ce inseamna cu adevarat sublim.
Dualitate : Sublim adevarat -> valori spiritual universale ; sublim fals -> valori particulare drept valori universale .
Valorile-ti spiritual universale iti sunt aduse la cunostinta prin revelatie sau printr-un anume exercitiu care implica introspectie , extrospectie si cercetare empirica a consecintelor aplicarii unor certe valori care, pornind de la acceptarea tacita a premisei ca pot fi categorizate si ca sunt distincte, urmeaza a fi recunoscute ca facand sau nu parte dintr-o sfera anume ?
Sigur, noi delimitam cadrul discutiei la distinctia logica intre sublim si grotesc si metoda prin care ajungem sa o facem .
Prima metoda nu poate fi combatuta , cea de-a doua a fost deja combatuta si betonata de empiristi precum Locke sau Hume . Acum ramane de vazut ce linie de argumentare ai cand emiti certitudini absolute si pe ce temeiuri se bazeaza, cu privire la concordanta dintre ceea ce afirmi si corectitudinea a ceea ce afirmi .
Editat Joi 11 nov 2010 00:34
pierrot a scris:
la ce te referi,la a vedea viata in roz,in timp ce traiesti-si la destrupare,cind forma eterica a iubirii IESE,pentru ca nu e normal sa ramina in cad-avru?
Stii,unii,care insista sa intre in esoteric,fara sa le fie momentul sa intre,au halucinatii cum ca moartea ar fi ucidere;asta ii face sa innebuneasca si sa fuga de Dumnezeu. wink.gif
rhini:tu mai vii mult si faci offtopic pe unde postez eu?
pierrot:
1)eu te las sa ma citezi,tu de ce nu ma lasi pe mine???
2)daca tu nu ai inteles ce am spus,nu inseamna ca e offtopic.
Interpus a scris:
Atitudinea sincera denota un caracter sincer. Inca un exemplu, Rhini, ca sublimul este al caracterului.
rhini:Poti fi sincer .. autentic cand scrii .. si in afara acelui moment nu .. Ceea ce scrii poate fi o dezvelire
pierrot:lucru amestecat miroase a c...t.
rhini:Eu nu ma refeream la traditie ci la sfarsite tragice si morbide descrise in literatura
pierrot:aia sint cei care halucineaza.Saracii...
ruudflo a scris:Dualitate : Sublim adevarat -> valori spiritual universale ; sublim fals -> valori particulare drept valori universale .Prima metoda nu poate fi combatuta , cea de-a doua a fost deja combatuta si betonata de empiristi precum Locke sau Hume . Acum ramane de vazut ce linie de argumentare ai cand emiti certitudini absolute si pe ce temeiuri se bazeaza, cu privire la concordanta dintre ceea ce afirmi si corectitudinea a ceea ce afirmi .
sublimul pierde din sens cind il cautam si se manifesta cind ii recunoastem existenta,latenta sau deja vizibila,in firea umana.
Editat Joi 11 nov 2010 10:47
ruudflo a scris:
Oameni talentati, cu inclinatii, pasionati, consacrati ... alaturi de virtuti (dovada unor caractere pozitive) isi exprima personalitatile prin creatii (opere, inventii etc.) care reflecta binele, frumosul (valori universale) ... unde sublimul consta in grandoarea gandirii, in nobilitatea spiritului, sentimentului.
Alti oameni din aceleasi categorii ... alaturi de vicii (dovada unor caractere vicioase) fac dovada unor creatii care reflecta suferinta, moartea (valori particulare, ca asa percep ei binele) ... unde sublimul consta in infricosator, teroare.
Apoi alti oameni din aceleasi categorii ... tot alaturi de vicii, fac dovada unor creatii care reflecta violenta, razboiul (valori particulare, ca asa percep ei binele) ... unde sublimul consta in agresivitate, dezgust, scatalogie, grotesc.
Acele valori particulare in raport cu cele universale, in fond, sunt antivalori, tocmai prin caracterul negativ al subiectilor si al operelor, doctrinelor etc. lor. Binele universal, absolut, nu este relativ si el exista.
Relativitatea subiectiva :
Particularul impus ca universal presupune : viciul ca virtute, suferinta ca binele, infricosatorul ca luminarea (lipsa prejudecatilor)
Unde se vrea ca sublimul sa nu mai fie grandoarea gandirii, ci infricosatorul, ba mai mult grotescul.
Exemplu, compara pe
Rene Magritte (un sublim al maiestuosului) (ca tot a mentionat Geo)
cu
Salvador Dali (un sublim al dezgustului), ambii in acelasi curent, suprarealismul.
Curent care denatureaza sublimul, din moment ce ambii sunt apologiati ca fiind sublimi. Dar tot din cauza caracterelor vicioase ale observatorilor, si nu numai.
Particularul impus particularului presupune sublimul prin grotesc, sublimului prin infricosator. Dar si invers.
Exemplu: in literatura erotica (si nu numai), exista atat grotescul, cat si infricosatorul. Sublime care denatureaza ceea ce inseamna erotic.
Unii se vor intreba: Eroticul este grotescul ?, altii: Eroticul este infricosatorul ?. Da, asa vor crede cat timp isi vor exclude caracterele pozitive.
Recitindu-mi intrebarea, poti spune ca mi-ai raspuns ? Daca da, atunci ai fost prea subtil . Ori atunci cand ai in vedere problematica separarii sublimului de grotesc, o conditie sine qua non ar fi cea a claritatii si distinctiei in argumentare . Orice analogie ar intra in contradictie cu regulile jocului .
Oricat am discuta, problema se restrange seminificativ in directia asta care necesita o clarificare : Cum ajungi aici ?
Interpus a scris:Binele universal, absolut, nu este relativ si el exista.
Daca este sa studiem problema in doua sfere , am avea pe de o parte, sfera ontologica si pe de alta, sfera pragmatica . Asa cum priveste K.Popper problema, binele absolut este o usa deschisa pentru totalitarism . Conditia esentiala pentru o societate deschisa, democratica, este o optica relativista in ceea ce priveste teoria valorii .
Daca binele nu este relativ, atunci nici sublimul nu este relativ . Iar tot ceea ce ne invata istoria este ca aproape totul s-a deslusit cu exceptia unei ''mici'' probleme : Cum sa traim, ce este bine sa facem ?