lynxul_negru a scris:e adevarat ca nu mai decid parintii in locul copiilor, (desi, de multe ori ii influenteaza) dar trebuie sa recunosti ca prin ceea ce le ofera parintii copiilor cand sunt mici, le creeaza un fel de dispozitie pentru anumite domenii. daca ii citesti mult copilului cand e mic, ii dai apoi multe carti, il obisnuiesti sa citeasca, daca in mediul familial aude (si invata) ceva limbi straine, totul constant pana cand copilul depaseste faza adolescentei, atunci e mai probabil ca el sa faca literatura/lingvistica/filologie/istorie sau poate filologie. adica optiune depinde si de mediul in care a crescut copilul.
Nu cred ca e valabila in toate cazurile. La noi nu s-a pus problema de astfel de influente si nici nu ma lasau sa citesc pra mult. Limbile straine nu m-au pasionat. Visam arte, drept, eram "tare" la chimie si asta am si profesat pt scurt timp. Si chemarea mi-am descoperit-o tarziu. Valorificand o oportunitate doar.
lynxul_negru a scris:Uneori ma intreb si eu daca nu era mai bine sa fi avut niste parinti care sa fi venit cu niste sfaturi, ca in ziua de azi am momente cand ma intreb daca nu era mai bine sa fi urmat o alta directie.
Cunosc oameni a caror viata a fost distrusa de obsesia parintilor (doctori) pentru medicina. Si cunosc altii care au fost influentati de parinti totul si a iesit foarte bine.
Fiecare are propria experienta de trait. Impusa sau nu de altii/parinti.
catherinedeneuve a scris:Si in Romania medicina a devenit de lux, sa dai 80 mil pe an, cand salariu e maxim 10 mil, e mult.
Eu intotdeauna am considerat ca medicina e una din facultatile unde nu poti merge daca nu poti trece peste anumite specte, dincolo de implicatia materiala.
Si apropo de stomatologie ... nici nu stii cum te poate prinde pasiunea pentru ea. Am o prietena care a inceput stomatologia constransa de situatie si acum o practica din multa pasiune.
