Cei care nu pot sa refuze traiesc o teama de abandon atunci cand ar trebui sa refuze pe cineva sau ceva.Este atitudinea tipica depresivilor care nu au un Eu bine dezvoltat.
şi cum se repară?
Puterea de a spune NU
Început de PourMoi, Mie 13 oct 2010 · 116 răspunsuri · 12.132 vizualizări
LongDistanceRunner a scris:Cei care nu pot sa refuze traiesc o teama de abandon atunci cand ar trebui sa refuze pe cineva sau ceva.Este atitudinea tipica depresivilor care nu au un Eu bine dezvoltat.Foarte probabil sa fi avut parinti care i-au respins si manipulat prin teama de abandon (daca nu faci ce spun eu am sa te las aici etc)
Asa e.
Pufa a scris:şi cum se repară?
Reparentare prin psihoterapie. Daca nu gasiti un terapeut care sa va "agate" in primele sedinte, schimbati-l.
Habar n-am.
Eu unul am trait o perioada scurta langa oameni care au observat ca am o problema cu asta si mi-au atras atentia ca nu e ok atitudinea mea (in loc sa profite) si ca e NEVOIE sa spun nu atunci cand trebuie.Astfel am mai prins curaj.
O asemenea atitudine ezitanta si pasiva va deveni enervanta ptr cei care te accepta asa cum esti si nu vor sa profite de tine , cand ei trebuie sa scoata cu clestele un raspuns clar de la tine.
O persoană sănătoasă spune Da ! Nu ! şi Ura! . O persoană bolnavă spune Da, dar... Nu, dar... şi Fără ura...(citat din Berne)
Aceasi oameni carora le e teama sa spuna Nu , le e teama sa spuna si Da.Sunt genul de oameni pe care daca ii inviti la masa vor spune ca tocmai au mancat ,ca nu le e foame , cand defapt nu e asa.Ei vor "ceda" intr-un final si vor accepta daca gazda e mai insistenta.(defapt asta e jocul lor , sa fie rugati , si ei sa "cedeze").
Editat Lun 18 oct 2010 22:18
LongDistanceRunner a scris:Cei care nu pot sa refuze traiesc o teama de abandon atunci cand ar trebui sa refuze pe cineva sau ceva.Este atitudinea tipica depresivilor care nu au un Eu bine dezvoltat.
hai sa nu ii facem pe toti depresivi. As vrea sa folosim exprimari de genul "este o atitudine intalnita la unii depresivi". Nu de alta dar unele poersoane pot crede ca au o problema grava si nu cred ca este cazul.
Am fost foarte fericita si mandra de mine cand am inceput sa zic NU! Nu cred ca e o problema a UNOR persoane, cred ca toti trebuie sa REINVATAM sa spunem NU. Cred ca pe masura ce te maturizezi si nu te mai validezi prin parerea celorlati despre tine, reincepi sa inveti sa soui nu, si sa te validezi prin da urile si nu urile tale.
Sunt parinti sau bunici care se mira cat de "neascultatori" sunt copiii lor, care refuza sau care spun NU.
Iata un exemplu. Sunt in gradina cu bunicu care imi arata un mar si ma intreaba:
- Ai mancat vreodata un mar de acolo?
- Nu, raspund eu.
- No, sa te vad ca mananci unu inaintea mea, imi spune bunicul.
- Nu, raspund eu.
Tranzactia facuta de bunicul este Parinte (bunicul-stapan) - Copil (eu-sclavul).
Tranzactia facuta de mine este Adult - Adult. El insa percepe Adultul meu ca fiind Copil Rebel.
Spunand nu m
Editat Mar 19 oct 2010 13:19
another_kind a scris:Am fost foarte fericita si mandra de mine cand am inceput sa zic NU! Nu cred ca e o problema a UNOR persoane, cred ca toti trebuie sa REINVATAM sa spunem NU. Cred ca pe masura ce te maturizezi si nu te mai validezi prin parerea celorlati despre tine, reincepi sa inveti sa soui nu, si sa te validezi prin da urile si nu urile tale.
ai foarte mare dreptate.
Intr-un fel noi nu uitam niciodata acest lucru si mai degraba ne este teama sa folosim ce stim... la fel si cu imaginatia.
incepand din primele clase de la scoala copii isi "pierd" imaginatia pentru nu au voie sa o foloseasca prea mult.