Nelinistita a scris:Vorbeste-i, roaga-l, explica-i. O sa sara lumea ca n-ai orgoliu, ca n-ai mandrie - dar uneori e bine sa renunti la el. Foloseste-te de ideea ca aveti un copil impreuna, ca pentru copil merita si el sa-ti acorde o sansa. Explica-i ca ti-ai invatat lectia, ca te-ai maturizat, ca te-ai schimbat. Ca preferi sa fii fericita decat sa ai dreptate. Eu asa as face. Dar eu prefer sa fiu fericita decat sa am dreptate - asta e adevarul. Atunci cand am crezut ca mi-am gasit sufletul pereche am trecut peste foarte multe probleme - si sincer nu-mi pare deloc rau. Desi la momentul respectiv toata lumea mi-a sarit in cap, nimeni nu ma intelegea - nici familia, nici prietenii. Am crezut efectiv ca se poate cand parea ca totul e pierdut. Inteleg ca el nu are tousi o relatie foarte serioasa cu cealalta femeie din moment ce nu stau impreuna. Incearca sa afli de la el daca are de gand sa se implice maimult in relatia cu cealalta, de ce nu o face - incearca sa-l cunosti , sa-l intelegi.
Azi i-am scris pe mail o scrisoare pe care am intitulat-o "scrisoare foarte trista, pentru tine", in care i-am spus tot ce simt eu... Mi-am facut curaj si i-am scris. Mi-a fost tare frica de reactia lui, sincer. Dar seara cand am sunat sa-i spun ca poate sa aduca fetita, ca sunt acasa, a fost tare dragut cu mine si mi-a spus ca mi-a raspuns la mail... Cand l-am citit n-am stiut ce sa cred... Mi-a raspuns: "Da nu mai fii asa de suparata. Bine? Nici nu e trista scrisoara asta. hehe..." Oare isi bate joc de mine sau a luat-o pe campii?
